RSS

Arhivele lunare: august 2016

Ganduri pentru falsii crestini din zilele noastre

Orice dumnezeu care nu este Cel pe Care Îl cunoaștem noi din Sfânta Scriptură este un idol. Sunt idoli dumnezeul care iartă toate fără pocăință, dumnezeul care mă iubește numai pe mine și urăște pe cei pe care îi urăsc eu. Este idol dumnezeul care mă place în păcatele mele și-mi șoptește: „Nu te îngrijora, alții au păcate și mai mari”! Aceștia sunt „dumnezei care nu au ființă”, după cum scrie Sfântul Prooroc Ieremia. Ei sunt creați în imaginația noastră de tatăl minciunii, diavolul.

Pentru că privim în ochi pe frații noștri zicând „da” când este nu și „nu” când este da, pentru că numim minciuna adevăr, de aceea ni se întunecă rațiunea duhovnicească și nu mai putem să cunoaștem înaltele adevăruri duhovnicești. Cum să se ridice rugăciunea noastră la Tronul Sfintei Treimi, când facem să plângă pe frații noștri creștini ca și noi, fără a zice măcar un „iartă-mă”? Cum va primi cu plăcere Dumnezeu darul nostru adus la Sfântul Altar, când am supărat pe fratele și nu ne-am împăcat cu el? Mai plăcută Îi este Domnului voma câinelui, decât darul omului care nu cere iertare după ce a greșit!

Ne numim creștini, dar facem cele mai urâte lucruri, care nu de la Domnul Hristos vin, ci de la diavol. Suntem intriganți, invidioși, călcăm în picioare pe aproapele fără remușcări, ca să avansăm în carieră ne folosim de oameni cum se folosește soldatul de nodurile frânghiei atunci când se cațără la antrenament..De aceea, atunci când rostim rugăciunea „Tatăl nostru”, ar fi bine să avem lângă noi și o lămâie: s-ar putea să Îi provocaăm greață lui Dumnezeu!

Din părinți pătimași se nasc copii pătimași. Din copii pătimași vor ieși oare preoți sfinți? Rădăcinile sunt bolnave și noi vrem fructe sănătoase?! Să lepădăm vicleșugurile din inimile noastre și vom avea și preoți sfinți! Chiar de ar primi Dumnezeu păcătoșii nepocăiți în Rai, tot nu ar fi mulțumiți. Egoistul ar zice, văzând pe drepții din Rai: „Eu nu pot să stau la un loc cu toată mulțimea asta de oameni”! Mândrul ar zice: „Să stau eu la masă cu sărăntocii ăștia”? Trufașul ar zice: „Și eu pe cine comand aici”? Vanitosul ar zice: „Pe mine cine mă laudă aici”?! Mâniosul ar zice: „Nu-mi place locul ăsta unde nu pot să fac scandal”! Violentul ar zice: „Nu pot să agresez fizic sau verbal pe nimeni, plec”. Desfrânatul ar zice: „Atâta carne tânără aici, și nimeni nu mă bagă în seamă..Plec de aici, pentru că Hristos spunea că în Rai nici nu se însoară drepții, nici nu se mărită, ci sunt ca Îngerii”.. Mâncăciosul ar zice: „Vai de mine, nici o fărâmitură de carne, numai bucate duhovnicești”! De aceea, frații și surorile mele în Domnul, Raiul nu este pentru pătimași. Este pentru sfinți. „Casei Tale se cuvine sfințenie, Doamne, în veacul veacului”, a scris demult Psalmistul.

Pr. Sorin Croitoru

Reclame
 
3 comentarii

Scris de pe 16 august 2016 în CREŞTINUL, NECREDINTA

 

Brancovene Constantine

Mosii si strămosii mei,
Si Apostolul Andrei,
Mi-au lăsat ca Hrană Vie,
Numai Sfanta Liturghie,

Mi-au sădit in suflet Rai,
Si mi-au spus cu dulce grai,
Să mă-nchin ca rob supus,
Doar la Domnul Sfant, Iisus,

Neam de-al lui Stefan cel Mare,
Nu de „iude tradatoare”,
Neam de Sfinti ce sunt mereu,
Cinstitori de Dumnezu,

Noi avem pe frunte pus,
Mirul Domnului Iisus,
Avem ruga, avem Crezul,
Si Agheazma si Botezul,

Avem rodul copt in vie,
Pentru Sfanta Liturghie,
Graul si framantătură,
Din care facem prescura,

Avem semn al biruintei,
Crucea grea a suferintei,
Mucenici avem o oaste,
In pământul plin de Moaste,

Si cand timpul va veni, Doamne,
Te-oi marturisi,
Si te voi urma pe tine,
Brâncovene Constantine,

N-am să vreau să mor vandut,
Ingerului ce-a căzut,
Mai bine sa mor ca tine,
Mucenice Constantine!

Pr. Ioan

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 16 august 2016 în CREŞTINUL

 

Sfant esti, Doamne!

Sfânt ești, Doamne, Ce din tină pe om ai zidit
Și-al Tău Chip și-Asemănare Tu i-ai dăruit.
Sfânt ești, Doamne, Cel slăvit de cele cerești,
Iară jos Tu ești mărit de cei pământești.
Sfânt ești, Doamne, Cel Ce ai timp de-o veșnicie
Și petreci cu sfinții-n rai întru nemurire.
Sfânt ești, Doamne, Ce ridici pe omul căzut
Și-i redai lui haina albă dintru început.
Sfânt ești, Doamne, Cel Ce-mparți anu-n anotimpuri
Și cu soare și cu ploi Tu pe noi ne bucuri.
Sfânt ești, Doamne, Care nouă ne-ai făgăduit,
Bunătăți ce nici urechea nu le-a auzit.
Sfânt ești, Doamne, Ce-ai ales pe cei ne-nsemnați
Ca să rușineze-n lume pe cei învățați.
Sfânt ești, Doamne, Ce ridici de jos pe cei mici,
Iar pe cei ce se înalță Tu îi lași smeriți.
Sfânt ești, Doamne, și Puternic Care totul poți,
Rușinând idolii-n lume și pe zeii toți.
Sfânt ești, Doamne, în Trei Fețe, Dumnezeu Preasfânt,
Tatăl Cel Ceresc cu Fiul și cu Duhul Sfânt.
Sfânt e, Doamne, al Tău Nume pe acest pământ,
Miluiește-ne pe noi pentru Numele-Ți Sfânt!

Elena J. (după Acatistul Preasfintei Treimi)

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 11 august 2016 în ELENA J.

 

Despre fratii cei mincinosi

In Pateric scrie ca Sfintii Parinti ai Schitului au profetit despre neamul cel de pe urma. A intrebat unul: Ce lucram noi? Si raspunzand unul dintre dansii, Marele Ava Ishirion a zis: noi am lucrat poruncile lui Dumnezeu. Si iarasi intreband a zis: cei de dupa noi ce vor face oare? Si a zis: vor face numai pe jumatate din cat am lucrat noi. Dar cei de dupa dansii ce vor face? Si a zis: neamul acela nu va putea face nimic; ci le va veni ispita si cei care se vor afla incercati in vremea aceea vor fi mai mari decat noi si decat parintii nostri.

Ce ispita infricosatoare va fi oare, sa se arate lamuriti cu toate ca nu vor avea nici o lucrare si vor fi mai mari decat pustnicii cei mai minunati? Ispita neamului celui de pe urma a si sosit, mai grozav acum, cu apropierea venirii lui Antihrist incat ameninta sa-i piarda pe cei alesi.

Si nu-i atat de periculoasa ispita care vine de la vrajmasii lui Dumnezeu, de la atei, de la cei cu grija numai la cele pamantesti sau de la cei destrabalati cari nu pot usor sa vatame pe crestini. Pericolul vine de la fratii cei mincinosi, cari sunt dusmani ascunsi cu atat mai periculosi, cu cat cred ca ei sunt frati curati. Predica si ei Ortodoxia, dar oarecum schimbata si prefacuta dupa placul lumii acesteia si a stapanitorului acestei lumi.

Predica lor e ca o hrana prielnica care a inceput sa se strice si in loc sa hraneasca otraveste pe cei cari o mananca. Ei aduc tulburare in randurile crestinilor. Acestia sunt ispita cea mare a neamului celui de pe urma. Despre ei a profetit Domnul ca voi fi in veacul cel de apoi. “Multi vor veni intru numele Meu si pe multi vor insela.”(Matei cap. 5)

Vorbesc si fratii mincinosi de Sfanta si Preadulcea Ortodoxie; de dragoste, de curatie, pentru fapta buna, de smerenie si de virtute, si ajuta obstile crestinesti. Cat de greu pentru ortodocsii cei curati si simpli sa inteleaga pe cine au inaintea lor. Cat e de usor sa fie atrasi de ideile lor cele «filosofice» si sa ii creada. Daca rascoleste cineva adanc in sufletele acestor oameni, va gasi nu dragostea cea fierbinte pentru Dumnezeu, ci inchinarea unui idol care se numeste „om”. [umanismul –n. ed.] (tradusa din greceste).

De multe ori inseala rautatea, prefacandu-se in chipul faptei bune. Dupa cum a spus si Sfantul Dorothei: „Nici o rautate si nici unul dintre eresuri, nici insusi diavolul nu poate sa insele pe cineva, numai daca se preface in chipul faptei bune. „Dupa cum si Sf. Apostol zice ca insusi diavolul se inchipuie un inger luminat. Neghina numeste Sf. Vasile cel Mare pe ereticii cari strica invataturile Domnului si amestecandu-se ei cu trupul cel sanatos al Bisericii ca, fiind neobservati, sa faca vatamare.

Sf. Ioan Iacob Romanul

 
5 comentarii

Scris de pe 11 august 2016 în SECTE

 

Diavolul nu doreste nimic altceva decat pierderea intregii omeniri

Cunoscând puterea răscumpărătoare a rugăciunii, diavolul, care nu doreşte nimic altceva decât pierderea întregii omeniri, ca toţi să fie părtaşi sorţii lui, face tot ce-i stă în putinţă ca să ne împiedice de la rugăciune. Diavolul nu încearcă prea mult să ne împingă să păcătuim, căci ştie că pocăinţa sinceră poate şterge mulţime de păcate, ci încearcă mai cu seamă să devoreze timpul vieţii noastre, insuflând în noi pofta de distracţii, gustul pentru noutăţi şi chiar o anume sete de ştiinţă şi cunoaştere din care până şi ideea de Dumnezeu a fost trecută cu vederea.

Tehnologia noastră modernă, cu nenumăratele ei produse noi care invadează piaţa, este numai o exemplificare a acestui vicleşug. Diavolul ştie că, dacă reuşeşte să devoreze timpul vieţii noastre, el pune capăt acestei sfinte neguţătorii, acestui schimb de vieţi, nimicind legătura noastră personală cu Dumnezeu. Pentru noi, această legătură este dătătoare de viaţă, pentru că prin ea suntem în neîncetată împărtăşire cu Izvorul Vieţii. Când ne rugăm ne aflăm în prezenţa lui Dumnezeu, şi această prezenţă nimiceşte neîncetat moartea pe care o purtăm în noi şi ne reînnoieşte.

Aşa încât, a răscumpăra vremea înseamnă a cultiva legătura noastră cu Dumnezeu şi cu cât legătura noastră cu El este mai puternică, cu atât vom fi mai uniţi cu El în această viaţă şi vom continua să fim la fel, în chip mai desăvârşit şi cu mai multă tărie, în viaţa ce va să fie.”

Atunci când aflăm înţelepciunea lui Dumnezeu ne răscumpărăm timpul vieţuirii noastre pe pământ. „Socotiţi, drept aceea, cum să umblaţi cu pază, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca cei înţelepţi. /Răscumpărând vremea, că zilele rele sunt”, spune Sfântul Pavel în Epistola către Efeseni (Efeseni 5, 15-16). Pentru cultura zilelor noastre, „timpul înseamnă bani”, dar pentru noi, creştinii, timpul înseamnă răscumpărarea veşniciei. În fiecare zi noi încercăm să împuţinăm păcatul din viaţa noastră şi să sporim neîncetat în inima noastră energia harului lui Dumnezeu, şi astfel să punem pe fiece zi a vieţii noastre pecetea veşniciei.

