Sfintilor Romani din inchisori

Maica Domnului curată,
Mila ta spre ei ți-arată
C-au vărsat sângele lor
Pentru neamul lor de dor.
Au uitat de tinerețe,
Și-au jertfit din frumusețe,
Și-au dat trupul lor cel crud
Spre a fi jertfă pe rug.
Crudă a fost a lor soartă –
N-au avut parte de-o groapă,
Nici de flori la căpătâi,
Nici de plânsul nimănui.
Maica Domnului, te-ndură,
Pune-le pe cap cunună!
Fă-le parte tu de flori
Tuturor din închisori!
Peste lacrimile grele
Să așterni tu mângâiere.
Sufletul lor îl primește
C-au murit mucenicește.
Oasele le-au fost pierdute
Pe sub lespezi neștiute.
Au pierit în chinuri grele,
Dar n-au fost zdrobiți de ele –
Din viață deși s-au stins,
Ei prin moarte au învins.
Prin curaj și prin credință
Au ajuns la biruință.
Tu, Maică îi pomenește
Și în cer tu îi primește
Pe toți cei ce-s neștiuți,
Fără nume, fără cruci!

Elena J.