RSS

Arhivele lunare: iunie 2017

Dragostea cu durere

De vreme ce Bunul Dumnezeu ne-a dat daruri din belsug si n-a ingaduit sa vina vreo nenorocire peste noi, trebuie sa ne doara pentru aproapele nostru care se chinuieste. Vedem, de pilda, un infirm. Daca ne gandim: „Cum m-as simti eu daca as fi infirm si nu as putea sa merg?”, ne va durea pentru el. Sau, daca cineva care are probleme ne cere ajutorul, imediat trebuie sa ne gandim: „Daca aveam eu problemele lui, nu voiam poate, sa fiu ajutat?”, si asa ne va durea pentru el. Si prin incercari de trece cineva, daca are dragoste adevarata, cu durere, isi uita propria durere si sufera pentru celalalt. Eu, cand celalalt imi vorbeste despre durerea lui chiar si pe cioburi de sticla sa stau sau pe spini sa pasesc, nu simt nimic. – Gheronda, Sfantul Marcu Ascetul scrie: „O singura patima ne impiedica sa savarsim binele dupa putere, nepasarea. Patima aceasta se vindeca prin rugaciune si milostenie” (Vezi Cuviosul Marcu Ascetul, Cele 200 de capete despre legea duhovniceasca). De ce pomeneste aici de milostenie? – Fiindca milostenia, bunatatea inmoaie inima si actioneaza precum uleiul in broasca ruginita. Inima impietrita se inmoaie langa sufletele ranite si devine sensibila si smerita. Dumnezeu nu l-a facut pe om invartosat si nemilostiv, ci oamenii sunt cei care nu cultiva milostenia pe care le-a dat-o Dumnezeu; nu sufera pentru aproaple lor si astfel, din pricina nepasarii devin incet-incet invartosati. – Gheronda, ce ne ajuta sa ni se inmoaie inima? – Pentru ca sa ni se inmoaie inima, trebuie sa ne punem nu numai in situatia celorlalti oameni, ci si a animalelor, chiar si a sarpelui. Sa ne gandim: „Mi-ar place sa fiu sarpe, sa ies putin la soare ca sa ma incalzesc si sa vina altul sa ma loveasca,  sa-mi zdrobeasca capul? Nu!”. Atunci ni se va face mila si vom iubi chiar si serpii. Daca omul nu se pune in situatia celuilalt, chiar si a animalelor si a insectelor, nu devine „om”. Inlauntrul durerii se ascunde mai multa dragoste decat in dragostea fireasca. Caci, daca suferi pentru celalalt, il iubesti putin mai mult. Dragostea cu durere inseamna sa strangi in brate pe un frate de-al tau care are demon, iar demonul sa plece. Findca dragostea care imbratiseaza, dragostea duhovniceasca cu durere, daruieste fapturilor lui Dumnezeu mangaieire dumnezeiasca, ii ineaca pe demoni, slobozeste suflete si vindeca rani cu balsamul dragostei lui Hristos pe care il varsa.

Cuviosul Paisie Aghioritul

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 21 iunie 2017 în DRAGOSTEA

 

Nu criticati niciodata in public!

Ai observat, poate, prostul obicei pe care îl au unele cupluri de a-şi arunca reproşuri unul altuia, atunci când sunt şi alte persoane de faţă. Aluziile acestea în public, care fac referire la slăbiciunile sau defectele celuilalt, sunt pur şi simplu de prost gust. Cei care se simt prost sunt, în primul rând, martorii scenei, care nu au nicio legătură. Plus că asta le arată tuturor că nu sunteţi în stare să vă discutaţi problemele acasă, şi singurul lucru care rămâne după astfel de schimburi este dorinţa de a i-o întoarce celuilalt, cu prima ocazie.

Trebuie să înţelegi că unele trăsături se întâlnesc la toate femeile, fără nici o excepţie. Dumnezeu ne-a făcut un favor, facându-le în felul acesta, dar asta doar dacă suntem în stare să le înţelegem şi să ne purtăm ca atare. Problema aici este că aceste reproşuri sunt o formă de infidelitate, într-o anumită măsură, iar femeile, ca şi bărbaţii de altfel, sunt incapabile să accepte infidelitatea, sub orice formă ar apărea ea. Din fericire, şi reversul este la fel de valabil, aşa încât ele se vor îndrăgosti cu atât mai mult cu cât suntem în stare să le câştigăm încrederea. Acestea fiind spuse, cât mai devreme în căsnicia ta, ar trebui să te uiţi în ochii ei şi să îi promiţi solemn:

„Indiferent dacă e zi sau noapte, vânt sau furtună, niciodată nu îţi voi reproşa ceva în public. Nici în faţa familiilor noastre, nici în faţa prietenilor sau cunoştinţelor, nici măcar în fata străinilor. Nici când eşti de faţă sau când sunt singur, nici prin aluzii sau prin vreo glumă isteaţă, nici prin orice alt fel, nu intenţionez să îţi fiu decât sută la sută loial!”

Charlie W. Shedd, ganduridinierusalim.com

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 21 iunie 2017 în SFATURI

 

Nu te iert, strainatate!

Nu te iert, străinătate! –
Mi-ai furat soră și frate,
Mi-ai furat pe-ai mei români
Și-au rămas alții stăpâni.

Tu mi-i ții și mi-i muncești,
Ba îi mai și înjosești –
Semeni cu o închisoare
Ce ai prins pe mic, pe mare.

Căci de când i-ai prins la tine,
Mult prea rar ei vin la mine –
Nici măcar o dată-n an,
De aceea mi-ești dușman.

Însă, eu, fac legământ
Ce îl duc până-n mormânt:
Cât de multe-ar fi să-ndur
Tu pe mine nu mă furi!

Elena J.

 
5 comentarii

Scris de pe 19 iunie 2017 în ELENA J.

 

Atractia trupurilor

atractiaAtracţia trupurilor dacă nu e hrănită de rugăciune şi nu e hrănită de Duhul Sfânt prin harul Cununiei, trece! E prima care trece. Mai întâi trece atracţia trupească, apoi trec sentimentele şi apoi mai rămân câteva valori în comun, dacă sunt. Dar dacă descoperim că aveam valori diferite… Îmi spunea cineva: „Maică, mă plictisesc când ascultă manele!” „Măi, da’ unde erai când te-ai măritat cu el?”. Zice: „N-asculta atunci!” „Da’ ce făcea?” „Mă pupa!” „Ei acum, că i-a trecut pupatul, s-a întors la manele, ce să facă, dacă cu asta îşi hrănea sufleţelul?” Avem deci nevoie de o probă a timpului înainte de căsătorie, o probă în curăţie, în cuminţenie, în care să vedem ce ne place, ce vom face când această furtună a dorinţelor se va aşeza în cuminţenia căsniciei. Deci fata trebuie să îl ţină pe băiat la distanţă şi în felul acesta băiatul o vede. De aproape nu se vede, se simte. Se simt numai fiorii. Cu cât te dai mai departe cu atât de vezi mai bine. Şi atunci îl descoperim pe celălalt.

Maica Siluana

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 19 iunie 2017 în CASATORIE, FEMEIA

 

Pr. Serafim Rose – Simplitatea este singurul lucru ce ne poate mantui

Simplitatea este singurul lucru ce ne poate mântui. Ea ni se poate dărui dacă în inima noastră ne rugăm lui Dumnezeu să ne facă simpli; dacă nu ne mai credem chiar atât de înţelepţi. Să nu ne încredem în raţiunea noastră sau în concluziile minţii noastre logice. Dacă urmăm calea cea simplă – neîncrezându-ne în înţelepciunea noastră, folosindu-ne mintea cât putem de bine, înţelegând însă că mintea fără căldura inimii este o unealtă slabă – atunci va începe să prindă formă în noi o filosofie de viață ortodoxă.  Ducând o viaţă ortodoxă, sa nu credem că putem fi reci, împietriţi şi corecţi, şi să rămânem creştini. Corectitudinea este latura exterioară a creştinismului. Una importantă, dar nu de prima importanţă. De primă importanţă este inima. Inima trebuie să se înmoaie, inima trebuie să fie caldă. Dacă nu avem această inimă caldă, trebuie să-i cerem lui Dumnezeu să ne-o dea şi trebuie noi înşine să încercăm să împlinim acele lucruri prin care o putem dobândi. Dar mai înainte de toate, trebuie să ne dăm seama că nu o avem – că suntem reci. Dacă facem aceasta, intrând în viaţa Tainelor Bisericii si primind harul lui Dumnezeu, Domnul Însuşi va începe să ne lumineze. Deci trebuie să vă opriţi neîntârziat şi să vă aduceţi aminte să nu judecaţi, să nu credeţi că sunteţi atât de înţelepţi încât ştiţi mai bine. Dimpotrivă, incercaţi să învăţaţi, chiar fară cuvinte, de la unii din oamenii pe care aţi putea sa-i criticaţi.

cuvantulortodox.ro

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 19 iunie 2017 în MANTUIRE, SFATURI

 

Lucruri pe care trebuie sa le pazesti cu sfintenie

Am încercat să reproduc o parte din sfaturile părintelui Visarion Iugulescu – părintele meu duhovnicesc. Aceste îndemnuri ar trebui să fie ca o călăuză pentru toți creștinii ortodocși care vor să trăiască o viață înduhovnicită și își doresc să se mântuiască:

Dacă ai posibilitate și voință, obișnuiește să te trezești la rugăciune în miez de noapte. Rugăciunea din timpul zilei este de argint şi este dusă la Dumnezeu de către sfinţii îngeri, însă cea mai puternică rugăciune este cea din timpul nopţii. Ea se numeşte de aur fiindcă atunci cerurile sunt deschise iar rugăciunea ajunge la Dumnezeu direct, fără nici o mijlocire. Căci aşa cum vrăjile şi farmecele au cea mai mare putere în timpul nopţii, tot aşa şi rugăciunea are o putere foarte mare şi este o jertfă bine plăcută înaintea lui Dumnezeu, tocmai pentru faptul că faci o osteneală foarte mare să te trezești în miez de noapte. Noaptea, mintea este limpede și detașată de orice grijă lumească din timpul zilei, iar rugăciunea ta va fi curată și rostită cu atenție și înflăcărare. Roagă-te pentru iertarea păcatelor, roagă-te pentru întreaga lume, fă metanii cât poți, plângi, căci diavolii sunt îngroziți de oamenii care-și plâng păcatele și pun hotărâre temeinică de a nu mai păcătui. Metaniile sunt ca o sabie care taie și scot păcatele, lacrimile le spală, iar rugăciunea umple de virtuți.

Ferește-te să lucrezi Duminica, pentru că banii câștigați în aceste zile sfinte de sărbătoare, ți se vor fura pentru că și tu ai furat întâi Ziua Domnului. Sau îi vei pierde singur, sau îi vei da pe medicamente și pe la doctori.

Ferește-te să judeci pe cel ce l-ai văzut greșind, căci vei ajunge să cazi exact în aceleași păcate. Nu iubi somnul, desfătarea, mândria, îmbuibarea cu mâncăruri și băuturi, căci acestea sunt cauzele care pornesc în tine războiul curviei.

Cât ești în viață, fă-ți cu mâna ta ce ar trebui să-ți dea alții de pomană după ce vei muri, căci la moarte s-ar putea să n-ai parte nici măcar de o groapă, cu atât mai puțin de pomeni, milostenii.

Dacă vei ajunge vremurile grele și ți se va lua pâinea de pe masă, să nu faci revoltă, căci nu se cade să ieși în stradă pentru stomac.

Încearcă să faci cel puțin o bucurie pe zi unei persoane, fie că-i dai de pomană haine, mâncare sau bani, fie că-i spui o vorbă bună, un cuvânt de încurajare și mângâiere, pentru că foarte mult contează înaintea lui Dumnezeu să bucuri un suflet.

Silește-te să faci fapte mari, dar ia aminte că Dumnezeu se uită la intenția cu care faci, nu la mărimea faptei.

Să nu treacă ziua și să fii certat cu cineva, căci nicio rugăciune nu-ți va mai fi primită până nu te împaci și-ți ceri iertare acelora cărora le-ai greșit sau ți-au greșit.

Nu lega prietenii cu oamenii vicioși, căci vei ajunge să înoți în aceeași mocirlă în care înoată și ei. Ferește-te de prietenia cu lumea necredincioasă, care este vrăjmășie cu Dumnezeu.

Diavolul nu-ți cunoaște gândul, însă te ispitește acolo unde știe că ai slăbiciune. El pune în undiță exact râma cu care știe că te ademenește. De exemplu, nu te ispitește cu patima beției, dacă știe că nu-ți place băutura și că nu te poate doborî, ci cu patima de care știe că ești tu stăpânit.

Fii model în lume, astfel încât oamenii să aibă ce învăța de la tine și să te pomenească în rugăciunile lor. Cu tine, Dumnezeu poate judeca lumea. La Judecată, când Dumnezeu îi va întreba pe ceilalți care au trăit lângă tine, de ce nu au făcut și ei fapte bune, de ce nu au mers la Biserică, nu s-au spovedit, împărtășit, te va pune pe tine ca martor și le va spune acelora: „Dar el cum a putut, el cum a știut?” Alminteri, și alții pot fi de mărturie pentru tine la Judecata de Apoi.

Obișnuiește ca în fiecare dimineață să faci 3 închinăciuni înaintea lui Dumnezeu și să-I mulțumești că te-a învrednicit să vezi din nou lumina zilei și că inima ta încă mai bate. Puteai să fii bolnav sau chiar mort și să nu mai ai timp de pocăință. Iar seara, la fel, mulțumește că ai sfârșit-o cu bine, și pentru tot ajutorul și sporul ce l-ai primit și roagă-L să-ți primească osteneala pe care ai făcut-o în decursul acelei zile. Astfel, prin recunoștința și mulțumirea ta față de Dumnezeu, vei fi învrednicit pe mai departe de alte mari daruri și binecuvântări. Obișnuiește să te mulțumești cu cât ai, căci prin cârtire și nerecunoștință, Dumnezeu Se mânie și îți va lua și puținul pe care-l ai. Mulți râvnesc la traiul tău și și-ar dori să aibă ce ai tu, iar tu nu știi să apreciezi marea valoare a oamenilor sau a lucrurilor ce te înconjoară.

Când pleci de acasă, însemnează-te cu semnul Sf. Cruci, ia anaforă, agheasmă, unge-te cu mir pentru ca să fii păzit de tot ce este rău, de necazurile care s-ar putea abate asupra ta, și de toate duhurile necurate care sunt în văzduh, pentru că s-au înmulțit foarte mult vrăjitoarele și doar înarmându-te cu aceste sfințenii, vrăjmașul nu va avea nicio putere asupra ta. Fă semnul Sf. Cruci peste mâncare fie de e cumpărată ori primită, căci nu știi ce mâini au făcut-o, sau ce poate conține. De asemenea, însemnează-ți toate cele 5 simțuri cu semnul Sf. Cruci (poți chiar să le ungi cu agheasmă sau mir), și roagă-te să nu ți se întineze niciunul, să nu vezi / auzi cele deșarte sau pierzătoare de suflet. Roagă-te să nu smintești pe nimeni, și să nu fii smintit de către nimeni. Păzește-te de vorbăria în deșert care sărăcește sufletul, și caută să ai în minte o permanentă stare de rugăciune, înălțând cugetul către Dumnezeu prin scurta și preaputernica rugăciune: „Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă pe mine păcătosul.”, oriune te-ai afla: acasă, la servici, la școală sau pe stradă. După fiecare rugăciune de: „Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă pe mine păcătosul.”, primești în taină replică de la Dumnezeu: „Iertat să fii!”

Să te spovedești și să te împărtășești măcar de 4 ori pe an (în cele 4 posturi), iar dacă știi că duci o viață mai curată, obișnuiește să te spovedești și să te împărtășești cât mai des posibil – recomandarea Sf. Părinți, din 40 în 40 de zile. Iar în ziua în care te-ai împărtășit, frate creștine, să-ți tremure mădularele, căci Îl porți pe Hristos în tine, și pământul se cutremură când pășești tu. Așa de valoroasă și de puternică este Sf. Împărtășanie.

În rugăciunile tale, roagă-L pe Dumnezeu să-ți trimită Harul Său cel Sfânt care luminează toate, și cere-I să-ți dea înțelepciune și lumină ca să știi cum să procedezi în orice situație, și să nu greșești. Roagă-L să-ți țină mintea întreagă, ca să poți judeca drept. Mintea, rațiunea, disecernământul, dreapta judecată sunt mari daruri de la Dumnezeu și de mare folos.

Dacă ai căzut, ridică-te! Nu sta în păcat și nici nu deznădăjdui, căci acesta este scopul diavolului, să te facă să-ți pierzi nădejdea. Mergi și te spovedește. A cădea este omenește, dar a te ridica este îngerește. În toți oamenii sunt vii patimile, dar în oamenii harului ele sunt legate. Orice patimă poate fi înlocuită de o virtute prin care Dumnezeu e activ în om.

Tot ce faci, fă din dragoste și cu smerenie. Ține în ascuns lucrarea și nevoința ta lăuntrică, și acoperă faptele tale bune cu smerenie, pentru că altfel se răsuflă și se strică, iar așa nu plac lui Dumnezeu. Ia aminte căci cu cât te aprinzi mai mult în râvnă, cu atât și loviturile vor fi mai puternice, dar nu te teme, Dumnezeu nu te va lăsa.

 
Un comentariu

Scris de pe 16 iunie 2017 în ORTODOXIA, SFATURI

 

Cateva lucruri pentru care merita sa-i multumesti tatalui copiilor tai

Astăzi vreau să fie despre noi, bărbații, care pe deasupra, mai suntem și tătici. Vreau să vă aduc aminte că pruncii apar în burtica voastră cu ajutorul nostru, iar acest lucru este un motiv destul de important ca să fim băgați și noi în seamă, măcar o dată pe an. Nu vrem flori, nici cadouri. Nu vrem statui sau aplauze. Vrem doar să știți că pentru noi a fi tătic este unul dintre cele mai frumoase lucruri care se poate întâmpla unui bărbat în această viață. Nici nouă nu ne este ușor așa cum cred o mare parte din mămici. Uneori nu ne iese așa cum ar trebui sau așa cum credeți voi că ar trebui, dar asta nu ne privează de meritele pe care le avem. Ar fi frumos să-i spui soțului tău și tatălui copiilor tăi cât de important este și cât de mult îl iubești. S-ar putea ca tatăl copiilor tăi să nu fie perfect, dar cu siguranță va deveni mai bun dacă îi vei mulțumi pentru tot ce face pentru copii și familie.

Mulțumește-i pentru că:

Și-a acceptat “rolul” de tată.

Bărbații nu se nasc cu instinctul de tată așa cum se întâmplă în dreptul femeilor. Bărbatul devine tată din clipa în care își recunoaște pruncul. Avem de a face cu un act de înfiere, chiar dacă este vorba de tatăl biologic. “Tatăl își cunoaște sau își reneagă copilul”(Savatie Baștovoi). Mulți bărbați fug la propriu atunci când se trezesc în fața acestei realități. Unii chiar dacă rămân, nu își însușesc “rolul”  de tată.

Pentru că a fost și a rămas alături

Da, noi nu știm cum e să porți în tine un ghemuleț de om, dar din ziua în care am aflat că suntem complice la această minune, purtăm în inima noastră pecetea fericirii care ne schimbă viața pentru totdeauna. Nu știm nici ce simțiți, dar incercăm să fim alături, trăind fiecare eveniment cu emoții, chiar dacă nu ne exteriorizam.

– așteptăm cu emoții prima ecografie

– așteptăm cu inima la gură rezultatul analizelor

Pentru fiecare rugăciune rostită

Este greu să rămâi ateu în fața unei astfel de minuni cum este conceperea, dezvoltarea și nașterea unui prunc. La un moment dat, înțelegi că oricât de mult nu te-ai strădui să ții lucrurile sub control, nu vei reuși și nu-ți rămâne decât să-L rogi pe autorul acestei minuni – Dumnezeu să aibă grijă de ființele cele mai dragi din viața unui bărbat. Chiar dacă medicina a evoluat foarte mult, nu există nicio garanție că nașterea va decurge așa cum vrem noi. Fără să vrem, scenarii de tot felul ne bântuie prin cap, iar atunci când auzi plânsul bebelușului și mama este în afara oricărui pericol, nu-ți rămâne decât să înalți ochii spre cer, mulțumind pentru această minune. Un copil sănătos alături de femeia pe care o iubești este cel mai frumos răspuns la rugăciunile pe care le-ai rostit.

 Pentru că muncește din zori ca să nu duceți lipsă de nimic

Este adevărat că în secolul 21 lucrurile s-au mai schimbat. Femeile muncesc cot la cot cu bărbații, iar în unele cazuri, câștigă mai mult decât ei. Totuși, responsabilitatea financiară, cel puțin în perioada când mama are grijă de prunc, este pe umerii tatălui. Într-o țară din care zilnic pleacă tinerii “în afară” pentru un trai mai bun, a reuși să asiguri prosperitatea familiei nu este foarte ușor. Unii muncesc din zori ca să asigure minimul necesar pentru un trai decent.

Lasă măcar pentru o zi cicăleala, nemulțumirea și critica adresată celui care este tatăl copiilor tăi. Înainte de a-l critica pentru ce nu face, mulțumește-i pentru ce a făcut deja. Motive de mulțumire sunt destule.

Am spus odată  că cel mai bun lucru pe care îl poate face un bărbat pentru copilul său, este să o iubească pe mama lui. Același lucru cred că este valabil și în dreptul mămicilor. Un tată iubit și respectat de soție și copii nu are cum să nu simtă nevoia să facă o schimbare.

Noi nu ne naștem perfecți. Noi învățăm să fim mai buni, mai atenți, mai grijulii, mai iubitori… iar aprecierile voastre sunt cel mai bun combustibil pentru a ne alimenta dorința de a continua să ne schimbăm.

fabricadetatici.ro

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 16 iunie 2017 în FAMILIE, TATA

 

Unde esti Tu, Lumina mea?

Domnul ne insuflă gândul să ne rugăm pentru oameni şi tot El ne dă puterea pentru această rugăciune şi răsplă­teşte sufletului pentru aceasta. Aşa e mila Domnului faţă de noi. În copilărie iubeam lumea şi frumuseţea ei. Iubeam pomii şi grădinile înverzite, iubeam câmpiile şi toată lu­mea lui Dumnezeu: cât de frumos este ea alcătuită. Imi plăcea să privesc strălucirea norilor, să-i văd trecând în înălţimile azurii. Dar de când am cunoscut pe Domnul meu şi El a robit sufletul meu, totul s-a schimbat în sufle­tul meu şi nu mai vreau să privesc la această lume, căci sufletul meu este neîncetat atras spre acea lume în care trăieşte Domnul. Ca o pasăre în colivie aşa se chinuie su­fletul meu pe pământ. Aşa cum pasărea doreşte să zboare din colivia ei strâmtă spre tufişurile dese, aşa este aprins şi sufletul meu de dorinţa de a vedea din nou pe Domnul, căci El a atras sufletul meu şi acesta tânjeşte după El şi strigă:

Unde eşti Tu, Lumina mea? Vezi că Te caut cu lacrimi. Dacă nu mi Te-ai fi arătat, n-aş fi putut să Te caut astfel. Dar Tu însuţi m-ai găsit pe mine, păcătosul, şi mi-ai dat să cunosc iubirea Ta. Tu mi-ai dat să văd că iubirea Ta pen­tru noi Te-a dus pe cruce şi că ai murit pentru noi în chi­nuri. Tu mi-ai dat să cunosc că iubirea Ta Te-a pogorât din cer pe pământ şi până la iad, ca noi să vedem slava Ta.

Tu Te-ai îndurat de mine şi mi-ai arătat Faţa Ta şi acum sufletul meu e atras de Tine, Doamne, şi în nimic nu-şi găseşte odihnă, nici ziua nici noaptea, şi plânge ca un copil ce şi-a pierdut mama.

Dar şi copilul îşi uită mama, şi mama îşi uită copilul când Te văd pe Tine. Văzându-Te pe Tine, sufletul uită lumea întreagă. Aşa este atras sufletul meu spre Tine şi tânjeşte după Tine şi nu mai vrea să vadă frumuseţea aces­tei lumi.

Sf. Siluan Athonitul, https://siluanathonitul.wordpress.com

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 16 iunie 2017 în RUGĂCIUNE

 

Tu, oglinda-oglinjoara…

Oglinda, oglinjoaraTu, oglindă-oglinjoară
Care zilnic mă privești,
Tu mă cunoști foarte bine,
Vrei și-n suflet să-mi citești?

O, tu, omule, ce zilnic
Stai în fața mea zâmbind,
Îți citesc tristețea-n suflet
Și te văd mai mult plângând.

Oamenii spun despre tine
Că ai chipul prea frumos,
Dar nu văd pe dinafară
Cât ești tu de negricios.

Ai orgolii, ești fățarnic,
Râzi de cei ce-s slabi mereu,
Ești războinic, ții mânie
Și să ierți îți este greu.

Vorbe dulci tu porți pe limbă,
Dar în suflet ți-e amar,
Nu ești sincer în vorbire,
Nu arăți milă în dar.

Ești invidios de fire,
Însă te-arăți iubitor,
Vrei să pari că ești om pașnic,
Însă ești ne-ndurător.

Elena J.

 
3 comentarii

Scris de pe 16 iunie 2017 în ELENA J.

 

Nu mancam carne, dar mancam sufletele celor saraci

Mulţi creştini, nedând o prea mare importanţă postului, îl ţin fără tragere de inimă sau nu îl ţin deloc. Şi totuşi, trebuie să primim postul cu bucurie, nu cu frică şi părere de rău, căci nu este înfricoşător pentru noi, ci pentru diavoli. În cazul demonizaţilor, mult poate face postul, mai ales când este însoţit de sora sa bună, care este rugăciunea. De aceea, Hristos a spus: Acest neam de demoni nu iese decât numai cu rugăciune şi cu post (Mat. 17, 21).

Aşadar, dat fiind faptul că postul îi alungă departe pe vrăşmaşii mântuirii noastre, trebuie să îl iubim, nu să ne temem de el. Trebuie mai degrabă să ne temem de mâncarea multă, mai ales atunci când este însoţită de beţie, pentru că ea ne supune patimilor, în vreme ce postul, dimpotrivă, ne scapă de patimi şi ne dăruieşte libertatea duhovnicească. De ce dovadă a binefacerilor postului mai avem nevoie, atunci când ştim că el luptă împotriva diavolului şi ne izbăveşte de robia păcatului?

Nu numai călugării cu viaţă îngerească sunt însoţiţi de puterea postului, dar şi unii mireni, care zboară pe aripile lui până la înălţimile cugetării sfinte. Vă amintesc că cei doi mari prooroci ai Vechiului Testament, Moise şi Ilie, cu toate că aveau mare îndrăzneală la Dumnezeu, prin virtuţile lor, posteau adesea, iar postul îi apropia de Dumnezeu.

Chiar şi cu mult înainte de ei, la începuturile creaţiei, atunci când Dumnezeu l-a plăsmuit pe om, i-a dat deîndată porunca să postească. Dacă Adam împlinea această poruncă, avea să se mântuiască. Din toţi pomii din rai poţi să mănânci, iar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit! (Facerea 2, 16-17). Aceasta nu era alta decât porunca de a posti. Dacă şi în Paradis era nevoie de post, cu atât mai mult este nevoie în afara sa. Dacă înainte ca omul să fie rănit sufleteşte, postul era pentru el medicament, cu atât mai mult este medicament acum, când sufletul său este rănit de păcat. Dacă înainte să înceapă războiul poftelor, era absolută nevoie de post, cu atât mai multă nevoie este acum, când suntem în război cu diavolul. Dacă Adam se supunea acestei porunci, nu ar mai fi auzit cuvintele: pământ eşti şi în pământ te vei întoarce (Facerea 3, 19). Pentru că Adam nu s-a supus, au urmat moartea, grijile, suferinţele şi o viaţă mai grea decât orice moarte.

Vedeţi cum Dumnezeu Se supără atunci când postul este dispreţuit? Şi nu puteţi să vă închipuiţi cât Se bucură El când ţinem post. Moartea a intrat în om pentru că a nesocotit postul şi este scoasă din el prin post. Astfel s-a întâmplat şi cu ninivitenii.

