RSS

Nu judecati ca sa nu fiti judecati!

06 Mai

Judecarea aproapelui înseamnă a judeca şi condamna pe cineva pentru un anume păcat. Sfântul Grigorie Teologul spune că „nimic nu este mai plăcut pentru oameni decât a judeca faptele altora“.

Iar Sfântul Ioan Gură de Aur observă că „judecata adusă asupra oamenilor a doborât suflete şi le-a dus la pierzanie“. Apostolul Pavel îi înşltiinţează pe toţi că acela care judecă nu are nici o scuză; căci cu judecata cu care îl judecă pe aproapele nu face decât să se judece pe sine; pentru că pe cele pe care le judecă le săvârşeşte şi el însuşi. Gândeşte-te la aceasta, omule, tu, cel care îi judeci pe cei care fac cele pe care le săvârşeşti şi tu, o să scapi oare, de judecata lui Dumnezeu? Fiecare îşi duce povara sa.

De aceea, Sfântul Ioan Gură de Aur sfătuieşte, zicând: „Să nu ne facem pe noi înşine judecătorii aspri ai celorlalţi, ca să nu se ajungă să ni se ceară şi nouă socoteală; pentru că avem păcate mari care au nevoie de iertare; astfel, ar trebui mai degrabă să-i miluim pe cei care păcătuiesc foarte greu, ca să putem, la rândul nostru, să cerem din vreme milă pentru noi; cu toate că, oricât ne-am strădui, niciodată nu vom putea să dăruim atâta iubire de oameni câtă cerem de la Dumnezeu, Iubitorul de oameni… Iar cu cât cineva este mai aspru cu aproapele, cu atât mai mult va avea parte, la rândul lui, de asprime dumnezeiască. Să nu vorbim, aşadar, împotriva celorlalţi.“

Şi Domnul porunceşte: „Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi. Căci cu judecata cu care judecaţi veţi fi judecaţi, şi cu măsura cu care măsuraţi vi se va măsura. De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, şi bârna din ochiul tău nu o iei în seamă?“

Sfântul Nectarie din Eghina, manastireasuruceni.md

 
Un comentariu

Scris de pe 6 Mai 2016 în CLEVETIRE

 

One response to “Nu judecati ca sa nu fiti judecati!

  1. Adriana B.

    7 Mai 2016 at 2:00

    Cand ma mâniam si făceam reprosuri, osândeam si puneam la zid aruncând cu pietre. Nu cunosteam pocăința din sufletul celui care mi-a gresit, nu îi cunosteam regretul. Dumnezeu îl iertase, dar eu nu am iertat. Dimpotriva, ma mândream cu starea mea de „perfectiune” pe care o datoram Lui Dumnezeu in totalitate pentru ca ma pazise de tot răul si de toata ispita, dar eu din mandrie am pus pe seama mea calitatile si virtuțile primite in dar, m-am înălțat si am judecat in continuare. De aceea, Dumnezeu a îngăduit sa fiu ispitită, si am cazut pe nesimțite EXACT in acelasi pacat pe care l-am condamnat o viata. Pur si simplu cele doua situatii sunt trase la indigo, la o distanta de 20 de ani. Daca nu as fi vazut paiul timp de atatia ani, cu siguranta as fi vazut bârna mea.

    De aceea, cunoscând acum toate acestea, ma cutremur cand vad cu cata ușurintă judecam, vazandu-ne mai sus, mai buni decat ceilalti, fiind siguri pe noi, fiind siguri ca noua nu ni se va intampla sa cădem in pacat. Astazi greșesc ei, dar maine vom greși noi daca ne vom preocupa mai mult de greselile altora.

    Doamne ajuta!

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: