RSS

Despre convertirea necredinciosilor

25 Oct

Vă rog din start, să vă iasă din cap că veți putea schimba voi inimile oamenilor! Nimeni nu poate să facă așa ceva! Aceasta este lucrarea Duhului Sfânt, pe Care L-a câștigat Hristos Iisus prin sângele vărsat pe cruce pentru noi, și pe Care Îl trimite Dumnezeu Tatăl cui vrea, și când vrea.Cum să schimb eu inima altuia, când propria mea inimă îmi este o taină de nepătruns? Credeți că două-trei vorbe aruncate de noi vor putea să lucreze în inimile ascultătorilor? Nu. Iată cum se tânguia proorocul David în psalmul 50: „Inimă curată ZIDEȘTE ÎNTRU MINE, DUMNEZEULE, și cu Duh stăpânitor mă întărește”. Deci ceea ce noi numim schimbare a inimii este de fapt, o reconstruire a acesteia, o „zidire”. În Vechiul Testament, Dumnezeu promite o înnoire a inimilor celor care cred: „Le voi scoate inimile de piatră, și le voi da inimi de carne”. Atunci, noi suntem neputincioși, totul este lucrare dumnezeiască. Atât putem noi: să învățăm prin puterea strălucirii vieților noastre și să ne rugăm pentru cei înstrăinați de Dumnezeu. Cei cunoscători, pot să arunce și sămânța Cuvântului lui Dumnezeu, cuvântul Evangheliei, dacă se pricep..Și să aștepte. Dumnezeu, când vede pe un om drept că se roagă cu lacrimi din dragoste curată pentru un suflet pierdut, îi face bucuria aceasta, și trimite pe Duhul Său peste acela, trezindu-l din somn. Grăitor scria și Apostolul Pavel: „Eu am sădit, Apolo a udat, dar DUMNEZEU A FĂCUT SĂ CREASCĂ”! Să ne dea Mântuitorul Iisus Hristos lacrimi de dragoste pentru prietenii noștri care sunt departe de Dumnezeu!

Vă sfătuiesc să nu insistați prea mult cu învățăturile, că îi îndepărtați și mai mult. Încercați să sfătuiți în limitele decenței, apoi opriți-vă. Continuați acasă cu rugăciunea. Dar vă sugerez, înainte de toate să vă faceți un examen de conștiință. Întrebați-vă pe voi înșivă în taina inimii: „De ce mă implic? Îl iubesc eu pe acesta, sau nu”? Dacă răspunsul este negativ, stați cuminți, că veți fi batjocoriți de satana. Dacă vă doare inima pentru pierderea mântuirii celui pe care vreți să-l duceți la Dumnezeu, atunci încercați. Dragostea noastră poate fi salvatoare pentru omul rătăcit. De aceea zice Scriptura: „..Mult poate rugăciunea stăruitoare a dreptului”. Să vă ajute Dumnezeu în astfel de lupte pentru aproapele!

Cum să-l ajut că s-a rătăcit de la credința cea dreaptă? Dacă nu-l ajuți, înseamnă că nu-l iubești. Iar dacă nu-l iubești, de ce te prefaci că-ți pasă de credința lui? Ajută-l mai întâi, fii binevoitor cu el, zâmbește-i cu bunătate, tratează-l cu respect, că-i făptura lui Dumnezeu ca și tine. Și pentru el a murit Hristos, nu numai pentru tine. Dumnezeu caută ceva bun în el, dacă nu are credința dreaptă, poate are purtări alese, poate este milostiv, de ce îl condamni tu la iad? Tu zici că ești prietenul Domnului. Atunci iubește-l pe cel rătăcit de la credință, că-l iubește și Domnul pe El. Cine știe cât suferă Domnul în cer pentru el.. Nu ne-a spus Hristos că în cer e mare sărbătoare când se întoarce un păcătos la calea cea bună? Iar tu îl disprețuiești, pentru că l-a înșelat satana. Ar trebui să plângi pentru el, ca un frate cuminte pe unul pierdut..Iubește-l, dacă ești fiul Tatălui ceresc. Poate iubirea ta îl va impresiona, îl va pune pe gânduri, și poate va căuta calea sfântă pe care mergi tu. Arată-i iubirea ta prin fapte concrete, apoi aruncă și sămânța cuvântului Evangheliei. Măcar așa va fi convins că îi vorbești spre binele lui..Dumnezeu să ne ajute.

Pr. Sorin Croitoru

 
Un comentariu

Scris de pe 25 Octombrie 2016 în Uncategorized

 

One response to “Despre convertirea necredinciosilor

  1. Adriana

    27 Octombrie 2016 at 0:58

    Intelepte sfaturi, de mare folos! Da, suntem tentați sa vrem sa-i îndreptam noi pe ceilalti. De cate ori am facut-o! Si atunci le dam sfaturi cu nemiluita, le criticam comportamentul, uneori îi judecam, apoi cand vedem ca nu obținem rezultate ne îndepărtăm de aceștia tocmai atunci cand au mai mare nevoie de noi. Dar asa cum judecata omului pentru cum si-a trait viata Îi apartine Lui Dumnezeu, la fel si întoarcerea „fiului risipitor” este tot acțiunea Lui Dumnezeu care decide momentul si felul intervenției. Noua ne ramane sa ne rugam mult pentru ceilalti. Fiecare dintre noi trebuie sa trăiască si sa experimenteze propriile lecții de viata pentru ca doar asa evoluam, invatand din propriile greseli si nerepetandu-le. (Bine ar fi sa evoluam doar privind la experiențele de viata si la greselile altora!) Cat despre neliniștea noastra in privinta mantuirii celorlalte suflete, eu zic sa nu ne amăgim sau sa ne înșelam prea tare ca nu îi iubim noi mai mult pe semenii nostri decat o face Tatal Ceresc si nici nu suferim noi mai mult pentru ei decat o fac El si Maica Domnului.
    Doamne ajuta!

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: