RSS

Cuvantul martirului Sandu Tudor

24 oct.

Am transcris câteva fragmente frumoase și folositoare din scrierile Părintelui Daniil – Sandu Tudor, un om înduhovnicit care a murit ca mucenic în închisorile comuniste, chinuit și prigonit pentru Dreapta Credință Ortodoxă:

Am uitat să ne iubim țara și femeia cu o dragoste curată, cu simțământul fără de prihană cu care ți-e drag o floare, un vers rar sau o icoană legendară. Am pierdut de prisos această bogăție. Ea a existat cândva…

E pe pământ atâta mizerie și lipsă, atâta grijă și înapoiere, încât nu te poți avânta într-o bucurie fără a te simți puțin rușinat, stânjenit, fără a-ți aduce aminte de cruda realitate.

Neamul acesta trudnic, popor de muncă și lupte îndârjite care s-a străduit și a sângerat atât pentru a-și câștiga un cinstit loc sub soare și în istorie, e pângărit de orice nemernic, numele românesc a ajuns de ocară peste hotare. Avem faimă de țară de hoți, escroci și ușuratici până la trădare. Și totuși, câtă omenie, cinste, curăție de suflet și-au adunat comorile în marele număr al sufletului românesc, ascuns, necunocut, nelăudăros.

În ceasul acesta al tuturor trădărilor, amestecurilor brutale și josnice, al tumultului și barbarizării în care poetul atârnă lira în pod și ia ciomagul pe umăr, ce puțini sunt aceia care aduc mângâiere și seninătate mulțimilor și neamului.

Ce va fi mâine dacă azi viața nu mai are niciun preț? Ce îndreptare lăsăm noi, cei de acum, celor care vor veni, dacă prefacem totul în moloz și ură și dacă în loc de frățească strângere de mână, noi întronăm strângerea mâinii pe pumnal, pe trăgaci sau pe bâtă, iar ochilor și urechilor le dăm numai rolul de santinele în beznă? Cum vom putea noi să înfăptuim o înviere dacă noi călcăm în picioare tocmai acele valori sacre din noi care ne arată drumul către purificare? Salvarea omului nu depinde de om, ci de Dumnezeu. Creatura nu este în stare să salveze creatura. Lucrul acesta îl poate face numai Creatorul. Așadar, și binele, și răul depind numai de Dânsul. Ele este Stăpânitorul.

Cine oare a păcătuit în această lume atât de amarnic încât zidurile ceasului de față încep să se prăvale? Pentru ce mort anume cântă cucuveaua dintre stihii? Pentru cine strălucesc în această înserare ochii de criță sub fruntea teșită și sub care iadul își are legea? Se aud coasele morții ascuțindu-se de toate ornicele lumii de astăzi. Și văzduhul este bătut de aripi negre. Vine oare marea înserare? Stați treji pentru ca să nu vă prindă miezul nopții dormind!

Va trebui să ne dezmeticim odată, să înțelegem că toate relele de care suferim azi nu pot fi lecuite dacă uită adevărurile spirituale fundamentale. Toată mizeria noastră de azi se reduce la mizerie sufletească, nu economică. Întâi gospodăria lăuntrică a fiecăruia. Iată cerința primordială a politicii de mâine. Acest adevăr intim sufletesc, spiritual al fiecăruia trebuie adunat, întărit, realizat. El e garanția cetății viitoare.

Reclame
 
Scrie un comentariu

Scris de pe 24 octombrie 2017 în MARTURISIRE, SFATURI

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: