RSS

Randuielile bisericesti

11 Aug

La biserică, în general

Ţinuta exprimă în general personalitatea şi starea de spirit a omului. Ţinuta celui ce intră în biserică este necesar să exprime sinceritatea şi curăţia inimii, inima fiind locul unde se întâlneşte omul cu Dumnezeu. Atitudinea este necesar să fie cuviincioasă şi discretă, fără a deranja pe cineva. Întotdeauna trebuie să fim orbi, surzi şi muţi la provocările străine de slujbă şi rugăciune. Cel ce vine la biserică va căuta întotdeauna să ajungă înainte de începerea slujbei, găsindu-şi locul. Cel ce vine după începerea slujbei, indiferent de motiv, se va alătura celor prezenţi fără însă a tulbura şi a produce sminteală.

La Sfânta Liturghie

Sfânta Liturghie este locul cel mai înalt unde omul poate urca la întâlnirea cu Dumnezeu şi locul cel mai de jos unde poate coborî Acesta la întâlnirea cu omul, este locul unde „Sfinţii Îngeri doresc să privească şi să audă glasul Evangheliei Domnului Dumnezeu şi să vadă cu ochii lor chipul Sfintei Jertfe“(Rugăciunea a cincea de la Slujba Sfântului Maslu, Acatistier, 2002). Pacea, sfinţenia, dorinţa sinceră de a I te adresa trebuie să fie singura motivaţie a prezenţei atunci şi acolo. Conştientizarea celor de mai sus ar trebui să fie suficientă pentru a nu mai adăuga nimic. Cel ce vine la Sfânta Liturghie îşi poate aduce darul său constând din prescură (o pâiniţă) şi vin. Darul acesta se aduce la Sfântul Altar, de preferat înainte de începerea slujbei, însoţit de o lumânare aprinsă, ţinută drept, astfel încât ceara să nu curgă şi să nu murdărească, şi de un pomelnic cu numele celor vii şi adormiţi în Domnul. Darul acesta este bine să fie pregătit din vreme, de acasă. Un aspect foarte important pentru cel ce vine la Sfânta Liturghie este participarea prin implicarea în rugăciune şi conştientizarea celor ce se rostesc. La biserica nostră, Sfânta Liturghie începe de obicei la ora 9.30.

La Botez, este necesar ca: nașii să fie ortodocși, buni creștini, cunoscători ai învățăturii de credință, iubitori de copii și milostivi cu cei nevoiaşi ori lipsiți de apărare; mama să fie cu toate rânduielile bisericești în legătură cu nașterea pruncului plinite; pruncul este recomandabil să fie adus la biserică după ce a dormit și fără să fie alăptat după ce s-a trezit din somn. Mai este nevoie de: certificatul de naștere; pânză albă, aproximativ 1m/2m. lumânare, recomandabil produsă la Atelierele Arhiepiscopiei Bucureștilor Făclia Sfinților Români; fașă, aproximativ 5cm/2m; vas (sticluță) cu untdelemn, nu ulei-unguente de corp; prosop; săpun; vin. Sfânta Taină a Botezului este recomandat să fie săvârșită și primită imediat după Sfânta Liturghie, ca o continuare a ei, toți cei urmează a fi botezaţi primind împreună Sfânta Taină. Cazurile speciale se vor discuta cu preoții bisericii.

La Spovedanie

Pocăința, spovedania sau mărturisirea păcatelor este Taina prin care credinciosul, mărturisindu-și păcatele în fața preotului duhovnic și primind dezlegare de la acesta, primește, prin puterea Duhului Sfânt, iertarea păcatelor mărturisite și pentru care a primit dezlegare de la duhovnic. Creștinul poate merge oricând și ori de câte ori simte nevoia pentru a-și ușura sufletul și a primi mângâiere și nădejdea iertării păcatelor: Dacă greșești în fiecare zi, pocăiește-te în fiecare zi, ne învață Sfântul Ioan Gură de Aur.

Ținând cont că mărturisirea este o obligație a tuturor credincioșilor, ea este legată de termenele obștești ale posturilor, întrucât în perioada postului este timpul cel mai potrivit pentru spovedanie și împărtășanie.

Săvârșitorul Sfintei Taine a Spovedaniei este preotul duhovnic. Duhovnicul nu se schimbă decât în situații speciale și numai cu binecuvântarea sa și la propunerea fiului duhovnicesc. Duhovnicul fiind părinte, ar trebui să-i datorăm aceeași cinstire și ascultare ca și părinților după trup sau nașilor. Spovedania se face întotdeauna cu inimă smerită, cum spune Psalmistul, cu părere de rău pentru cele făcute și cu dorința sinceră de a nu le mai repeta. Pentru spovedanie poate fi consultat programul afișat la avizierul parohiei, pe site sau, de preferat, vorbind direct preotul, la biserică.

La Cununie, îndatoririle mirilor sunt: să fie conștienți de darul căsătoriei și de faptul că ceea ce Dumnezeu unește omul nu pote despărți (Rugăciunea a doua de la Cununie) iar pentru credința și credincioșia lor orice vor cere ei de la Dumnezeu se va face (Evanghelia de la Marcu, cap. IX); să fie căsătoriți legal la Starea Civilă; să nu fie rudenii până la gradul VII; să fi primit Sfânta Taină a Spovedaniei înainte de Căsătorie, de preferat cu câteva zile înainte; să nu fi fost căsătoriți, măcar unul dintre ei, iar dacă au fost căsătoriți, să anunțe despre aceasta pe preotul săvârșitor. Iar îndatoririle nașilor, sunt: să fie buni creștini, cunoscători ai învățăturii de credință, iubitori ai familiei, având fii și fice, cu dragoste către cei mai mici și având cuvânt mângâietor și cu speranță pentru cei ce le greșesc; să fie cununați la biserică; să aibă la ei Certificatul de Căsătorie; să aducă lumânari, recomandabil produse la Atelierele Arhiepiscopiei Bucureștilor Făclia Sfinților Români; să aducă inelele (verighetele); să aducă pișcoturi; să aducă vin.

Sfânta Taină a Cununiei este recomandat să fie săvârșită și primită imediat după Sfânta Liturghie, ca o continuare a acesteia. La opt zile de la Cununie mirii și nașii sunt așteptați la biserică, cu lumânările de la slujbă, pentru îmbisericirea finilor.

La Înmormântare și Parastase

De îndată ce unul din ai noștri s-a mutat la cele veșnice membrii familiei sunt îndemnați să ia legătura cu preotul de sector al parohiei, în vederea stabilirii datelor și orelor la care vor fi săvârșite slujbele de dinainte de înmormântare, Slujba Stâlpilor și slujba de prohodire, Slujba Înmormântării. În cazul în care răposatul sau familia au loc de veci în Cimitirul parohial, trebuie să vină cu Actul de Concesiune în original, pentru a fi pregătit locul de îngropare.

La citirea Stâlpilor este nevoie de: lumânări de la biserică, tămâie, cărbune și cățuie. Slujba aceasta se săvârșește seara la căpătâiul celui adormit. La Slujba Înmormântării este nevoie de: lumânări de la biserică, colivă, căpițel (artosul, colacul, pâinea), vin și paos (vin amestecat cu untdelemn). După punerea în mormânt se poate organiza o agapă (masă, parastas) sau nu, și se face milostenie, după posibilitate, dar și după disponibilitate. Ca milostenie se pot împărți pachete, de preferat celor lipsiți, sau se organizează masă (numită în popor chiar parastas).

Soroacele de pomenire pentru cei răposați sunt: De obște: toate sâmbetele de peste an și în mod special Sâmbăta Lăsatului Sec de carne pentru Postul Paștilor sau Moșii de Iarnă, sâmbăta a II-a, a-III-a şi a IV-a din Postul Mare, Sâmbăta dinaintea Rusaliilor sau Moșii de Vară.

Particulare: de trei zile (coincide cu ziua îngropării), de nouă zile, de trei săptămâni sau de patruzeci de zile, de șase săptămâni, de nouă săptămâni, de trei luni, de șase luni, de nouă luni, de an și apoi din an în an până la șapte ani. Sărindare particulare, pomeniri de patruzeci de zile, oricând peste an.Timp de patruzeci de zile se tămăiază mormântul celui răposat, se duce apă potabilă unui bătrân sau unei familii lipsite ca ajutor și milostenie și se împart diminețile – se împart cele necesare unui mic dejun măcar pentru un bătrân lipsit sau un nevoiaș, eventual o familie.

La patruzeci de zile se împart, cu binecuvântare, haine spre pomenirea numelui adormitului iar la parastasul de un an se ajută o familie nevoiașă cu mobilier: masă, scaune, pat ș.a. La toate soroacele minimul necesar cuprinde: coliva, căpițelul (colacul), sticla de vin și pomelnicul adus la Sfântul Altar. La acestea, bine este să se adauge vase care să cuprindă cele necesare unui prânz sau măcar pachete. Numărul acestora variază doar în funcție de posibilitățile și generozitatea noastră. O recomandare cu caracter practic: până la slujba de prohodire bine ar fi ca membrii familiei să stabilească și să noteze pe calendar datele soroacelor și astfel să le respecte.

Toate informațiile prezentate aici au doar caracter informativ și orientativ, practicile locale sau tradițiile zonei, circumscrise învățăturii Bisericii, sunt lămurite cu preotul deservent.

http://www.parohiaherastrau.ro/

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 11 August 2016 în BISERICA, SFATURI

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: