RSS

Arhivele lunare: ianuarie 2016

Ce te clatini, omule?

Ce te clatini, omule,
Fără reazem, fără scut,
Cu nădejdea la pământ?…

Doamne, de ce nu m-aș clătina,
Dacă trece viața mea,
Ziua-i scurtă, noaptea crește,
Moartea-n umbră mă pândește.

Și de ce să nu plâng, Doamne?
Fiindcă diavolul m-adoarme,
Păcatele mă biruiesc,
Plăcerile m-ademenesc.

Vin ispite, mă doboară,
Cele rele mă-mpresoară,
Gândurile mă robesc,
Faptele mă înjosesc.

Și mă lasă pustiit,
Rătăcit și dezgolit,
Și cu sufletul stingher,
Și cu răni adânci în el…

Elena J. (adaptare după „Ce te legeni, codrule?” de Mihai Eminescu)

 

Reclame
 
2 comentarii

Scris de pe 14 ianuarie 2016 în ELENA J.

 

Un adevar mai putin cunoscut despre marele poet Mihai Eminescu

Cu durere în suflet trebuie să recunoaştem că tinerii din ziua de azi nu mai pun preţ pe adevăratele valori strămoşeşti, naţionale, creştineşti. Nu mai cunosc ce înseamnă jertfa pentru un ideal, dragostea de adevăr, dragostea de dreptate, de ţară, care nu sunt altceva decât dragostea de Dumnezeu. Înainte, cei mai buni români erau şi cei mai buni creştini. Strămoşii noştri şi-au vărsat sângele şi şi-au jertfit libertatea tocmai pentru ca noi să trăim azi în libertate şi să-L iubim mai mult pe Dumnezeu. Însă, ce-am făcut noi cu această libertate? Am vândut-o pe lucruri de nimic şi ne-am transformat în sclavii propriilor patimi.Iată că înţelegând greşit această libertate, am ajuns să ne deplângem singuri soarta pe care noi înşine ne-am făurit-o. Aceasta este recunoştinţa noastră faţă de jertfa strămoşilor şi martirilor noştri? Cât de scump au trebuit să plătească, iar noi trăim tot în nepăsare şi-n păcate. Numai noi suntem de vină, nu Dumnezeu şi nimeni altcineva. E dureros şi faptul ca prin şcoli nu se prezintă adevărata faţă a lucrurilor, suntem îndoctrinaţi cu fel de fel basme, minciuni, de teorii inutile şi concepţii anticreştine şi de aceea nu se mai cunoaşte adevărul sacru. Chiar şi despre poetul nostru român, Mihai Eminescu, tinerii sunt învăţaţi să creadă că a fost un nebun, însă care este de fapt adevărul?

Corupţii vremii de atunci, împotriva cărora a scris Eminescu, au tăbărât mai la urmă asupra lui şi l-au băgat în spitalul de nebuni de la Socola, din Iaşi. Acolo, un doctor l-a injectat cu o doză puternică, cu un medicament nociv, în urma căruia, la scurt timp i-a venit sfârşitul. Cam aşa se întâmplă cu toţi aceia care au curajul să mărturisească adevărul şi să demaşte minciuna…Preţul adevărului este moartea!

Şi un lucru mai puţin cunoscut am citit într-o carte: „Părintele Arsenie a deplâns viaţa marelui poet Mihai Eminescu, înzestrat de Dumnezeu cu atâta talent. Dacă şi concepţia poetică ar fi unit-o cu concepţia de viaţă creştină, ar fi suferit mai puţin în lumea aceasta şi nu ar fi trecut atâţia ani prin iad, era de părere Părintele Arsenie. Dar prin evlavia pe care a avut-o la Maica Domnului, se mângâia şi uneori se refugia la mănăstire, cu prietenul lui de suflet, scriitorul Ion Creangă, care avea seminarul de teologie de la Mănăstirea Neamţ. Şi totuşi, Eminescu, prin Maica Domnului, a avut parte înainte de moarte de Sfânta Împărtăşanie, după însemnarea care a rămas pe o carte veche de cult. Voi publica în continuare versurile scrise de Mihai Eminescu, închinate Maicii Domnului:

Rugămu-ne-ndurărilor
Luceafărului mărilor
Din valul ce ne bântuie
Ne apără, ne mântuie!
Privirea-ţi adorată
Asupră-ne coboară,
O, Maică Preacurată
Şi pururea Fecioară, Marie.

Noi, ce din mila Sfântului
Facem umbră pământului,
Fii scut de izbăvire
Şi zid de mântuire!
Din neguri te arată,
Senină, dulce clară,
O, Maică Preacurată
Şi pururea Fecioară, Marie.

Iată încă o perlă de duh creştin din poeziile marelui Eminescu: „Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată…” Regretatul preot Constantin Galeriu, care a fost şi întemniţat pentru credinţă, i-a alcătuit marelui Eminescu, din preţuire, un Acatist. Părintele Nicodim Bujor s-a rugat pentru sufletul lui Eminescu şi i s-a arătat marele poet, în chilia lui, şi i-a zis zâmbind: „Acum văd faţa Maicii Domnului în ceruri.” Aceasta pentru că a preamărit-o pe pământ…” (Pr. Arsenie Boca “Mărturia mea” Pr. Petru Vamvulescu)

Elena J.

 

 
Un comentariu

Scris de pe 14 ianuarie 2016 în ELENA J.

 

Dorinte rele, dorinte bune

Lumea dorințelor. Nimeni nu poate trăi fără dorințe. Fără a aspira la ceva. Sunt dorințe de onoruri, de glorie, de-a face avere, de-a strânge lucruri. Trecătoare. Sunt dorințe de-a merge la Biserică, a misiona, a ajuta săracii, a ajunge episcop, a fi bun. Relevatoare. Oricâte-ar fi nu se-mpart decât în două: bune sau rele. Cale de mijloc nu există. Calea de mijloc e compromis.

Iadul dorințelor. Lucifer are un snop de dorințe: să-L detroneze pe Dumnezeu, să distrugă omenirea, să oprească mântuirea. Să mintă cât mai mulți oameni nu că Dumnezeu nu există, ci că în cer ajungi oricum. Pe orice cale. La diavol toate căile sfârșesc bine. Dar cum oare să crezi că “tatăl răului” are și căi bune? Și totuși căile lui sunt pline…

Cerul dorințelor. Dumnezeu a dorit să aibă prieten omul. Ca să-l iubească. Omul a trădat prietenia. Dumnezeu a dorit să-l răscumpere. Hristos a dorit să facă voia Tatălui, să mănânce Paștele cu ucenicii, să se lase crucificat, să ierte. Pe oricine. Oricine se pocăiește…

Deși își doresc să ajungă în cer unii nu doresc să renunțe la sticlă, la ruj, la plete, la dominare, la excrocherie, la minciuni. Ăsta e nonconformism. E dorința inimii, nu a Cerului. Alții își fac din dorințe ambiții! Vor să arate că nimeni nu-i ca ei. Dar nici ei ca Dumnezeu!

Dacă dorințele ar fi cai, cerșetorii le-ar călări! Dar sunt umbre. Și umbrele trec, oricât de dese ar fi! Tolstoi scria că în copilărie îți dorești totul, la maturitate ceva anume și la bătrânețe nimic. Greșește. CS Lewis zicea că nu ești niciodată bătrân pentru a avea un țel sau vis. Numai morții nu-și mai doresc nimic!

“Care e cea mai mare dorință a voastră de Crăciun?”, și-a întrebat o învățătoare elevii. Și ei i-au înșirat un pomelnic întreg. Unul, trist, într-un colț a răspuns scurt: “De Crăciun aș vrea ca tati să coboare din perete si să stea cu mine!” Să vă doriți să stați cu Hristos. Apoi, cu El alături nu vei mai avea nicio dorință…

Nicolae G.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 14 ianuarie 2016 în SFATURI

 

Azi sunt fericit! Prin Hristos iubesc pe toti!

În prima iarnă mă trezeam noaptea din somn şi în singurătatea celulei, în frig şi foame, priveam întunericul şi şopteam încet, ca să aud numai eu, dar aşa de tare ca să audă Dumnezeu: „Mamă, mi-e frig, mi-e foame!”. La început a fost greu de tot. Dumnezeu însă a fost mereu cu mine. Nu m-a părăsit nici o clipă. Am început să înfrunt suferinţele trupului şi încet-încet am început a gusta din bucuriile noi.

Am văzut că sunt un om păcătos. M-am cutremurat de păcatele mele, de neputinţa mea. Mi-am dat seama atunci că eu, care doream cu toată inima o lume ideală, eu însumi eram un păcătos. Deci mai întîi trebuia să devin eu un om curat, un om nou. Şi am început să mă lupt cu răul din mine.

Încet-încet a coborât peste mine lumina adevărului. Am început să trăiesc fericirea în suferinţă. Şi golul din inima mea, pe care eu aşteptam să-l umple iubirea iubitei mele, l-a umplut Hristos, Iubirea cea mare. Şi am înţeles atunci că mare cu adevărat este cel care are o dragoste mare, mare cu adevărat este cel care se vede pe sine mic. Azi sunt fericit. Prin Hristos iubesc pe toţi. Este o cale atât de greu înţeleasă şi acceptată de oameni! Dar sunt convins că este singura care duce spre fericire…

Valeriu Gafencu, manastireasuruceni.md

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 14 ianuarie 2016 în SUFERINŢA

 

Pentru tine, Romania

Îți  doresc să fii unică și să nu mai copiezi lucrurile greșite de la alții. Îți doresc să îți îndrepți atenția spre Dumnezeu nu spre valori deșarte. Dacă ești deschisă cu Hristos, El va fi cel care te va schimba.

Îți doresc școli mai bune și mai frumoase pline de copii care sunt gata să devină ceva important. Îți doresc să răsune între granițele tale glasurile noilor născuți și nu o tăcere mormântală ucigașă.

Vreau pentru tine biserici pline de oameni cu teamă de Dumnezeu, spitale care să ofere soluții îndureraților și cât mai puține cârciumi, baruri, cluburi unde oamenii își pierd mințile printre sticle, muzică și droguri.

Să ai un an în pace și să fii condusă de oameni cu înțelepciune venită de Sus. Îți mai doresc să fii protejată de minciună și murdăria celor cărora nu le pasă decât de ei.

Îți doresc șosele pe care să circulăm în siguranță și să nu mai privim peste umărul tău la vecini. Să ai munți acoperiți cu verdeață și să nu mai vedem un peisaj dezolant rezultat al nebuniei unora.

Dacă la Marea Unire s-a vorbit despre o singură țară și un singur suflet, îți doresc să ai parte de oameni uniți în lucrurile bune, responsabili și gata să aibă grijă de tine.

Îți mai doresc un an nou în care să nu se mai profite de frumusețile tale în interese egoiste, să crești oameni valoroși și darnici și evlavioși.

Îți doresc să fii plină de creștini adevărați, iubitori, schimbați de Dumnezeu. Ei se vor ruga pentru tine și îți va merge bine.

La mulți ani, români!

Alexandru F.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 11 ianuarie 2016 în ROMANIA

 

Nu ai dragoste cu aproapele, nu e Dumnezeu cu tine

  1. „Stinsu‑s‑au iscodind iscodiri”. Adică a pierit toată credinţa, toată simplitatea atunci când iscodeşti toate şi toate pricinile.
  2. Singura noastră salvare este să ne întoarcem la simplitatea noastră, la prostimea noastră, ca să nu mai iscodim cu mintea toate şi să ne pierdem credinţa.
  3. Înţelepciunea lumii acesteia nebunie este înaintea lui Dumnezeu. Adică dacă nu crezi că Dumnezeu ne‑a dat toate descoperirile şi înlesnirile lumii moderne te depărtezi de El. Crezi că toate sunt de la om, cu puterea omului.
  4. Ăştia, occidentalii, sunt mai răi decât comuniştii. Ei au spus „Drepturile Omului”. Dar pentru că omul este plecat din tinereţile lui spre cele rele, el spune: „Am dreptul să fac orice fărădelege pentru că aşa vreau eu!” Adică dă libertate la patimi. Ăştia vin cu vicleşug şi caută să te câştige încet‑încet, nu te luptă pe faţă.
  5. Drepturile omului sunt o cursă pentru a legaliza păcatul. Adică să nu poţi să spui nimic împotriva celor ce păcătuiesc, pentru că sunt apăraţi prin lege.
  6. Dumnezeu dragoste este. Ai dragoste, eşti cu Dumnezeu. Nu ai dragoste cu aproapele, nu e Dumnezeu cu tine. Trebuie dragoste de aproapele, dar nu numai de cei prieteni, ci şi de vrăjmaşi.
  7. Este foarte simplu, cum spun grecii – „kalo gheros”, adică bătrân bun. Adică trebuie să ai bunătate. Deci noi, ca şi călugări, am ieşit din lumea asta ca să avem bunătate, să nu mai fim ca lumea.

Părintele Dionisie Ignat, manastireasuruceni.md

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 11 ianuarie 2016 în DRAGOSTEA, DUMNEZEU

 

Lui, Mos Craciun si Mos Nicolae ii aduceau daruri zilnic

Venind și rândul lui Ionuț să spună celorlalți copii ce i-au adus Moș Nicolae și Moș Crăciun, a rămas tăcut pentru câteva momente, rușinat, știind că în aceste zile nu s-a întâmplat nimic deosebit, au fost ca toate celelalte. Prinzând, însă, curaj și ridicând fruntea din pământ, a spus cu încredere: „Este adevărat că n-am găsit nimic în ghete și nici sub brad în aceste zile, dar vreau să vă spun că Moș Nicolae și Moș Crăciun vin zilnic la mine, nu numai o dată pe an, pentru că n-a fost zi în care să nu găsesc în ghiozdan bănuți de pachet, dimineața înainte de a pleca la școală micul dejun nelipsind niciodată de pe masă, ba mai mult, fiind cald întotdeauna. Uneori găsind și câte o ciocolată mică în buzunarul de la uniforma școlară. Așadar, pentru mine, fiecare zi e specială întrucât Moș Nicolae și Moș Crăciun mă vizitează și se îngrijesc de nevoile mele zilnic, nu doar o dată pe an.” Rușinați de lecția ce au primit-o din partea lui Ionuț, copiii au plecat rușinați capetele pentru că ei niciodată nu au considerat că banii de pachet sau micul dejun pot fi considerate daruri – mici daruri și totuși cât de prețioase.

Elena J.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 11 ianuarie 2016 în ELENA J.