Şi a fost cuvântul Domnului către Iona, fiul lui Amitai, zicând: „Scoală-te şi du-te în cetatea cea mare a Ninivei şi propovăduieşte acolo, căci fărădelegile lor au ajuns până în fata Mea!” (Iona 1, 1-2). După mai multe peripeţii (Iona 1, 3-2, 11), Iona s-a dus la niniviteni şi le-a spus că cetatea lor urma să fie distrusă: Patruzeci de zile mai sunt, şi Ninive va fi distrusă! (Iona 3, 4). Când au auzit aceste cuvinte, oamenii din Ninive nu s-au arătat dispreţuitori şi indiferenţi. Cu toţii – bărbaţi, femei, stăpâni, robi, copii şi bătrâni – au început să postească. Ba şi pe animale le-au pus să postească. Iată de ce am spus mai înainte că de mâncarea multă şi de băutură ar trebui să ne temem, nu de post: mâncarea şi băutura au fost aproape să distrugă cetatea, pe când postul a izbăvit-o.

Proorocul Daniel a fost aruncat în groapa leilor, dar pentru că postise, a ieşit nevătămat, ca şi cum ar fi fost aruncat între oi (Dan. 6, 16-23). Dar şi cei trei tineri, care au postit la rândul lor, au fost aruncaţi în foc şi au ieşit de acolo cu trupurile luminoase şi neatinse de flăcări (Dan. 3, 19-27). Dacă focul a fost adevărat, atunci cum de nu i-a ars pe aceşti oameni? Dacă trupurile lor erau adevărate, cum de nu au fost vătămate? Cum? Întreabă postul să-ţi spună. El o să te lămurească în legătură cu această taină, pentru că taină este, cu adevărat, ca trupurile să fie date fiarelor sălbatice sau focului şi să nu păţească nimic. Vezi ce luptă peste fire şi apoi ce biruinţă peste fire? Adu-ţi aminte mereu de puterea postului şi primeşte-l cu sufletul deschis, pentru că este nebunie curată să ne îndepărtăm de el, atunci când şi de colţii leilor fereşte, şi de foc scapă, şi pe diavoli îi îndepărtează, potolind văpaia patimilor, liniştindu-ne gândul şi aducându-ne alte şi alte binefaceri.

„Mi-e frică de post pentru că strică şi slăbeşte trupul”, poate că spui tu. Dar să ştii că pe cât se strică materia omului, pe atât se înnoieşte sufletul său (vezi 2 Cor. 4, 16). Pe de altă parte, dacă vrei să cercetezi bine lucrurile, vei vedea că postul are grijă de sănătatea trupului. Iar dacă nu crezi cuvintele mele, întreabă-i pe doctori, să-ţi zică ei mai bine. Aceştia spun că sănătatea este menţinută prin cumpătare la mâncare, pe când lăcomia duce la tot felul de boli, care distrug trupul.

Aşadar, să nu ne temem să postim, căci postul ne scoate din multe rele. Mai văd oameni care înainte şi după post se îmbuibă cu hrană şi cu băutură, pierzând astfel folosul postului. Este ca şi cum trupul nostru abia şi-ar reveni dintr-o boală şi când ar da să se ridice din pat, cineva l-ar lovi tare cu piciorul şi l-ar îmbolnăvi şi mai tare. Ceva asemănător se întâmplă şi cu sufletul nostru atunci când înainte şi după post nu suntem cumpătaţi.

Dar şi când postim, nu ajunge să ne abţinem de la diferite mâncăruri, ci trebuie să postim şi sufleteşte. Există primejdia ca ţinând posturile rânduite de Biserică, să nu avem nici un folos. Din ce cauză? Pentru că ne ţinem departe de mâncăruri, dar nu ne ţinem departe de păcat; nu mâncăm carne, dar mâncăm sufletele celor săraci; nu ne îmbătăm cu vin, dar ne îmbătăm cu pofte trupeşti; petrecem ziua în post, dar ne uităm la lucruri ruşinoase. În felul acesta, pierdem folosul postului. De aceea, postul de mâncare trebuie însoţit de îndepărtarea de orice păcat, de rugăciune şi de luptă duhovnicească. Numai astfel vei aduce jertfă bine-plăcută Domnului şi vei avea mult folos.

Sf. Ioan Gură de Aur, https://www.ganduridinierusalim.com

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 16 iunie 2017 în POST