RSS

Arhivele lunare: iunie 2016

„In septembrie vor incepe greutatile cele mari” – Mesaj de la Staretul Efrem din Arizona in legatura cu sinodul panortodox

Cunoscutul Stareț Efrem din Arizona și monah athonit ne sfătuiește: „Este nevoie de pregătire, fiindcă ÎN CURÂND vor începe zile foarte grele”. Sfatul acesta a fost dat unui egumen din Sfântul Munte Athos, care l-a vizitat recent și l-a întrebat în legătură cu evenimentele din Grecia. Starețul a fost foarte direct: „Vin zile foarte grele…”. Și mănăstirea a întocmit deja o „echipă pentru criză”, care să pregătească mănăstirea pentru zile foarte grele pentru un termen nelimitat.

Cele de mai sus ar fi putut să fie o glumă de prost gust. Dar nu sunt… Din nefericire, cele care vin sunt deja vizibile și pentru ochiul liber, de vreme ce toți putem să vedem ceea ce vine, adică suferința și foametea…

„Nu pot să înțeleg lumea. Toți întreabă: Pe mine mă vor afecta noile evenimente? Sincer, nu pot să înțeleg cât de mult s-a stricat societatea contemporană și oamenii ce trăiesc în această țară. Nimeni nu se interesează de aproapele său. Nimeni nu se interesează de problema care a bătut la poarta concetățeanului său. Toți se gândesc dacă noile măsuri vor afecta micile lui interese!…

Sincer, cred că Dumnezeu ne va da ocazia să ne revenim. Ortodoxia din Grecia a dat mari personalități, care au adus mult prinos în lucrarea lui Dumnezeu, care s-au nevoit să salveze suflete. Porfirie, Paisie, Iosif… stareți care au sângerat în luptă pentru aproapele lor, în lupta de a izgoni suferința și răutatea din inimile oamenilor suferinzi… Nu mai există virtute? Răul a lovit familia, Educația.

A lovit în fiecare celulă a societății și astăzi trăim rezultatele acestui război. Oamenii aleargă fără să le pese de aproapele lor. Societatea pe care o știam nu mai există deja. Astăzi stăpânește individualismul. De ce? Pentru că unii s-au jucat cu caracterul grecului și au pervertit toate acele calități care ar fi putut să-l ajute. Este ceva de neconceput! Individualismul trăiește și stăpânește, în timp ce înșelăciunea a devenit harismă. Au crescut generații care au învățat să răpească. Și aceasta într-un stat plin de lipsă de pedeapsă… Desigur, cu cât mai mult răpești, cu atât te depărtezi de pedeapsă. Dar aceasta o vede Dumnezeu. Astăzi se îngăduie să primim câteva scatoalce, cu nădejdea că ne vom reveni, așa cum se întâmplă cu bețivii…”.

Aceste cuvinte cutremurătoare le-a depus ca mărturie astăzi un monah athonit. Și vocea lui tremura de emoție și agonie pentru cele care trebuie să vină. „Să iei aminte! mi-a spus. Să spui și altora să ia aminte. Nu lăsați logica voastră să înghită toate câte vi le spun. Unde este noblețea acelora care nu îngăduiau să fie înjosiți? Unde sunt acei voinici care își dădeau sângele pentru noi toți? Acest pământ a fost adăpat cu sânge. Este un mare păcat să-l guverneze străinii și nevrednicii… Să luați aminte…”.

Ce să spun? Mi-am amintit de cuvintele Starețului Efrem din Arizona: „Vin zile foarte grele. Luați aminte la sufletul vostru. Adunați-vă și duceți lupta cea bună…”. Acestea le spunea în urmă cu câteva luni. Iar astăzi spune și mai limpede: „În septembrie vor începe greutățile cele mari…”.

Fie ca rugăciunile Starețului să ne întărească! Însă mă întreb: Noi ce facem ca să ne ajutăm pe noi înșine? Doar ne îngrijorăm dacă ne vor afecta pe noi înșine noile măsuri? Cineva trebuie să vă spună că nu trăiți într-un vis sau coșmar, ci într-o realitate care se va înrăutăți…”. Și noi ne întrebăm: Pe mine mă vor afecta noile măsuri? Ignorând faptul că atunci când ne vor „afecta”, va fi prea târziu…

vimaorthodoxias.gr, traducere MarturieAthonita

 
9 comentarii

Scris de pe 20 iunie 2016 în MOARTE

 

Cuvant de invatatura catre femei ca sa fie tacute

Ascultați, femeilor, poruncile lui Dumnezeu și vă învățati a face, ca să vă mântuiți sufletele voastre.Că din început a zis Domnul către Eva: „Din bărbat ești luată, acesta te va stăpâni pe tine, căruia tu te vei supune în tăcere”. Că femeia, cinstind pe bărbatul ei, se arată înțeleaptă și lăudată înaintea tuturor și, cinstită și binecuvântată, de Dumnezeu va fi.

Femeile să nu se împotrivească bărbaților lor. Că, precum Hristos este cap Bisericii, așa și bărbatul este cap femeii. Și, precum Biserica se supune lui Hristos, asemenea și voi, femeile, întru toate să vă supuneți bărbaților vostri.

Și femeile în biserică să tacă. Că urât lucru este, ca să grăiască în biserică femeile. Iar de voiesc să intrebe ceva, acasă să intrebe, pe bărbații lor. Femeia bună și tăcuta este cununa bărbatului ei. Cel ce a aflat femeie bună, scoate din casa sa multe bunătăți. Femeile cele înțelepte zidesc și intăresc casele, iar cele fără minte le risipesc cu faptele și cu vorbele lor.

Bărbatul femeii bune este fericit; se veselește bărbatul de femeia cea bună și anii lui trec fără necazuri. Cinste bună, de la Dumnezeu, este femeia tăcută. Iar femeia limbută este o încercare, de la Dumnezeu, pentru păcatele bărbatului. Si vai de acel bărbat, care caută la fața femeii rele și ascultă cuvintele ei și nu caută la faptele ei, că numai, din acelea, să o cunoască pe ea.

Este mai bine să bolească de friguri, decât să fie stăpânit de răutatea femeiască. Că frigurile, după ce îl scutură, îl lasă, iar răutatea femeiască, până și la moarte, pe bărbatul ei îl usucă. Deci, să ascultați pe Pavel, care zice: „Nu îngăduiesc femeii, nici să învețe pe altul, nici să stăpâneasca pe bărbat, ci să stea liniștită” (I Tim. 2, 12).

Sf. Ioan Gura de Aur

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 20 iunie 2016 în SFATURI

 

Mesajul Episcopului Longhin catre Romania ortodoxa

Harul Domnului nostru Iisus Hristos și dragostea lui Dumnezeu Tatăl, și împărtășirea Sfântului Duh să fie cu voi, cu toți.

Te îmbrățișez întru Hristos, iubită Românie, preacuvioși, preacucernici părinți, preacuvioase maici și iubit popor ortodox, în aceste vremuri „ale durerii” și „ale zdrobirii sufletești” atât de tulburătoare pentru Sfânta noastră Ortodoxie. Mai întâi de toate aș vrea să mulțumesc tuturor celor ce mai doresc să facă ceva pentru Sfânta noastră Credință Ortodoxă singura mântuitoare, pe care ne-a lăsat-o Mântuitorul nostru Iisus Hristos, una Sfântă, Sobornicească și Apostolească Biserică. Aceasta este Biserica, ce nici porțile iadului nu o vor sfărâma și al cărei cap este Domnul nostru Iisus Hristos. Alte biserici nu mai recunoaștem, pentru că sunt rupturi și erezii, grupări drăcești, care de-a lungul vremurilor au luptat și luptă împotriva adevăratei credințe și împotriva lui Dumnezeu, ca să atragă cât mai mult popor spre pierzare și spre iad.

Dragi ortodocși, dacă vom pierde curăția Sfintei Ortodoxii, noi îl vom pierde pe Sfântul Duh, care este în Biserica noastră, iar asta înseamnă că vom pieri.

De la începutul veacurilor au fost lupte și loviri contra Bisericii adevărate a lui Hristos. De mii de ani s-au străduit să dărâme Biserica Lui, dar a rămas nevătămată, pentru că Hristos a fost, este și va fi Conducătorul Ei, având oameni Sfinți ai Sfintei noastre Biserici Ortodoxe, care au stat de strajă și au păstrat Dogmele, Canoanele și Sfânta Tradiție a credinței noastre ortodoxe. Însă astăzi stăm în fața unui mare pericol de a deveni vânzători și trădători de Dumnezeu și Adevăr. De aceea vă spunem cu durere în suflet, că a venit vremea mărturisirii de a apăra Sfântul Adevăr a scumpei noastre Ortodoxii.

Știm că Biserica lui Hristos a fost întemeiată în ziua Cincizecimii și de atunci până astăzi este condusă de Duhul Sfânt. Ceea ce este de mirare, este că în aceeași perioadă a Cincizecimii Întâistătătorii Bisericii, plecați acum în Creta, doresc să „dez-întemeieze” Adevărul lui Hristos și să-i dea chipul lumii acesteia, adică să o „dez-bisericească”. Ei apoi doresc să „îmblânzească și să domesticească” Evanghelia lui Hristos, „dată sfinților o dată pentru totdeauna”. (Iuda 1,3) Acum, în aceste vremuri, noi ca oameni vrem să devenim conducătorii acestei Biserici. Nu s-a pomenit niciodată ca un singur ierarh al Bisericii Ortodoxe să ia hotărârea pentru întreaga Biserică cu un singur vot și dacă totuși acest Sinod se numește Panortodox, atunci unde este deplinătatea Bisericii?

În primul rând considerăm că denumirea de Sinod Panortodox este neortodoxă, eretică, deoarece Panortodox înseamnă a tot ce este ortodox. De asemenea, Sinodul nu poate fi numit Panortodox, deoarece cele mai multe Biserici nu sunt de acord și nu iau parte la acest Sinod înșelător. Cum se poate numi un Sinod Panortodox fără deplinătatea întregii Biserici? Întrucât nu toți arhiereii sunt invitați să participe, ci doar câțiva desemnați. Cum poate un Întâistătător să convoace un Sinod în numele Episcopatului și să ia decizia fără participarea și acordul arhiereilor? În Biserica Ortodoxă toți episcopii sunt egali. Conform acestui așa-zis regulament, patriarhii sunt mai mari decât ceilalți episcopi, devenind papi și cardinali catolici. Primejdia foarte mare în această situație este catolicizarea, alunecarea spre papalitate a Bisericii Ortodoxe și de a îmbrățișa orice erezie. Se încalcă condițiile fundamentale ale unui Sinod și anume libertatea de a participa la el, pentru că nu votează toți arhiereii din Sinod, ci doar bisericile autocefale prin Întâistătătorii lor, ceea ce contravine eclesiologiei ortodoxe și dreptului Canonic Ortodox.

Din câte știm nu ar fi fost nicio urgență de a convoca un Sinod în Biserica Ortodoxă, neavând probleme urgente, pentru că ne bazăm pe cele șapte Sinoade Ecumenice. Acest Sinod al fărădelegii, viclean și tâlhăresc se adună doar pentru erezia ecumenismului, de a distruge Sfânta noastră Ortodoxie, Dogmele, Canoanele și Tradiția ei, și a tuturor Sfinților Părinți care au mărturisit chiar cu prețul vieții lor curăția Credinței Ortodoxe.

Nu ar trebui nimeni să ne convingă că tot ce se face acum este bun pentru vremurile și modernismul lumii de astăzi, căci noi avem Canoanele, Dogmele și Învățăturile Sfinților Părinți ai Bisericii noastre dreptmăritoare. Îl rugăm pe Bunul Dumnezeu să ne ajute să rămânem statornici, să nu ne vindem și să nu trădăm Ortodoxia.

Acum când se desfășoară așa numitul Sinod Panortodox, care l-au lucrat în ascuns cu minciuni și viclenii spre a aduce această amăgire peste toată lumea ortodoxă, credem că stăpânul acestui Sinod este tatăl minciunii, diavolul, pentru aceasta nu îl vom recunoaște, ci vom rămâne statornici în Sfânta noastră Biserică Dreptmăritoare, în învățătura sănătoasă și credința ce a fost dată sfinților o dată pentru totdeauna. (Iuda 1,3)

Dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti altă evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o, să fie anatemă! (Galateni 1,8).

Noi recunoaștem o singură Credință Ortodoxă mântuitoare, și tot ce s-a rupt din ea sunt erezii. Acest Sinod și ecumenismul este o capcană pentru ortodocși. Nu putem spune că acestea sunt vremurile de pe urmă dar sunt unele semne care ne arată pericolul în care putem cădeadacă nu vom lua în considerație profețiile și învățăturile Sfinților Părinți.

Sfântul Cucșa al Odesei (1875-1964) a făcut următoarea profeție „Nu peste mult timp va avea loc Sinodul Ecumenic numit „SFÂNT”. Acest sinod va fi cel de-al optulea, fiind o adunătură de necredincioși. În cadrul lui toate credințele se vor uni în una. Posturile vor fi anulate, călugăria anulată, călugărilor și episcopilor li se va permite să se căsătorească, iar preoților, să se recăsătorească. Noi însă nu trebuie să acceptăm aceste schimbări.

Sfântul Efrem Sirul spune: „Vai acelora care se întinează cu blasfemiatorii eretici! Vai acelora care batjocoresc Dumnezeieștile Scripturi! Vai de câți murdăresc Sfânta Credință cu eresuri sau încheie vreo înțelegere cu ereticii”

Sfântul Paisie de la Neamț (1794): „Oare ereticii sunt râmlenii (romano-catolicii) cu al lor papă? Bine știu că vei zice că sunt eretici. Și de vreme ce sunt eretici, precum și cu adevărat sunt, atunci Sfânta noastră Biserică îi afurisește pe dânșii. Și pe care Sfânta Biserică îi afurisește, și eu, împreună cu Biserica, fiul ei fiind, îi afurisesc.”

Sfântul Ioan de Kronstadt (1908): „Care dintre ortodocși nu ar dori unirea cu toți catolicii sau luteranii și să fie una cu ei în Hristos, o singură Biserică, o singură obște a celor credincioși! Care însă din aceste zise biserici, mai ales dintre întâistătătorii numiți papi, patriarhi, mitropoliți, arhiepiscopi și episcopi, xiondzi sau pateri se va învoi să se lepede de rătăcirile sale? Niciunul. Iar noi nu putem să ne învoim la învățătura lor eretică fără să aducem vătămare mântuirii sufletului nostru. Oare se pot uni cele de ne unit – minciuna cu adevărul?”

Preacuvioșiile voastre, preacucernici părinți, cuvioase măicuțe, vă rog și vă îndemn: să păstrați în curăție adevărata Credință Ortodoxă cu tot ceea ce am primit de la Mântuitorul Hristos prin Sfinții Apostoli, Sfinții Părinți și cele șapte Sinoade Ecumenice netrădând adevărul, chiar dacă va trebui să suferim mult, ori va trebui să plătim chiar cu prețul vieții noastre. Nu avem de pierdut ci numai de câștigat dacă vom rămâne credincioși Domnului până la sfârșit.

Iubită țara noastră, România, deoarece am fost despărțiți unii de alții trupește, sufletește rămânem legați unii de alții. Așa v-am cunoscut, țară creștină Ortodoxă și așa să rămâneți, cei care ați fost botezați în cristelniță Ortodoxă, mângâiați și legănați în leagănul Ortodoxiei și pe un pământ sfânt unde au suferit atâția martiri și sfinți din toate veacurile și mai ales în anii grei de ateism și comunism. Unde au suferit mii de martiri în chin, bătăi, închisori și mucenicie, omorându-le trupurile, dar nu au putut să le omoare credința și sufletele lor. Privind la sfârșitul lor de viețuire le vom urma credința.

Aceasta este durerea mărturisirii noastre din vremea de astăzi, pe care dorim să ne-o asculte Întâistătătorii noștri nu ca o răzbunare și o schismă în Biserica Noastră, ci pentru că vrem să ne păstrăm una singură mântuitoare, credința Ortodoxă. Amin.

atitudini.com

 
2 comentarii

Scris de pe 20 iunie 2016 în ORTODOXIA, SECTE

 

Gandurile care ne intineaza mintea

Imaginația joacă un mare rol în viața duhovnicească. Dacă nu o curățești de gândurile rele și de închipuirile necurate, aceasta te va murdări pe de-a-ntregul. Închipuirea, care ne murdărește ziua prin tablouri pline de păcat, ni le întoarce noaptea cu camătă, proiectându-le pe ecranul viselor noastre. Necuratele vise de noapte dau în vileag rușinoasele închipuiri din timpul zilei. Ascunse de oameni, ziua, aceste închipuiri se descoperă în fața subconștientului noaptea, în forme nestăvilite, neîmpiedicate de rușinea care ne însoțește în timpul zilei și nesupravegheate în vremea odihnei, în vis, de rațiunea noastră. Dacă desprindem imaginația noastră de păcat și o supunem năzuinței către o viață virtuoasă, ne vom mântui de necuratele și nefericitele ei urmări, ce ne trag în mocirla păcatelor trupești, prefăcând-o dintr-un instrument al păcatului într-o armă a virtuții.

Arhimandrit Serafim Alexiev, ganduridinierusalim.com

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 20 iunie 2016 în SFATURI

 

Mi-am dorit sa cresc om mare

Mi-am dorit să cresc om mare
Să văd lumea din picioare,
Dar nespus am regretat
Pentru răul ce-am aflat:
De războaie, de dușmani
Care ucid pentru bani.
Am aflat și de acei
Ce trăiesc doar pentru ei,
Că sunt oameni care fură,
Care țipă și înjură,
Care mint, care urăsc
Și pe ceilalți îi rănesc,
De boli și de sărăcie,
De oameni cu viclenie,
De unii ecumeniști,
De budiști, de spiritiști,
De sectari și de atei
Și alți rătăciți ca ei,
De masoni, de vrăjitoare,
Trafic cu femei ușoare,
De spitale, pușcării,
De păcate, de urgii,
Că sunt unii anormali
Precum homosexuali,
Că sunt oameni desfrânați
Ce trăiesc necununați,
De copii făcuți din flori,
Răi și neascultători
Ce pe Dumnezeu insultă
Și se iau cu El la luptă.
Am aflat că printre mame
Se găsesc și criminale,
De unii înșelători
Ce se cred vindecători,
De oameni ce-s mincinoși
Ce se cred cu toți hristoși,
Că sunt unii profitori,
Cămătari și-nșelători,
Că și astăzi Iude sunt,
Care pe Hristos Îl vând…
–––––––––––––––––––-
Îmi doresc iar să mă duc
Pentr-o oră în trecut,
Când în inocența mea,
Nu știam de lumea rea…

Elena J.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 16 iunie 2016 în ELENA J.

 

Ecumenismul are chipul bland dar intentia perfida

Există un duh care colindă Europa şi lumea în general, un duh proteic care-şi schimbă înfăţişarea şi discursul de fiecare dată şi care atacă din toate părţile lumea creştină. Chipul lui în general este blând, discursul lui este atrăgător, dar intenţia lui este perfidă. Acest duh poate să vorbească despre familie cu cuvinte frumoase, dar intenţia lui este de a distruge familia. Poate să vorbească despre Biserică, plin de dragoste pentru toate bisericile, un fel de sincretism religios, dar dorinţa lui este de a spulbera Ortodoxia în primul rând. Poate să vorbească despre ţară şi despre patrie ca despre ceva pe care încearcă să le susţină, dar intenţia lui este de a distruge şi patria şi Biserica. Acest duh se cheamă ecumenism.

Tot acest discurs frumos şi cu feţe multiple nu are decât un singur scop: distrugerea naţiunilor, desfiinţarea Bisericii Ortodoxe în special şi instituirea unui grup de conducători, unşi nu ştiu de cine, care să inducă tuturor naţiunilor ideile lor, să le încorseteze în anumite tipuri sociale, politice şi religioase în care ei să fie mereu în faţă. Să nu ne lăsăm amăgiţi! Trăiesc în mijlocul acestor emiţători ai discursului prolific şi proteic care cutreieră lumea. Ii cunosc pe toţi. Nu au nici o intenţie bună cu Biserica noastră! Sub iubirea hristică, sub pacea lui Hristos, ei ascund intenţii perfide. De aceea am venit aici, să vă spun: Nu vă lăsaţi ademeniţi! Am observat o puternică tendinţă ecumenistă în interiorul Bisericii Ortodoxe, foarte puternică, începând de sus până jos. Aţi auzit cu toţii de Taize… Acolo a fost centrul acestei mişcări distrugătoare a Ortodoxiei. Acolo a fost centrul New Age-ului. Acolo, într-un cadru aşa, foarte mistic, apărea fratele Roger, îmbrăcat în alb ca un papă, ca Hristos, acolo copiii stăteau cu picioarele sub ei şi se legănau în ritmul unor melodii…

Acolo nu mai era nimic sfânt, sau totul era “sfânt”! Iar pe de altă parte, în New Age-ul acesta despre care vă vorbesc nu există nimic care să aibă valoare absolută. Dorinţa lor este să distrugă toate elementele de credinţă, toate elementele morale, toate elementele de sânge pe care ne-am bazat, pentru că – zic ei – nu există nimic adevărat în chip absolut. Jocul acesta de ascundere a adevărului este o perfidă invenţie a satanei.

Pr. Gheorghe Calciu

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 16 iunie 2016 în SECTE

 

La Judecata de Apoi toate faptele omului vor fi vadite

Toate lucrarile tainice ale omului se vor descoperi intr-o buna zi. Nici una din faptele omului nu poate fi tainuita. Iudeii socoteau ca pot ascunde de Dumnezeu uciderea atator prunci si ca fapta lor cea sangeroasa si ticaloasa savarsita impotriva lui Hristos putea ramane tainuita inaintea lui Dumnezeu si inaintea oamenilor. Insa ceea ce socoteau ca poate fi ascuns a ajuns a fi povestit ziua si noaptea, si in cer, si pe pamant, vreme de mii de ani.

Iuda cugeta ca poate ascunde vanzarea pusa la cale impotriva Domnului sau, dar Domnul a priceput vanzarea si a dat-o pe fata: Iar Iisus a zis: Iudo, cu sarutare vinzi pe Fiul Omului? (Luca 22:48).

Domnul a cunoscut si inimile fariseilor, citind cugetele lor ticaloase: Pentru ce cugetati cele rele in inimile voastre? (Matei 9:5). Ce fapte, ce lucruri, ce intamplari din lumea aceasta pot fi ascunse de Cel Ce vede si descopera chiar si cele mai tainice cugete din inimile oamenilor?

Caci nu este nimic tainuit, care sa nu se vadesca. Pentru aceasta trebuie sa ne temem, pentru asta trebuie sa ne veselim. Sa ne temem, pentru ca toate faptele noastre cele rele, toate poftele si cugetele cel rele lucrate in taina vor fi scoase la lumina. Sa ne veselim, pentru ca tot binele pe care l-am savarsit, l-am voit si l-am cugetat in taina va fi scos la lumina. Daca nu este vadit inaintea oamenilor, va fi vadit inaintea ingerilor din ceruri. Cu cat mai mare este frica pentru pacatosi, cu atat mai mare este veselia dreptilor.

http://www.ganduridinierusalim.com/

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 16 iunie 2016 în ZIUA JUDECĂŢII

 

Tacerea ca lucrare a mintii

Avem mare nevoie să învăţăm tăcerea ca lucrare a minţii. Că mult mai vorbim! Vorbim, vorbim… dar de ascultat nu ne ascultăm nici pe noi, nici pe cei din jur şi, în orice caz, nu-L ascultăm pe Dumnezeu. Cred că Părintele Rafail spunea odată că omul tot cere, cere, cere şi Dumnezeu zice: „Eu aş vrea să-i răspund dar dacă el nu tace deloc, ca să-i pot răspunde… cum să intervin?”.

Să tăcem. Să ne facem nişte „insule de tăcere” în timpul zilei. Să intrăm în pielea noastră, pur şi simplu, şi să tăcem. Adică să nu mai vorbim nici cu buzele şi nici cu gândurile. Gânduri vor veni şi vor pleca, dar ne putem uita la ele ca la nişte muşte care zboară pe lângă noi… Dacă devin obraznice să le alungăm cu gândul la Dumnezeu. Cu rugăciunea.

Un mod de a tăcea şi de a nu ne împrăştia este de a da atenţie unor mişcări ale trupului nostru. De exemplu, respiraţia sau bătăile inimii, dacă ni le auzim. Mai nou este chiar o metodă, o terapie, care-i scoate pe oameni clin obsesii şl din situaţii de criză emoţională, ajutându-i să se concentreze pe o senzaţie fizică pentru că nu putem fi atenţi la două lucruri în acelaşi timp. Când simţim ceva, noi nu mai putem să gândim, nu?

Dar, pentru noi, credincioşii, cea mai bună metodă şi singura este rugăciunea însoţită de atenţie. Or, atenţia noastră este bolnavă, este împrăştiată. Avem nevoie să o vindecăm, să o cultivăm. Altfel, ne putem ruga mult, dar fără nici un folos. Unul din motivele pentru care nu ne bucurăm în rugăciune este că o începem prost. La Sfânta Liturghie învăţăm începutul bun: „Cu pace să ne rugăm!”. Da, cu pace să ne rugăm. Şi dacă nu avem pace s-o cerem de la Dumnezeu pentm că e primul dar pe care ni-l dă Duhul Său Cel Sfânt. Prin acest dar ieşim din vâltoarea simţămintelor, emoţiilor şi gândurilor noastre şi intrăm în pacea duhului nostru. Să o cerem înainte de orice rugăciune sau slujire a Domnului: „Doamne, dă-mi pacea Ta!”. Ne ajută mult şi o bună aşezare a trupului într-o poziţie adecvată rugăciunii care ne ajută să stăm liniştiţi şi cu drag înaintea Domnului.

Maica Siluana Vlad 

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 16 iunie 2016 în SFATURI, Uncategorized

 

Chiar de ne veti ucide trupul, gura noastra nu va tacea

Voi, dușmanilor ai lui Hristos, oricât veți încerca să stingeți credința în noi și să ne închideți gurile, noi cu atât mai tare vom striga: „Hristos a înviat!” Chiar de ne luați pâinea de la gură și chiar de-ar fi să murim de foame, ori chiar de vom rămâne goi, fără serviciu și fără adăpost noi nu ne vom lepăda în veci de Hristos. Chiar de veți încerca să ne lingușiți și să ne amăgiți cu tot aurul și banii din lume, de credința noastră ortodoxă nu ne vom lepăda niciodată. Oricât veți încerca să denigrați biserica și preoții noștri, noi tot vom crede în ei și-n puterea ce le-a dat-o Dumnezeu. Oricât veți încerca să ne convingeți să nu mai „pupăm oase moarte”, cu atât mai mult vom alerga să primim tămăduire de la sfintele moaște. Chiar de nu-i veți canoniza pe sfinții noștri, noi tot ne vom închina lor, căci ei sunt sfinți în inimile noastre. Oricât veți râde de obiceiurile și de portul nostru sau de credința noastră în veșnicie, noi credem cu tărie că Dumnezeu nu ne va rușina așteptarea. Chiar de ne veți arde sau tăia în bucăți, nu uitați că sufletului nu-i veți putea face nimic; el va zbura ușor și întreg către Dumnezeu. Cu cât ne veți chinui mai tare, cu atât mai strălucitoare va fi cununa noastră în veșnicie. Oricât vă veți lupta să-L negați pe Dumnezeu, El este viu și veșnic. Oricâte piedici ne veți pune, nu sunteți mai tari decât noi; cu noi este Dumnezeu. Oricât vă luptați să desființați tradiția, credința și morala, ele cu atât mai vii vor fi în inimle noastre. Oricât veți încerca să-i ucideți pe mărturisitorii și pe martirii lui Hristos, ei pe atât se vor înmulți.

Elena J.

 
6 comentarii

Scris de pe 13 iunie 2016 în ELENA J.

 

Cand esti invidios suferi din orice

Nu există „alții” în creștinism. Eu am spus multe despre mine, dar de tine vorbeam. Și când vorbesc despre tine, nu te cunosc decât prin mine, dar te cunosc. Când vezi pe aproapele tău, oricât de departe ar fi el din punct de vedere geografic sau sufletesc, să fii convins că este un alt eu. Roagă-te om bun, pentru cel ce-ți face rău, pentru cel ce păcătuiește, și mulțumește pentru binele pentru care îl faci aproapelui tău. Gelozia să fie departe de noi, fiindcă lucrul pe care-l poftim de la cel care ne face gelos este tocmai lucrul pe care vrea să ni-l dea Dumnezeu. Deci, un alt eu a ajuns la ceea ce eu-l meu nu a ajuns, dar prin el am ajuns la același. E într-un fel și câștigul meu. Moartea fratelui este moartea mea. Viața fratelui este viața mea. Sfântul Siluan zice: „Fericit cel ce iubește pe aproapele său, că fratele nostru este viața noastră”.

Pr. Rafail Noica; Pr. Symeon

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 13 iunie 2016 în INVIDIA