Doamne, esti minunat in noapte!

Când firea cea de jos în noapte se-odihnește,
Îi vine rândul nopții și-atunci ea Te slăvește.
Prin stele și prin lună și astrele cerești,
Arată cât de mare și de frumos Tu ești.

Tot noaptea Te slăvesc și îngerii cântând,
Cu heruvimii toți în cer psalmodiind.
În liniștea adâncă și în tăcerea nopții,
Îți cântă în cor sfinții și Te măresc cu toții.

Iar jos se-aud copacii cum Te slăvesc foșnind,
Izvorul cum Te cântă curgând și susurând,
Vântul în noapte suflă, nu vrea să se-odihnească,
Căci altă grijă n-are decât să Te slăvească.

Târziu se-aud în noapte și fiarele urlând,
Prin felul lor de urlet tot slavă-Ți aducând.
Pasărea-n noapte știe că vremea i-a sosit,
Să cânte-n întuneric: „Nu-i timp pentru dormit!”

O, cum Te preaslăvește și vuietul în noapte,
Strigând s-audă toți: „El e Stăpân a toate!”
Zidirea-ntreagă-Ți cântă slăvindu-Te mereu,
Doar omul singur doarme, cuprins de somnul greu.

Elena J.