RSS

Arhivele lunare: august 2016

Cea mai mare tragedie pentru un om este sa moara nespovedit

Unul din marile ajutoare duhovniceşti dobândite de cei care părăsesc viaţa aceasta şi merg în cea de dincolo este Sfânta Spovedanie. Şi iarăşi, o mare pierdere pentru cei ce părăsesc această viaţă şi merg în cea de dincolo este lipsa Spovedaniei. Mântuitorul Iisus Hristos le-a spus Sfinţilor Apostoli şi prin aceştia, la rândul lor, până azi, episcopilor şi preoţilor, că „oricâte veţi lega pe pământ vor fi legate şi în ceruri şi oricâte veţi dezlega pe pământ vor fi dezlegate şi în ceruri” (Matei 18, 18).

Legarea şi dezlegarea o luăm numai aici pe pământ. Dincolo vom suporta doar consecinţele. Niciodată nu putem şti sfârşitul vieţii noastre; de aceea este bine să ne spovedim în fiecare an, în toate posturile. Iarăşi, nu putem şti vârsta la care viaţa noastră se va sfârşi. Foarte mulţi tineri mor nespovediţi.

E de la sine înţeles că cea mai mare tragedie pentru un om şi urmaşii familiei sale este să moară nespovedit. Că e tânăr sau că e bătrân, este acelaşi lucru până la urmă. Mulţi cad în eroarea de a zice că se vor spovedi când vor fi mai bătrâni. Niciodată nu putem şti sfârşitul vieţii sau dacă ajungem ori nu la bătrâneţe. De aceea omul trebuie să se spovedească de la 7 ani în sus, fiecare, în timpurile rânduite de Biserică sau când simte nevoia de a se spovedi.

Spovedania înseamnă dezlegare, uşurare. Tot timpul trebuie să fim dezlegaţi şi uşuraţi de păcate prin Taina Spovedaniei. Cei care mor nespovediţi nu au parte, prin urmare, de acea mare dezlegare fundamentală pentru viaţa de dincolo. Ei trec dincolo nedezlegaţi, sunt legaţi în păcatele lor. Dincolo nu mai pot fi dezlegaţi de nimeni. Mântuirea unui creştin nu poate fi garantată fără Taina Sfintei Spovedanii.

Arhim. Ioachim Pârvulescu, ganduridinierusalim.com

Reclame
 
Scrie un comentariu

Scris de pe 6 august 2016 în SPOVEDANIE

 

Soapta diavolului

Lasă omule, trăiește,
Viața-i scurtă nu uita
Că ești tânăr și din viață
În curând tu vei pleca.

Bea, mănâncă, te distrează
Și adună bogății,
Simte clipa și-o trăiește
Că ea trece și nu știi.

Caută să fii în lume
Lăudat, iubit de toți,
Să petreci zilele toate
Și să nu pierzi nici din nopți.

Dacă știi să te distrezi,
Îți faci raiul precum vrei,
Să nu crezi ce îți spun alții,
Tu să nu fii prost ca ei.

Raiul, iadul sunt povești
Ce prostesc pe cei naivi,
N-asculta ce îți spun popii,
Ei sunt niște guralivi.

Doar nu vrei să râdă ceilalți
Zicând că te-ai pocăit,
Tu trăiește-ți tinerețea
Și fii un om iscusit.

Elena J.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 6 august 2016 în ELENA J.

 

Feriti-va copiii de pacate trupesti

Este vreme pentru toate în viață: vremea să te joci, să scâncești pe lângă mama, să te înroșești la față văzând o fată frumoasă, să te îndrăgostești, să scrii poezii, să mergi de mână cu fata iubită, să o visezi noaptea, să-i vezi chipul în farfuria de mâncare sau în ceașca de cafea.Vreme este pentru primul sărut din viață urmat de tahicardie, primele mângâieri, planificarea unei relații pe viață, binecuvântarea părinților, alegerea restaurantului, „De bună voie și nesilit de nimeni”, „Isaie dănțuiește””.. Vreme este pentru naștere de prunci, pentru creșterea lor, pentru albirea podoabei capilare.. A dat Dumnezeu vreme pentru toate. Dar TOATE LA VREMEA LOR! Important este să respectăm vârstele și timpii. Nu vorbim despre sexualitate în copilărie, nu o practicăm în adolescență, nu naștem prunci înaintea cununiei. Asta-i boala zilelor noastre: GRABA. Și tot grăbindu-ne să facem cele ale vârstei superioare, nu ne bucurăm de cea pe care o avem în prezent.. Deci părinților, aceste cuvinte trebuie să le adresați copiilor voștri: „RĂBDARE, ESTE TIMP PENTRU TOATE!

Nu urmați duhului lumii acesteia, nu vă lăsați antrenați în vârtejul păcatelor tinereții! Nu vă pierdeți comoara curăției trupești și a nevinovăției care este ascunsă acum în adâncul inimilor voastre..Acum puteți să Îl cunoașteți pe Dumnezeu Sfântul dacă vreți, căci El a zis că Se va lăsa descoperit de către cei cu inimi curate. Inocența aceasta a copilăriei nu se mai repetă fiilor,iar după pierderea purității sufletelor voastre veți închide ușa cunoștinței de Dumnezeu. Nu vă dăruiți diavolului ca o jertfă nemeritată, ci bucurați cu fecioria voastră pe Dumnezeul cerului și al pământului! Veți avea o viață lungă înainte ca să gustați plăcerile și durerile adulților, dar ceea ce aveți acum, de veți pierde, nu veți mai avea niciodată.. Vă rugăm cu lacrimi: așteptați!” Așa să vorbiți cu fiii voștri, iar Mântuitorul, văzându-vă bunăvoința, va adăuga cuvintelor voastre harul Său, dându-le putere multă! Fiii vă vor asculta, și vor fi binecuvântați de Dătătorul tuturor darurilor desăvârșite. Și nu veți plânge cu lacrimi amare pe la duhovnici pentru pierzarea copiilor voștri..Harul Domnului nostru Iisus Hristos cu voi cu toți.

Pr. Sorin Croitoru

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 6 august 2016 în DESFRÂNARE

 

Duhul Sfant se departeaza de la omul care-i judeca pe ceilalti

O perioadă, cincisprezece ori douăzeci de ani, n-am dat niciun cuvânt de folos. M-am ferit a da sfaturi, dar am simţit cândva, m-a mustrat, că un talant mi-a dat şi l-am îngropat. Şi pe urmă, când a venit la mine un părinte sau cineva cu vreun necaz, nu am mai avut răbdarea asta să nu-i spun, şi-a trebuit să-i zic un adevăr. Şi, spunându-i, am simţit că Duhul Sfânt nu mă mai mustră că un talant mi-a dat şi l-am îngropat.

În mănăstire cât am stat, atât am simţit ajutorul lui Dumnezeu: cât m-am ferit să judec şi am luat tot asupra mea; iar când am zis că şi cutare îi vinovat, atunci gata… am pierdut. Când eram în mănăstire, era un frate, mai bun ca mine, dar s-a întâmplat că s-a jeluit mie de ispitele lui.

Şi eu, în timpul acesta, am bătut în struna lui: „Da, da…, ai dreptate, ai dreptate…”. Şi în timpul acela, eu m-am despărţit de Dumnezeu, pentru că am judecat pe aproapele. El o zis că cutare face aşa şi aşa, şi că-i un hoţ şi-un potlogar; şi eu tot am bătut în struna lui: „Da. Da, da… ”. Dimineaţa mi-am luat rămas bun, şi mi-a zis:

– Bogdaproste c-ai venit, de-abia te aştept să mai vii.

– Vai de mine, i-am zis. Ce-am vorbit noi azi noapte… Nu mai este nevoie să vină Hristos pe pământ. Noi am făcut judecata.

După aceea, ce să vezi, ce ispite am avut… Şi când am mers la mărturisit, duhovnicul mi-a spus:

– Ispitele astea le ai din cauză c-ai judecat.

Atunci Duhul Sfânt m-a lăsat în părăsire şi dimineaţa eram năuc de cap, obosit, şi mă durea capul… De atunci m-am întâlnit cu un părinte şi mi-a zis:

– Câte zile vei avea, să te fereşti a judeca şi a osândi. Când îţi spune gândul că acela nu corespunde, ori este păcătos, să-i spui aşa gândului: „Eu sunt mai păcătos ca acela! Acela poate se mărturiseşte, poate plânge, poate are smerenie, şi Dumnezeu îl iartă pe el pentru că el se pocăieşte”.

Pr. Proclu Nicău

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 6 august 2016 în CLEVETIRE

 

Cei mandri sunt nesuferiti si celor ce-i inconjoara

Când auzi pe cineva lăudându-se singur, începi să te scârbești și să te depărtezi încet de acea persoană, nerealizând de fapt că și noi la fel de nesuferiți suntem când ne mândrim cu ceva. Să ne imaginăm, astfel, cât de urât este îanintea lui Dumnezeu omul mândru. Nu-l suferă Dumnezeu și nu-l suportă nici oamenii auzindu-l că se laudă mereu cu vreo calitate, cu talentele, cu reușitele, cu inteligența, cu studiile, cu serviciul, cu hainele, cu mașina, cu casele… Iar unii se laudă chiar cu păcatele, cu faptul că trăiesc cu mai multe femei în același timp, că au furat, au înșelat, au câștigat la loto, că au bătut pe cineva, că au băut atâtea pahare cu băutură și alte păcate destul de grave dar cu care ei se laudă entuziasmați.

De ce atâtea orgolii? Pentru ce această luptă – de a fi cineva, de a ajunge cunoscuți, faimoși și lăudați de lume? De ce această luptă după șefie? Fiecare vrea să ordone și să fie peste celălalt, nu suportă să i se dea sfaturi.

