RSS

Ascetul

24 mart.

pustnic

Stai tăcut, bătrâne, te rogi ne-ncetat,
Le-ai lăsat pe toate, lumea ai uitat.
Fața ți-e uscată, trupul istovit,
Haina neagră, aspră, părul cărunțit,
Ochii-ți sunt departe, privești către zări,
Ruga ta străpunge ceruri, munți și mări.
Nimeni nu-i cu tine, ești însingurat –
Doar de sfinții îngeri ești înconjurat.
Stânca solitară adânc s-a tocit,
Tot făcând metanii, trupul ți-ai muncit.
Ți-ai închis fereastra să nu te-amăgească
Frumusețea lumii să te ispitească.
Doar candela arde-n nopțile târzii,
De când nu mai dormi, nici tu nu mai știi.
Și-n tăcerea nopții tot aștepți ceva,
Un dor te apasă, dorul de-a pleca.
O, te rog, părinte, să mai zăbovești.
Ceru-i tot acolo, unde te grăbești?
Ne tot pleacă sfinții către Dumnezeu,
Tot mai trist e-n lume, zilnic tot mai greu…

ELENA J.

Reclame
 
2 comentarii

Scris de pe 24 martie 2018 în ELENA J., Uncategorized

 

2 răspunsuri la „Ascetul

  1. Dumitru

    24 martie 2018 at 20:25

    Foarte frumos !!!

     
  2. Adriana

    24 martie 2018 at 23:09

    Pentru rugaciunile lor mai ține Dumnezeu lumea asta.
    Minunate versuri închinate sfinților munților!

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: