RSS

Arhivele lunare: noiembrie 2015

Niciodata

Niciodată să nu te încrezi în puterea ta. Ți-o spune Samson care a ucis leii cu mâna și s-a lăsat orb de o fustă…

Niciodată să nu te încrezi în înțelepciunea ta. Ți-o spune Solomon – cel mai deștept om din lume, care a dezlegat toate integramele vieții dar i-au făcut labirint spre cer cele o mie de amoreze…

Niciodată să nu te încrezi în evlavia ta. Ți-o spune David care după ce a scris tomuri de psalmi și rugăciuni, a scris o țidulă prin care cerea moartea unui soldat foarte devotat. Numai să-i fure nevasta…

Niciodată să nu te încrezi în banii tăi. Și nici atât în cei de la bănci, ori Caritas. Ți-o spune Naaman, purtătorul de lepră. Cu banii nu vindeci nici lepra, darămite păcatul.

Niciodată să nu te încrezi în blândețea ta. Ți-o spune Moise care după ce a scos vreo două milioane de evrei din Egipt și i-a dus la Sinai, a lovit cu mânie stânca de unde-i poruncise Domnul. Prețul mâniei l-a costat Canaanul!

Niciodată să nu te însori la lumina lumânării. Și nici atât pe întuneric. Ți-o spune Iacov care a făcut nuntă cu Rahela și s-a trezit în pat cu sora ei Leea. A fost nefericit toată tinerețea…

Niciodată să nu spui niciodată. Ți-o spune Petru care s-a jurat seara că va fi alături de Hristos, și dimineața s-a lepădat de El la un foc străin. A trebuit să-i cânte cocoșul…

Niciodată să nu te faci frate cu diavolul să treci puntea. Mai bine fă-te frate cu Hristos și nu-ți va mai trebui punte! Mai mult, vei merge pe ape…

Nicolae G.

Reclame
 
Un comentariu

Scris de pe 20 noiembrie 2015 în SFATURI

 

Scrisoarea unui copil catre tatal sau plecat in razboi

Îți aduci aminte că odată, în ziua de dinaintea examenului, m-am jucat până seara, deși m-ai chemat de multe ori să învăț? A doua zi la examen nu am scris nimic. Am crezut că mă vei certa și-mi vei spune: «Nu ți-am spus să înveți?». Dar nu mi-ai făcut nimic, ci ai spus numai: «De altă dată trebuie să te străduiești mai mult». Îți aduci aminte, tată, când mi-ai spus să nu alerg prin casă cu patinele, pentru că voi face vreo pagubă? Nu te-am ascultat, am alergat, am căzut pe masă și am spart frumoasa vază de cristal. Am crezut că mă vei bate tare și aveai dreptul, însă nu ai făcut-o. Ci numai m-ai întrebat: «Nu cumva te-ai lovit?». Există mii de acest fel, tată, pe care nu le-ai făcut. Așteptam să te întorci din război, ca să ți le spun. Însă… nu te-ai mai întors…”

marturieathonita.ro

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 20 noiembrie 2015 în SFATURI

 

Hamali la jugul vietii

Ce noapte liniștită ne-așterni Tu după zi,
Că dacă n-ar fi noaptea noi pururi am munci.
Am fi robiți sub soartă, hamali la jugul vieții,
Am buimăci pribeag și-n zorii dimineții.

Tot adunăm de zor s-avem și iar s-avem
Și în această luptă uităm ca să mai fim,
Iar grija cea de mâine prea mult ne preocupă,
Căci clipa de acum ne-o ia și-o dă pierdută.

Culorile și forma pe noi ne-au fermecat
Și-n goana după bani de restul am uitat.
Am lepădat frumosul ce e-n interior
Și-am vrut doar învelișul de pe exterior.

De valul mare-al lumii noi ne-am lăsat purtați
Și de plăcerea vieții detot îngenuncheați.
Luptându-ne mereu numai să câștigăm,
Uităm că într-o zi pe toate le lăsăm.

Elena J.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 17 noiembrie 2015 în ELENA J., Uncategorized

 

Etichete:

Credinta in superstitii

E înjositor pentru omul rațional să creadă în superstiții care nu sunt altceva decât niște invenții și idei eronate. Cum poți crede că ața roșie te protejează de deochi? Sau că o pietricică ori un dinte de animal îți poartă noroc? Cum poate o ață neînsuflețită să te ferească de rele și de ochii pijmași? Preferi să porți o ață roșie în loc de cruciuliță care aceasta este cu adevărat protectoare. Cum poți crede că dacă îți iese preotul în cale, îți merge rău toată ziua? Preotul aduce binecuvântare, nu necazuri. Cum poți crede că numărul 13 aduce ghinion? Cum poate o zi obișnuită printre celelalte să influențeze în vreun fel activitățile tale? Cum poți crede că un horoscop îți poate descoperi viitorul, când de fapt nicio revistă nu seamănă cu alta căci horoscopul nu corespunde niciodată? Cum poți crede că dacă cineva moare vara ajunge obligatoriu în rai, iar dacă moare iarna ajunge în iad? Nu te înșela, omul cum trăiește, așa moare. Cum poți trăi cu impresia că anul nou trebuie să te găsească cu bani în buzunar și masa plină de bucate ca să ai lafel în tot timpul anului? Ori dacă îți cântă cucuveaua la fereastră îți moare cineva? Și multe alte idei preconcepute, fără nicio logică care reușesc să amăgească pe cei slabi și naivi. Omule, nu trăim în basme, viața nu atârnă de o ață și nici nu ține cont de escrocheriile unor mincinoși. Viața e dreaptă și își urmează cursul care i-a fost lăsat de către Dumnezeu, nu de oameni.

Elena J.

 
Un comentariu

Scris de pe 14 noiembrie 2015 în ELENA J.

 

O haita de lupi a asistat o femeie la nastere

O americană Mary Krainik, prinsă într-o capcană de zăpadă, a dat naștere unui copil sănătos cu o greutate de 3.4 kg. Ajutorul a venit din partea unei haite de lupi care parcă a asistat la naștere.

„Ei m-au considerat membru al haitei lor, – își amintește secretara de 25 de ani din Talkeetny, Alaska. – Dacă nu ar fi fost îngrijirea lor, copilul meu nu ar fi supraviețuit. Lupii ne-au încălzit, au lins noul-născut, unul dintre ei a mușcat  cordonul ombilical. M-au ajutat să iau copilul în brațe ca să-l alăptez. Ne-au supravegheat până ce nu a venit ajutor”.

Mary Krainik a fost la luna a opta de sarcină atunci când întorcându-se acasă a nimerit într-un viscol teribil. Mașina a ieșit de pe drum și s-a blocat într-un morman de zăpadă. Mary a ieșit din mașină, în speranța că o va lua un transport  în treacăt. Dar viscolul a tot crescut. Femeia disperată a decis să meargă la oraș pe jos . Ea a străbătut cu greu aproximativ 800 de metri, când dintr-o dată a simțit durerile facerii.

Văzând aproape un loc unde era mai puțină zăpadă, Mary abia a ajuns acolo și din cauza durerii și fricii a leșinat.

„Am revenit la câteva minute mai târziu, – spune Mary. – Capul meu a fost culcat pe spatele unui lup mare, probabil, căpetenia haitei”. Alți lupi, ei au fost nouă la număr, au înconjurat femeia într-un inel strâns, protejând-o de viscol. „Eu chiar nu am avut timp să mă sperii. 20 minute mai târziu, am născut un copil. O lupoaică  a mușcat cu grijă cordonul ombilical și apoi împreună cu prietena sa a lins copilul. Lupii rămași se lipeau de Mary, încălzind-o.

Mary a încercat să ia copilul în brațe, dar nu a avut suficient de forțe. Aceeași lupoaică  care a mușcat cordonul ombilical cu nasul a împins la ea copilul. El plângea ceea ce însemna că a fost în viață.

Mary ia dat piept. „Lupii au fost mereu alături de mine,  cu un perete dens m-au  protejat de viscol. Eu parcă am fost membru al haitei lor care avea nevoie de ajutor. Căpetenia haitei a lins zăpada și lacrimile de pe obrajii mei”.

Cunoscuții Mary au găsit mașina abandonată și imediat au început căutarea. Văzând o haită de lupi pe deal, ei s-au gândit că s-a întâmplat ceva groaznic . Au început să tragă.

Lupii au fugit. Și atunci oamenii au găsit o femeie cu un copil nou-născut, rezemată de un copac.

Lupii nu au fugit, ci priveau de departe cum oamenii transportă  femeia care a fost sub tutela lor în mașină.

„Ei nu mă vor uita, – a spus reporterilor Mary Krainik. –  Într-o zi voi veni acolo cu micul meu Bill. Sunt sigură că ei vor veni”.

Dacă nu ar fi fost martorii care au găsit-o pe Mary înconjurată de lupi, nimeni nu ar fi crezut în această poveste.

Silvicultorii și vânătorii refuză să comenteze acest caz – niciodată nu au auzit de așa ceva. Ei conving femeia să nu se întâlnească cu salvatorii ei „carnivori”. Dar Mary Krainik nu se lasă înduplecată și așteaptă o întâlnire.

http://ecology.md/md/

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 14 noiembrie 2015 în COPII

 

De ce se nasc copii indraciti, neascultatori, necredinciosi si desfranati?

Toţi părinţii luaţi aminte, ceilalţi de asemenea, fiţi cu mare băgare de seamă, ca să nu cădeţi în astfel de greşeli, când vă va veni rândul. Copiii îndărătnici vin din următoarele pricini:
1) Părinţii nu au păzit niciodată postul şi nu s-au putut înfrâna de la poftele trupeşti şi aşa au călcat zilele şi timpurile neîngăduite care sunt: Miercurea, Vinerea, Duminica, sărbătorile de peste an şi posturile întregi. Toţi copiii care rezultă sunt neascultători, îndărătnici, pentru că nici părinţii lor nu au ascultat de poruncile lui Dumnezeu de a păzi zilele sfinţite.
Întrebaţi-vă cugetul şi vă va spune ce este îngăduit. Astfel, îi veţi vedea plângând şi veţi plânge şi voi şi aşa veţi ispăşi păcatul în care i-aţi zămislit. Desigur că vă doare, dacă nu le-aţi fi făcut nici nu v-ar fi durut.
2) Mamele nu s-au păzit până la curăţenie deplină şi aşa se nasc copii plini de bube şi pot muri. Şi, dacă în vremea aceea tata a mai fost şi beat, se naşte un copil ce va fi slăbănog, fie cu mintea, fie cu trupul, fie cu amândouă. Iată cum vei avea pocania de la Dumnezeu cu propriul tău rod.
3) În vremea sarcinii nu te-ai păzit de bărbat. De aceea mulţi copii se nasc morţi sau mor de tineri sau, dacă trăiesc alunecă în curvie, pentru că s-a întipărit pecetea curvească pe ei încă din pântecele mamei lor (aşa spune Sfânta Scriptură).Toate prin câte trece mama, în vremea celor 9 luni de sarcină, fie bune, fie rele, se întipăresc şi în copil. Când va creşte mare, toate îi vor răsări în cale.

Pr. Arsenie Boca

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 14 noiembrie 2015 în DESFRÂNARE, NECREDINTA, SFATURI

 

Oricata rugaciune si nevointa am face, nu ne putem mantui daca nu ne iubim

Să nu uite ucenicii mei că oricâtă ştiinţă, avere şi cinste am avea, oricâtă rugăciune şi nevoinţă am face, nu ne putem mântui dacă nu ne iubim, dacă nu ne iertăm şi dacă nu ne ajutăm unii pe alţii, că „Dumnezeu este dragoste”. Altfel, este în zadar toată osteneala şi nădejdea noastră. Cât am putut, m-am silit după a mea slabă putere, cu darul lui Dumnezeu, să folosesc şi să învăţ pe fiecare, călugăr şi credincios, calea mântuirii. Pe nimeni n-am întors deşert de la uşa chiliei mele. Ci am deschis uşa chiliei şi a cuvântului tuturor care au venit la mine, ştiind că odată cu fiecare om, intră şi Hristos în chilia mea. Nu pot spune că am făcut tot ce aş fi putut face, nici n-am împlinit cu fapta ce-am învăţat pe alţii. Însă am cugetul împăcat că aceea ce mi-a dat Dumnezeu în dar am împărţit şi eu altora în dar şi nădăjduiesc că mă voi mântui, prin mila lui Dumnezeu şi prin rugăciunile Bisericii şi ale fiilor mei duhovniceşti.

Pr. Cleopa

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 14 noiembrie 2015 în IUBIREA