Pe de altă parte, ce plăcut este cel ce se smerește pe sine. Cu cât se smerește, cu atât parcă-l iubești mai mult și te smerești și tu lângă el, de drag. Este iubit de cei din jur, mai ales de Dumnezeu și nu dă importanță celor ce-l consideră prost în bunătatea și smerenia lui.

Elena J.

 
2 comentarii

Scris de pe 1 august 2016 în ELENA J., IPOCRIZIE

 

Cine e scutit de la post?

Sunt scutiți de post (de bucate, vreau să zic): 1. copiii până la șapte ani, 2. bătrânii neputincioși (deși în practică ei postesc mai mult decât tinerii), 3. femeile gravide (aici fără comentarii: mănânci pentru minunea aceea mică pe care o porți în pântece, chiar dacă ai dori să postești), 4.femeile lăuze și cele care alăptează (din același motiv ca la punctul 3), 5. FEMEILE CARE ÎNGRIJESC BĂTRÂNI, SAU CHIAR FAMILII ÎNTREGI ÎN STRĂINĂTATE (ce să facă, săracele, asta-i situația…dar suferă dumnealor alte privațiuni mai mari), 6. oamenii bolnavi (boala este postul acestora). În rest, cu bucurie să ne înfrânăm, căci vom învia cu Domnul la capătul postului!

Pr. Sorin Croitoru

 
4 comentarii

Scris de pe 1 august 2016 în POST

 

Vai celor ce lipsesc duminica de la slujba fara motiv binecuvantat!

În Sfânta Evanghelie de astăzi, Iisus Hristos Mântuitorul lumii ne cheamă pe toți la Cina Sa cea mare. Ne cheamă la ospățul credinței adevărate. Să nu ne împotrivim nici unul, nici să părăsească cineva Biserica Ortodoxă, mama noastră care ne hrănește din învățătura dreptei credințe, și să meargă la cina sectelor care se înmulțesc mereu și înșală pe mulți.

Ne cheamă Hristos la ospățul pocăinței, la masa mântuirii. Să nu amânăm pocăința, spovedania, rugăciunea, milostenia, Sfânta Împărtășanie, grija pentru suflet, că „în ceasul în care nu gândim, Fiul Omului va veni!”

Ne cheamă Iisus Hristos la ospățul Sfintei Liturghii. În fiecare sărbătoare auzim toaca, clopotele bisericilor și preoții satelor care ne cheamă la cina cea mare a Sfintei Liturghii. Oare de ce nu venim măcar Duminica și la marile Sărbători cu toții la biserică?

De ce punem motive că „ne-am cumpărat țarine”, adică griji pământești, că „ne-am cumpărat cinci perechi de boi”, adică ne-am robit de patimi cele cinci simțiri, și că „ne-am luat femeie”, adică ne-am dedat la beții și desfrânări, mai ales Duminica și de aceea nu putem veni la ospățul Sfintei Liturghii în sărbători, să ospătăm împreună cu Mântuitorul Hristos, cu Maica Domnului și cu toți sfinții din cer?

Căci vedem la Sfânta Liturghie, Duminica, mai mult bătrâni și văduve, dar tinerii și copiii dumnevoastră unde sunt? De ce nu vin cât mai mulți la slujbele bisericii, la Sfânta Liturghie? Hristos din cer se jertfește pe Sfânta Masă, sfinții și îngerii din cer cântă cu noi în biserică, Mântuitorul ospătează cu noi și ne hrănește cu scumpul Său Trup și Sânge, iar cei mai mulți dintre fiii Bisericii noastre stau acasă, se duc la beții, merg la petreceri imorale, la tot felul de păcate și ospătează cu necredincioșii, cu bețivii, cu sectanții și cu slugile întunericului?

Vai celor ce lipsesc Duminica fără motiv binecuvântat de la biserică, de la cina cea mare a Sfintei Liturghii, că cină mai mare ca jertfa liturgică și Sfânta Împărtășanie și ca citirea sfintelor cărți nu este alta pe pământ!

Ajunge o săptămână de lucru, de osteneală pentru trup. Să participăm o zi pe săptămână, Duminica, în Biserica Domnului la Sfânta Liturghie. Destul ne ostenim pentru trup, să ne ostenim acum și pentru suflet, că în curând vom pleca la marea judecată să dăm socoteală de toate. Oare nu tocmai Duminica se fac cele mai multe păcate, petreceri, nunți, beții, certuri și desfrânări?

Să lăsăm dar tot păcatul și să ne pocăim de păcatele noastre. Creșteți-vă copiii în frica Domnului, rugați-vă mai mult și veniți la biserică, la cina cea mare a Mântuitorului Hristos. De vom face așa, și pe pământ vom fi fericiți și mulțumiți, și în cer cu îngerii, cu sfinții și cu Însuși Hristos vom cina în vecii vecilor. Amin.

Pr. Cleopa Ilie, ganduridinierusalim.com