RSS

Arhivele lunare: mai 2016

Despre judecata sufletului

Daca veti pune in mintea dvs. acest formidabil spectacol al Judecatii din urma, va veti ingrozi. Parintele Staniloae spunea: „Acolo nu este o judecata propriu-zisa. Nu este auditoriu, nu e niciun avocat, nu e nimic”. Noi vom fi in fata lui Dumnezeu cu toata istoria noastra spirituala si materiala. Vom fi acolo in fata tuturor si fiecare va sti intimitatea noastra, lucruri pe care le-am uitat, lucruri de care ne este rusine noua insine sa ni le mai amintim. Toate vor fi ca o istorie, prezentata intr-un singur loc, in fata intregii lumi. Nu va mai exista niciun loc unde sa te ascunzi. Degeaba vei pune mana pe ochii tai, caci mana ta este transparenta. Degeaba vei intoarce sau vei pleca capul tau, pentru ca poti fi vazut si cu capul plecat si cu capul ridicat. Nimic nu se va ascunde. Toate vor fi descoperite. Daca va veti gandi la aceste lucruri, va va fi rusine sa faceti sminteli sau sa rostiti lucruri murdare. Cu vintele voastre sa fie curate. Sfantul Apostol Pavel zice sa vorbim in psalmi si in rugaciuni. Adica nu sa rostesti numai psalmi, ci toate cuvintele tale sa fie cuvinte care ar putea sa constituie o rugaciune. Caci Sfantul Apostol Iacov zice: „Limba e un mic madular, dar multe rele face.”

Pr. Gheorghe Calciu

Reclame
 
Scrie un comentariu

Scris de pe 27 mai 2016 în ZIUA JUDECĂŢII

 

Cu masura cu care vom judeca

Când greșim noi înșine, ne îndreptățim și considerăm a fi greșeli mici, iar greșelile celorlalți le considerăm vrednice de condamnat. Când ținem la părerea noastră, nu ne vedem ambiția, dar când ceilalți își cer dreptul, îi considerăm mândri și neînduplecați. Când mințim pentru a nu ne păta imaginea ne considerăm îndreptățiți, iar când ceilalți mint, îi îndepărtăm de la noi și nu vrem să mai auzim niciodată de ei. Când desfrânăm noi ne lăudăm cu acest lucru, dar când ceilalți desfrânează îi considerăm niște spurcați. Când jignim noi ne considerăm îndreptățiți, iar când ceilalți ne umilesc sărim și ne aprindem de mânie…

„Am toate defectele celorlalți și totuși ceea ce fac aceștia mi se pare inadmisibil.” Emil Cioran

Elena J.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 27 mai 2016 în ELENA J.

 

Ce inseamna sa ai dragoste?

Înseamnă să renunți la tine ca să-l bucuri pe celălalt. Înseamnă să renunți la dreptul tău, la dreptatea ta ca să-l îndreptățești pe cel de lângă tine. Înseamnă să preferi pacea în schimbul dreptății. Să acoperi greșeala aproapelui, să-i porți neputința, să-l rabzi, să nu-l rușinezi, să nu-l judeci și să iei greșeala lui asupra ta cu riscul de a fi considerat asemenea lui. Înseamnă să-l iubești și pe cel ce nu te place, nu te acceptă și te nedreptățește. Să ai inimă blândă față de toți, chiar și față de animale. Înseamnă să dăruiești cu zâmbetul pe buze fără gând de a primi înapoi.

Cel ce iubește însuflețește totul, atât pe cei din jurul lui, cât și lucrurile neînsuflețite și natura. Cel ce iubește are pururi lumină în ochi, chipul e blând și vesel. Cel ce iubește are putere să convertească suflete, le înnobilează în dragoste. E capabil să jertfească oricând din timpul lui, din lucrurile lui și chiar viața. Cel ce oferă iubire, primește iubire. Cel ce are iubire nu judecă pe nimeni, nu ține la ideile sale și se pune pe sine pe locul doi întotdeauna.

Elena J.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 23 mai 2016 în ELENA J.

 

Dusmanii faptei bune

Lupta cea cu tine însuți este lupta cea mai grea,
Atunci când te-ndeamnă gândul ca să faci o faptă rea,
Că ușor se face răul, pe când binele mai greu,
Stând de capul tău vrăjmașul, ispitindu-te mereu.

Iar când gândul bun îți spune binele să-l săvârșești,
El îți spune s-o amâni, să n-ajungi s-o împlinești.
Iar de-ajungi să împlinești binele ce ți-ai propus,
Diavolu-ți trimite piedici și ispite din ascuns.

Dacă totuși reușești binele să-l săvârșești,
Diavolul îți pune-n minte un gând ca să te mândrești.
Și-astfel poți fi amăgit dacă pe vrăjmaș îl crezi,
Căci el zilnic se trudește fapta bună să o pierzi.

Elena J.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 23 mai 2016 în ELENA J.

 

Influenta practicii yoga asupra trupului si a mintii

In epoca noastră, sistemul yoga este prezentat ca un panaceu pentru cvasitotalitatea problemelor cu care se confruntă omenirea. Pot fi auzite adesea lozinci promotionale de genul „Faceti yoga pentru sănătate si frumusete!“. La început, cineva poate simti într-adevăr o stare de bună dispozitie si revigorare. Este imediat sfătuit să atribuie această îmbunătătire unor anumite „puteri ascunse“ activate prin intermediul asanelor yoghine. La fel de bine însă, această bună dispozitie si revitalizare pot fi atribuite miscării, punerii în activitate a corpului care se „trezeste“ din sedentaritatea aproape cronică impusă de organizarea socială contemporană. De altfel, exact aceleasi simptome le are orice persoană care începe să practice cu oarecare regularitate jogging, înot, fotbal sau orice tip de gimnastică. Cu atât mai mult dacă acea persoană renuntă la anumite obiceiuri nocive precum fumatul, pierderea noptilor, supraalimentatia, alcoolul s.a.m.d.

De asemenea, trebuie subliniat că acest sentiment reconfortant însoteste prima etapă a practicării exercitiilor yoga. Ulterior, apar în general probleme serioase, traduse prin dureri ale bazinului, ale coloanei vertebrale, ale genunchilor, ale articulatiilor. Asanele, aceste pozitii yoghine ciudate, sunt absolut nefiresti pentru corpul uman, ele imitând de obicei diverse pozitii ale animalelor. însesi denumirile lor sunt ilustrative în acest sens: Shalabasana = pozitia lăcustei, Bhujangasana = pozitia cobrei, Kukondasana = pozitia cocorului, Utthan pristasana = pozitia sopârlei, etc. Unele dintre ele sunt mai accesibile, altele mai dificile. Oricum, rămânerea prelungită în aceste pozitii necesită exercitiu îndelungat. Cu timpul, articulatiile corpului se vor destinde, permitând anumite contorsionări nefiresti. Sunt totusi foarte multi cei care se aleg astfel cu traumatisme mai usoare sau mai grave. Faptul este adeverit, de altminteri, si de textele „sfinte“. Upanishadele, spre exemplu, proclamă că cel care se plânge sau se revoltă din pricina problemelor pe care le provoacă yoga, acela nu este vrednic pentru yoga.

In perioada în care practicam cu asiduitate aceste exercitii, s-a întâmplat să urmăresc în Tesalonic conferinta unui yoghin indian. Vrând să se arate cu orice pret superior celorlalti „concurenti spirituali“ care îsi încep „vânătoarea“ cu afirmatii de genul „yoga = sănătate = frumusete“, el a rostit un adevăr: „Cine face yoga numai pentru a dobândi sănătate si frumusete, e mai bine să facă înot. Nu are nici un motiv să se apuce de yoga. Yoga este pentru cei interesati să evolueze spiritual“. Să vedem în continuare care sunt natura si mijloacele de realizare prin yoga a acestui progres spiritual.

Tinta principală a gimnasticii yoghine, scopul asanelor nu este dezvoltarea sistemului muscular, nici dobândirea mobilitătii fizice. Obiectivul lor este modificarea echilibrului biochimic al organismului uman.

Prin practicarea acestor asane, se exercită o presiune constantă asupra organelor interne ale corpului (inimă, ficat, plămâni, intestine), dar mai ales asupra glandelor endocrine (chakrele, asa cum sunt cunoscute în jargonul yoghin). Această presiune produce hiperexcitarea glandelor, ceea ce determină de obicei o suprafunctionare a lor si, în consecintă, o secretie mai mare de hormoni în corp. Alteori, însă mult mai rar, se întâmplă exact contrariul.

Fiecare grup de asane exercită presiune asupra anumitor glande. Un set de pozitii excită, spre exemplu, glanda tiroidă, provocând o hipersecretie a hormonului tiroxină care se varsă în sânge si modifică întregul metabolism de bază al corpului. Persoana respectivă devine hiperkinetică, lucru pe care îl socoteste însă rezultatul unei „absorbtii de energie din centrele superioare ale universului“ ca urmare a tehnicilor yoghine. în acelasi fel, există asane menite să excite glandele suprarenalele, pancreasul, inclusiv hipofiza – care reglează functionarea tuturor celorlalte glande. Medicina demonstrează că o asemenea stare de tulburare hormonală generalizată determină dereglări majore de perceptie la nivelul tuturor simturilor. Efectele sunt mai intense decât cele produse în urma consumului de alcool sau narcotice.

In ashramul din India al lui Satyananda, amicul meu englez Tony îmi spunea: „Exercitiile de Kriya Yoga mă fac să mă simt de parcă as lua continuu L.S.D.“. Simtea în el o energie debordantă, care se cerea consumată printr-o activitate permanentă si prin efort fizic sustinut. Bietul om nu mai putea sta niciodată locului, fapt ce i-a atras multe neplăceri.

De asemenea, exercitiile yoga axate pe reprimarea prelungită a respiratiei se soldează în majoritatea cazurilor cu cresterea cantitătii de bioxid de carbon din sânge, fenomen pe care cele mai recente descoperiri medicale îl conexează cu producerea unor halucinatii vizuale si auditive, între care senzatia de decorporalizare, de comunicare cu entităti din alte lumi, de materializare spontană a unor corpuri luminoase s.a.m.d.

Este foarte usor pentru cineva neexperimentat duhovniceste să se rătăcească, în lipsa unui criteriu pe seama căruia să discearnă natura evenimentului pe care îl trăieste. Este de provenientă fiziologică? Este o festă jucată de simturi? Este de sorginte psihică, precum halucinatiile psihopatilor care „aud“ voci si au „viziuni“? Sau este un eveniment spiritual? Iar dacă este un eveniment spiritual, de la cine provine? De la Hristos, sau de la Diavol (care are capacitatea de a lua chip de animal, de lumină sau chiar de înger, asa cum arată Scriptura, scrierile patristice si experienta ascetică a Bisericii)?

Iată ce declara Satyananda, vorbind despre tehnicile yoghine: „împreună cu această sansă a eliberării de îngrădiri si neplăceri, există pe de altă parte posibilitatea ca cineva să înnebunească si să-si petreacă restul zilelor într-un ospiciu psihiatric. Din nefericire, aceasta s-a întâmplat unor oameni care au urmat practicile yoghine fără povătuire sau n-au ascultat sfaturile profesorului lor“ (extras din periodicul grecesc „Yoga“, nr. 15/1981, pp. 41-42). Dincolo de încercarea evidentă de transfer a întregii responsabilităti asupra discipolilor, această afirmatie naste întrebarea: de vreme ce aceste exercitii sunt atât de primejdioase, de ce sunt promovate abundent, fără nici un fel de precizări si avertismente, în periodice, cărti si brosuri ilustrate care nu scot în evidentă decât pretinsele lor rezultate binefăcătoare?

Eu însumi, influentat de elogiile cu care o asemenea revistă prezenta aceste exercitii, am început să execut Suria Namaskar (salutul soarelui). Se spunea că este o metodă care redă rapid mobilitatea tuturor articulatiilor si masează extrem de eficient toate organele interne si toti muschii corpului. Dacă se simte cineva obosit, în orice ceas al zilei îsi poate redobândi vitalitatea fizică si mentală executând acest exercitiu. Citind că yoghinii îl practică în 12 cicluri pe zi, am făcut si eu întocmai. După câteva zile am început să simt că pieptul îmi „fierbe“ si „hârâie“! De asemenea, temperatura corpului îmi crestea constant. „S-au deschis focurile spirituale“, m-am gândit eu în naivitatea celor 22 de ani ai mei, profund impregnat de mentalitatea si terminologia yoghină. Am început să mă simt însă tot mai rău si, din fericire, m-am oprit. Ce se întâmplase? Simptomele mele nu erau decât efectul unei supra-activări hormonale; nimic spiritual, cum îmi imaginam pe atunci. Am discutat mai târziu despre aceasta cu o swami care mă simpatiza. S-a arătat foarte îngrijorată si m-a sfătuit să renunt definitiv la astfel de practici, fără să-mi ofere alte explicatii.

Dar să revenim la gurul Satyananda, pentru a vedea cum justifică traumele fizice si psihice pe care le poate contracta cineva prin yoga. în continuarea textului prezentat mai sus, el spune: „Nu lăsati să vi se întâmple asa ceva. Dacă doriti să urmati calea către adevărata cunoastere, trebuie să aveti un guru care să fie complet familiarizat cu această dimensiune aparte a constiintei. Profesorul trebuie să o cunoască pe dinafară, trebuie ca el însusi să fi ajuns acolo. Un astfel de guru se numeste satguru. De ce să vă multumiti cu ceva mai putin?“. în fata „concurentei“ spirituale a celorlalti gurusi, Satyananda se autopropune indirect ca initiat în tainele yoga, apt să-i călăuzească fără riscuri pe cei interesati. Realitatea atestă însă destule cazuri de ucenici care l-au părăsit înfricosati, dezamăgiti si dezechilibrati psihic. Când întâlneam anumiti swami si profesori de yoga trădând foarte grave probleme psihice si solicitam explicatii asupra acestei stări de fapt, mi se spunea cu naturalete că gurul le luase pur si simplu mintea întrucât aceasta le era piedică în evolutia spirituală. Iată până unde poate merge strădania de a oculta adevărul si de a justifica moral crima sufletească.

Acelasi guru Satyananda relatează: „Multi discipoli vin si îmi mărturisesc că au foarte multe probleme sexuale de când fac Kundalini Yoga. Se simt foarte vinovati pentru aceasta. Dacă nu eram eu acolo, ar fi înnebunit. Le spun: Uitati, aceasta este o chestiune pur fiziologică. Lăsati-o să se întâmple!“ (extras din cartea editată în Grecia „învătături ale lui Paramhamsa Satyananda“, voi. VI, Ed. Septembrie 1989, p. 397). Cu alte cuvinte, disfunctionalităti grave ale organismului, al căror impact se răsfrânge dramatic si la nivel psihic, trebuie ignorate ca niste evenimente „pur fiziologice“! Desi un asemenea punct de vedere frizează dementa, el nu trebuie neapărat să socheze. Este reflexul mentalitătii religioase hinduse, care consideră nebunia ca fiind „sfântă“. Am cunoscut în India un brahman care se mândrea că sotia lui este nebună! Comentariile sunt de prisos.

Satyananda declară mai departe: „De multe ori, persoanele care primesc aceste unde din Kundalini vor să mănânce si iar să mănânce, ca niste epicurei. Eu le spun că acest lucru este absolut în regulă; altfel, vor avea multe complexe“.

Intr-un alt context, Satyananda afirma: „Totusi, oamenii spun că trezirea lui Kundalini este primejdioasă. De ce? Bineînteles, se pot întâmpla si accidente, este posibil să sfârsiti la psihiatrie pentru un timp. Dar totul pe lumea aceasta este un risc. Viata reprezintă un mare risc, si omul trebuie să fie un luptător îndrăznet, gata oricând să riste… Ce se va întâmpla dacă eu exersez Kundalini Yoga si înnebunesc? Atunci veti începe voi să exersati si, dacă înnebuniti, va începe altul. în cele din urmă, vom îmblânzi Kundalini…“ („Yoga“, nr. 5/1981, p. 8). Prin urmare, Satyananda nu numai că le propune dezinvolt tuturor yoghinilor asumarea statutului de simpli cobai într-un experiment incontrolabil, ci recunoaste în plus că el însusi, marele guru, marele iluminat, marele initiat, este expus exact acelorasi riscuri!

Dincolo de faptul că existenta lui Kundalini („sarpele sfânt care doarme la baza coloanei vertebrale a fiecărui om“) este iarăsi o convingere eminamente religioasă, trebuie retinută din nou pledoaria pentru caracterul util si onorant al nebuniei, cel putin când ea survine în urma practicării yoga. Mesajul nu lasă loc nici unui echivoc: „Vom continua până ce vom îmblânzi Kundalini, indiferent dacă aceasta ar însemna înnebunirea a milioane de oameni“.

Lipsa de orice scrupul a unei atari atitudini nu este nici ea decât expresia conceptiei generale despre lume a hinduismului, care „educă“ sistematic astfel de personalităti. Este relevantă în acest sens si mărturia Teodorei Katelouzou, publicată de către ziarul „Orthodoxos Typos“ în 1976:

„Intrucât am aplicat intensiv timp de mai bine de doi ani metoda lui Maharishi, pot afirma cu toată sinceritatea si răspunderea că relaxarea prin meditatie este o pasivitate în stil indian care paralizează orice putere de reactie si de luptă în viată; este foarte îndepărtată de adevărata liniste si împlinire sufletească. Prin tehnica lui Maharishi, si prin toate celelalte tehnici hinduse sau buddhiste, omul se autohipnotizează si pierde orice urmă de vointă si de initiativă. Este o spălare a creierului care se impune treptat si care are drept rezultat final pierderea completă a personalitătii. Mi-a adus si mie serioase prejudicii sub aspect mental, căci nu mai puteam să mă concentrez în nici o împrejurare, si îmi pierdusem toată energia. Din clipa în care am încetat să meditez, mi-am putut continua fără probleme studiile… Metoda lui Maharishi făcea destule victime. Un tânăr care practica meditatia transcendentală s-a sinucis în timp ce urmărea un seminar al lui Maharishi. Un altul si-a pierdut definitiv vocea. Un căpitan grec a început să prezinte tulburări psihice din ce în ce mai grave, până când l-au închis la psihiatrie. Multi tineri pe care i-am văzut cu ochii mei începeau să schiteze miscări spasmodice, gesturi din cele mai bizare, si numeroase alte reflexe pe care nu le puteau controla“.

Să încheiem acest tablou reamintind si faptul că, de obicei, executantul exercitiilor yoga este instruit să-si concentreze mintea în anumite puncte concrete ale corpului, care diferă în functie de exercitiu. Concomitent, el trebuie să repete în gând sau chiar si cu voce tare o anumită mantră, care am văzut deja că nu este altceva decât o formulă de invocare sau adorare a uneia dintre miile de zeităti hinduse: Shiva, Krishna, Kali, Vishnu, s.a.m.d. Este o altă probă peremptorie a caracterului profund religios al yogăi, si un avertisment asupra implicatiilor duhovnicesti ale practicării acestor exercitii. Pentru un crestin, consecintele sunt similare cu cele ale apostaziei.

Marii initiati ai indiei si Pr. Paisie

 

Yoga – religie sau stiinta ?

Să cercetăm afirmatia: „Yoga nu este religie, ci o stiintă ca oricare alta“. Acest enunt a fost exprimat de către însusi gurul Satyananda la 24 aprilie 1984, în incinta sălii de conferinte a hotelului Samaria din orasul Hania (Insula Creta), si este inserat în cuprinsul cărtii intitulate „învătături ale lui Paramahamsa Satyananda“, voi. VI, p. 148, editată de miscarea gurului din Grecia, Satyanandashram. Este un punct de vedere avansat în nenumărate rânduri de-a lungul timpului de către Satyananda, si promovat sistematic prin intermediul publicatiilor oficiale ale miscării sale din Grecia. El constituie elementul principal al imaginii pe care urmăreste să si-o cultive în exterior miscarea Satyanandashram. Acelasi punct de vedere 1-a exprimat si întemeietorul Meditatiei Transcedentale, Maharishi Mahesh Yogi. Inaugurând asezământul pe care 1-a botezat „Universitatea Europeană de Studii“, el a declarat: „Aici nu este vorba de nimic altceva decât stiintă pură“. De altfel, merită mentionat că toate miscările de tip New Age se autopromovează sub camuflajul stiintei.

Să ne concentrăm acum asupra afirmatiei că „yoga nu este religie“. „Nucleul tare“ al hinduismului îl reprezintă poporul indian si, geografic, tara Indiei, de unde si numele. Astăzi, după o izolare de secole, se fac eforturi sustinute pentru popularizarea lui pe toate continentele: Europa, Australia, America de Nord si de Sud, Africa, inclusiv Rusia Asiatică si Japonia.

Hindusii sunt despărtiti în sute de erezii sau scoli divergente doctrinar, care păstrează totusi ca punct comun recunoasterea autoritătii Bhagavad Gitei, „evanghelia“ hinduismului. Este un text unanim acceptat drept „sfânt“ si „insuflat de Dumnezeu“.

Acest text este studiat sistematic de către yoghini, si cântat zilnic ca formă de adorare a zeului Krishna. în ashramul lui Satyananda din Mongyr, în fiecare dimineată se intonau cultic timp de o oră fragmente din Bhagavad Gita, adaptate muzical.

Ce este Bhagavad Gita? Un dialog în formă de poezie, întrunind toate elementele unei teogonii, comparabil întrucâtva cu poemul antic al lui Hesiod ce descrie nasterea zeului Olimpului, sau cu Iliada lui Homer, în care războiul Troiei devine pretextul multor prietenii sau învrăjbiri între zei si oameni.

Asadar, în Gita, zeul Krishna îi descoperă yoga prietenului si ucenicului său, Arjuna. Convorbirea dintre cei doi are loc cu putin înainte de începerea unei mari bătălii. împăratul luptător Arjuna întreabă, iar Domnul (Krishna) îl învată. Să dăm cuvântul textului însusi, care este extrem de revelator: „După cum ti-am spus si înainte, o, tu, cel fără de pată, în această lume există două căi: cea a scolii Samkhya cu yoga cunoasterii si cea a scolii Yoga cu yoga faptei“(III, 3).

„Chiar această yoga din vremea începutului ti-am explicat-o astăzi. îmi esti credincios si prieten; aceasta este taina supremă“(IV, 3). Prin urmare, conform Gitei, yoga nu este o descoperire sau o creatie omenească, asa cum este spre exemplu stiinta. Yoga este o revelatie „dumnezeiască“, un dar pe care zeul Krishna, „Domnul Yogăi“, îl oferă omenirii prin mijlocirea lui Arjuna. Mai mult decât atât, yoga este o formă de adorare prin care zeul doreste să fie venerat de către adeptii săi. Krishna spune:

„Insă oamenii cu suflet mare, care au sprijin în mine, care nu au alt gând, o, fiu al lui Prtha, au parte de Natura mea divină, cunoscându-1 pe Cel Neclintit, Obârsia existentelor. Glorificându-mă mereu, înfrânându-se credinciosi legămintelor, închinându-mi-se, mă adoră cu dăruire, mereu concentrati“ (IX, 13-14).

„Mereu multumit, yoghinul cu sinele stăpânit, care-si tine hotărârile, năzuind spre mine cu inima si cu mintea, cel dăruit mie, acela mi-e drag“ (XII, 14). „Si cel care va cerceta acest dialog despre Lege dintre noi doi, acela, socot, mă va adora prin sacrificiul Cunoasterii“ (XVIII, 70).

Zeul Krishna arată deci că nu doar practicarea yoga, ci fie si numai simplul ei studiu teoretic este socotit o formă de adorare a sa! Inutil să subliniem că adorarea este un act pur religios, nicidecum stiintific. Tot în Bhagavad Gita, Krishna învată că yoga este o formă de jertfă adusă lui. Nu este nevoie să insistăm nici asupra caracterului „stiintific“ al unei jertfe. Să urmărim textul:

„Unii sacrifică toate activitătile simturilor si ale suflurilor vitale în focul stăpânirii de sine aprins de Cunoastere. Unii asceti care tin legăminte aspre fac sacrificiul bunurilor materiale, sacrificiul ascezei, sacrificiul yoga si sacrificiul Cunoasterii si al recitării Vedelor“ (IV, 27-28). în alte versete, zeul Krishna se proclamă pe sine Dumnezeu creator al cosmosului. Proclamă că el este centrul si scopul în jurul căruia gravitează si spre care tintesc toate componentele practicii hinduismului: scrierile „sfinte“ (Vedele), jertfele, slujbele, mantrele, sunetul sfânt OM, exercitiile yoga – toate sunt… Krishna. Să dăm cuvântul textului:

„Eu sunt strădania sacrificiului, eu sunt sacrificiul, eu sunt ofranda adusă străbunilor, eu sunt iarba magică, eu sunt mantra, eu sunt untul sacrificiului, eu sunt focul, eu sunt jertfa. Eu sunt tatăl acestei lumi, muma, orânduitorul, străbunul, ceea ce trebuie cunoscut, mijlocul de purificare, silaba sacră OM, Rk, Saman si Yajus,
Calea, sustinătorul, stăpânul, martorul, popasul, sălasul, prietenul, începutul si nimicirea lumii, locul, asezarea, sământa, Cel Neclintit. Eu dau căldura, opresc si dau drumul ploilor; eu sunt nemurirea si moartea, si tot eu sunt – o, Arjuna! -Fiinta si Nefiinta“ (IX, 16-19).

In sfârsit, să vedem care este mobilul exersării yoga, si totodată telul său final: „Fii cu mintea la mine, dăruit mie, sacrifică-mi mie, cinsteste-mă pe mine; la mine vei veni, da, ti-o făgăduiesc, mi-esti drag“ (XVIII, 65).

Asadar, scopul si punctul terminus al exercitiilor yoga este unirea cu Dumnezeul Krishna, cu inventatorul, creatorul si învătătorul yogăi! (de altfel, aceasta si înseamnă cuvântul „yoga“ – unire cu Dumnezeu). Este ceea ce învată însusi „Dumnezeul“ Krishna (sau cel care se ascunde în spatele său), si „cartea sfântă“ Bhagavad Gita!

Concluzii

Yoga, filosofia pe care ea se articulează si din care decurg toate practicile sale, este întemeiată pe un set de conceptii fundamental religioase: existenta si nemurirea sufletului; metempsihoză sau reîncarnarea; legea karmei, care postulează răsplătirea faptelor bune sau rele ale omului de-a lungul unor vieti succesive; existenta unui Dumnezeu care îi călăuzeste pe oameni către El.

Gurusii stăpânesc însă arta pervertirii cuvintelor si a deturnării sensurilor. Rationamentul lor este simplu: „în lumea occidentală stiinta se bucură de autoritate, deci ar fi util să adoptăm masca stiintei“.

http://www.sfaturiortodoxe.ro/

 
 

La multi ani cu Dumnezeu tuturor celor ce poarta numele Sfintilor Imparati!

Ai nume de sfântă? Să dovedești!
Cu-aceleași virtuți tu să înflorești.
Sfânta Împărăteasă era mult smerită,
Cu blândețea firii era-mpodobită.
Inima-i era plină cu iubire,
Nu știa de ură sau de învrăjbire.
Făcea fapte mari, rănile-alina,
Haina-mpodobită de pe ea-și dădea.
Și deși bogată, cu avere multă,
Ea doar în virtuți se făcea avută.
Se ruga cu foc, mâinile-nălțând,
Spre cerul albastru, rugă aducând.
Dacă pe vrăjmașul ai să biruiești,
Tu ca ea în ceruri ai să strălucești.

Elena J. – vă doresc tuturor ce purtați numele Sfinților Împărați, multă sănătate, înțelepciune, pace și bucurii duhovnicești. La mulți ani între cei dragi, La mulți ani cu Dumnezeu!

 
5 comentarii

Scris de pe 20 mai 2016 în ELENA J.