În fiece zi suntem chemaţi să facem o sfântă neguţătorie: să schimbăm viaţa noastră trecătoare cu viaţa cea veşnică de la Dumnezeu. În fiece zi primim darul timpului şi dacă din cele 24 de ore ale zilei, punem deoparte câteva minute, sau poate ore, pe care le dăm rugăciunii, atunci acest timp pe care îl dăruim lui Dumnezeu din toată inima va pecetlui fiece zi a vieţii noastre şi, în cele din urmă, toată viaţa noastră va fi umbrită de veşnicie. Rugăciunile noastre vor rămâne veşnic înaintea lui Dumnezeu şi ele vor fi mântuirea noastră.”

Arhim. Zaharia Zaharou, manastireasuruceni.md

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 11 august 2016 în DIAVOL

 

Randuielile bisericesti

La biserică, în general

Ţinuta exprimă în general personalitatea şi starea de spirit a omului. Ţinuta celui ce intră în biserică este necesar să exprime sinceritatea şi curăţia inimii, inima fiind locul unde se întâlneşte omul cu Dumnezeu. Atitudinea este necesar să fie cuviincioasă şi discretă, fără a deranja pe cineva. Întotdeauna trebuie să fim orbi, surzi şi muţi la provocările străine de slujbă şi rugăciune. Cel ce vine la biserică va căuta întotdeauna să ajungă înainte de începerea slujbei, găsindu-şi locul. Cel ce vine după începerea slujbei, indiferent de motiv, se va alătura celor prezenţi fără însă a tulbura şi a produce sminteală.

La Sfânta Liturghie

Sfânta Liturghie este locul cel mai înalt unde omul poate urca la întâlnirea cu Dumnezeu şi locul cel mai de jos unde poate coborî Acesta la întâlnirea cu omul, este locul unde „Sfinţii Îngeri doresc să privească şi să audă glasul Evangheliei Domnului Dumnezeu şi să vadă cu ochii lor chipul Sfintei Jertfe“(Rugăciunea a cincea de la Slujba Sfântului Maslu, Acatistier, 2002). Pacea, sfinţenia, dorinţa sinceră de a I te adresa trebuie să fie singura motivaţie a prezenţei atunci şi acolo. Conştientizarea celor de mai sus ar trebui să fie suficientă pentru a nu mai adăuga nimic. Cel ce vine la Sfânta Liturghie îşi poate aduce darul său constând din prescură (o pâiniţă) şi vin. Darul acesta se aduce la Sfântul Altar, de preferat înainte de începerea slujbei, însoţit de o lumânare aprinsă, ţinută drept, astfel încât ceara să nu curgă şi să nu murdărească, şi de un pomelnic cu numele celor vii şi adormiţi în Domnul. Darul acesta este bine să fie pregătit din vreme, de acasă. Un aspect foarte important pentru cel ce vine la Sfânta Liturghie este participarea prin implicarea în rugăciune şi conştientizarea celor ce se rostesc. La biserica nostră, Sfânta Liturghie începe de obicei la ora 9.30.

La Botez, este necesar ca: nașii să fie ortodocși, buni creștini, cunoscători ai învățăturii de credință, iubitori de copii și milostivi cu cei nevoiaşi ori lipsiți de apărare; mama să fie cu toate rânduielile bisericești în legătură cu nașterea pruncului plinite; pruncul este recomandabil să fie adus la biserică după ce a dormit și fără să fie alăptat după ce s-a trezit din somn. Mai este nevoie de: certificatul de naștere; pânză albă, aproximativ 1m/2m. lumânare, recomandabil produsă la Atelierele Arhiepiscopiei Bucureștilor Făclia Sfinților Români; fașă, aproximativ 5cm/2m; vas (sticluță) cu untdelemn, nu ulei-unguente de corp; prosop; săpun; vin. Sfânta Taină a Botezului este recomandat să fie săvârșită și primită imediat după Sfânta Liturghie, ca o continuare a ei, toți cei urmează a fi botezaţi primind împreună Sfânta Taină. Cazurile speciale se vor discuta cu preoții bisericii.

La Spovedanie

Pocăința, spovedania sau mărturisirea păcatelor este Taina prin care credinciosul, mărturisindu-și păcatele în fața preotului duhovnic și primind dezlegare de la acesta, primește, prin puterea Duhului Sfânt, iertarea păcatelor mărturisite și pentru care a primit dezlegare de la duhovnic. Creștinul poate merge oricând și ori de câte ori simte nevoia pentru a-și ușura sufletul și a primi mângâiere și nădejdea iertării păcatelor: Dacă greșești în fiecare zi, pocăiește-te în fiecare zi, ne învață Sfântul Ioan Gură de Aur.

Ținând cont că mărturisirea este o obligație a tuturor credincioșilor, ea este legată de termenele obștești ale posturilor, întrucât în perioada postului este timpul cel mai potrivit pentru spovedanie și împărtășanie.

Săvârșitorul Sfintei Taine a Spovedaniei este preotul duhovnic. Duhovnicul nu se schimbă decât în situații speciale și numai cu binecuvântarea sa și la propunerea fiului duhovnicesc. Duhovnicul fiind părinte, ar trebui să-i datorăm aceeași cinstire și ascultare ca și părinților după trup sau nașilor. Spovedania se face întotdeauna cu inimă smerită, cum spune Psalmistul, cu părere de rău pentru cele făcute și cu dorința sinceră de a nu le mai repeta. Pentru spovedanie poate fi consultat programul afișat la avizierul parohiei, pe site sau, de preferat, vorbind direct preotul, la biserică.

La Cununie, îndatoririle mirilor sunt: să fie conștienți de darul căsătoriei și de faptul că ceea ce Dumnezeu unește omul nu pote despărți (Rugăciunea a doua de la Cununie) iar pentru credința și credincioșia lor orice vor cere ei de la Dumnezeu se va face (Evanghelia de la Marcu, cap. IX); să fie căsătoriți legal la Starea Civilă; să nu fie rudenii până la gradul VII; să fi primit Sfânta Taină a Spovedaniei înainte de Căsătorie, de preferat cu câteva zile înainte; să nu fi fost căsătoriți, măcar unul dintre ei, iar dacă au fost căsătoriți, să anunțe despre aceasta pe preotul săvârșitor. Iar îndatoririle nașilor, sunt: să fie buni creștini, cunoscători ai învățăturii de credință, iubitori ai familiei, având fii și fice, cu dragoste către cei mai mici și având cuvânt mângâietor și cu speranță pentru cei ce le greșesc; să fie cununați la biserică; să aibă la ei Certificatul de Căsătorie; să aducă lumânari, recomandabil produse la Atelierele Arhiepiscopiei Bucureștilor Făclia Sfinților Români; să aducă inelele (verighetele); să aducă pișcoturi; să aducă vin.

Sfânta Taină a Cununiei este recomandat să fie săvârșită și primită imediat după Sfânta Liturghie, ca o continuare a acesteia. La opt zile de la Cununie mirii și nașii sunt așteptați la biserică, cu lumânările de la slujbă, pentru îmbisericirea finilor.

La Înmormântare și Parastase

De îndată ce unul din ai noștri s-a mutat la cele veșnice membrii familiei sunt îndemnați să ia legătura cu preotul de sector al parohiei, în vederea stabilirii datelor și orelor la care vor fi săvârșite slujbele de dinainte de înmormântare, Slujba Stâlpilor și slujba de prohodire, Slujba Înmormântării. În cazul în care răposatul sau familia au loc de veci în Cimitirul parohial, trebuie să vină cu Actul de Concesiune în original, pentru a fi pregătit locul de îngropare.

La citirea Stâlpilor este nevoie de: lumânări de la biserică, tămâie, cărbune și cățuie. Slujba aceasta se săvârșește seara la căpătâiul celui adormit. La Slujba Înmormântării este nevoie de: lumânări de la biserică, colivă, căpițel (artosul, colacul, pâinea), vin și paos (vin amestecat cu untdelemn). După punerea în mormânt se poate organiza o agapă (masă, parastas) sau nu, și se face milostenie, după posibilitate, dar și după disponibilitate. Ca milostenie se pot împărți pachete, de preferat celor lipsiți, sau se organizează masă (numită în popor chiar parastas).

Soroacele de pomenire pentru cei răposați sunt: De obște: toate sâmbetele de peste an și în mod special Sâmbăta Lăsatului Sec de carne pentru Postul Paștilor sau Moșii de Iarnă, sâmbăta a II-a, a-III-a şi a IV-a din Postul Mare, Sâmbăta dinaintea Rusaliilor sau Moșii de Vară.

Particulare: de trei zile (coincide cu ziua îngropării), de nouă zile, de trei săptămâni sau de patruzeci de zile, de șase săptămâni, de nouă săptămâni, de trei luni, de șase luni, de nouă luni, de an și apoi din an în an până la șapte ani. Sărindare particulare, pomeniri de patruzeci de zile, oricând peste an.Timp de patruzeci de zile se tămăiază mormântul celui răposat, se duce apă potabilă unui bătrân sau unei familii lipsite ca ajutor și milostenie și se împart diminețile – se împart cele necesare unui mic dejun măcar pentru un bătrân lipsit sau un nevoiaș, eventual o familie.

La patruzeci de zile se împart, cu binecuvântare, haine spre pomenirea numelui adormitului iar la parastasul de un an se ajută o familie nevoiașă cu mobilier: masă, scaune, pat ș.a. La toate soroacele minimul necesar cuprinde: coliva, căpițelul (colacul), sticla de vin și pomelnicul adus la Sfântul Altar. La acestea, bine este să se adauge vase care să cuprindă cele necesare unui prânz sau măcar pachete. Numărul acestora variază doar în funcție de posibilitățile și generozitatea noastră. O recomandare cu caracter practic: până la slujba de prohodire bine ar fi ca membrii familiei să stabilească și să noteze pe calendar datele soroacelor și astfel să le respecte.

Toate informațiile prezentate aici au doar caracter informativ și orientativ, practicile locale sau tradițiile zonei, circumscrise învățăturii Bisericii, sunt lămurite cu preotul deservent.

http://www.parohiaherastrau.ro/

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 11 august 2016 în BISERICA, SFATURI

 

Ortodoxia inseamna acasa

Așa cum tânjea Fiul risipitor după casa Tatălui său, așa cum suferă toată viața imigrantul după țara sa natală, așa cum suferă și plânge animalul sălbatic închis în cușcă după verzile câmpii, tot așa suferă sufletul omului după DUHUL LUI DUMNEZEU. Și nu știe unde să Îl găsească, și Îl caută, și suspină..Într-o bună zi intră într-o biserică ortodoxă. Nu este slujbă, nu sunt oameni înăuntru. Începe să privească atent pictura bisericii. Sfinți slabi, unii încruntați, ținând pergamente în mâini, alții veseli, cu cruci în mâini în loc de săbii, unii militari, alții înveșmântați în pânze lungi, cu multe pliuri.. Vede scene biblice zugrăvite în culori vii. Uite-L pe Prunc, uite Fuga în Egipt, Botezul, Floriile, Răstignirea. Uite triumfătoarea Înviere! Peste tot, Domnul Hristos, ca un autoritar Stăpân al casei. Te privește din vârful cupolei centrale- ce mare este!.Și iată că omul nostru simte ceva în inimă, o pace minunată.. O izbucnire de bucurie, o lumină, o amintire a unui vis, o imagine din frageda pruncie: „M-am întors acasă! Acesta-i locul meu”! Da, frate, este locul tău, și al tuturor oamenilor de pe Pământ. Biserica Ortodoxă. Pe scurt, BISERICA! Locul în care Duhul Sfânt este mereu prezent. Casa în care Stăpân este Hristos..Spre care este îndreptată privirea Tatălui din cer. Bine ai venit! În sfârșit, ești acasă. BISERICA ORTODOXĂ ÎNSEAMNĂ ACASĂ.

Pr. Sorin Croitoru

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 11 august 2016 în ORTODOXIA