RSS

Scrisoare catre un prieten de altadata

06 Noi

Prietene, unde ți-e lumina de pe chip? Unde ți-e veselia de altădată? Ce te-a făcut să te răcești de mine? Sau cine? De ce ai lăsat ca vrăjmașii să-ți tulbure încrederea în mine? De ce ai lăsat să se răcească focul dragostei dintre noi? De ce te-ai îndoit de dragostea sinceră ce ți-am purtat-o? Tristețea n-are acum cine să mi-o mai poarte. Bucuriile nu am cu cine să le mai împart. Mi-e dor să mă completezi și să mă întregești. Mi-e dor de tine, de tine care altădată când mă vedeai, îți zâmbea chipul de bucurie, iar când plecam te umpleai de dorul meu imediat. Mi-e dor de prietenia noastră curată de altădată. Mi-e dor de prietenia pe care nimeni nu putea să ne-o clatine. Mi-e dor de noi.

Elena J.

Anunțuri
 
4 comentarii

Scris de pe 6 Noiembrie 2015 în ELENA J., SCRISOARE

 

4 răspunsuri la „Scrisoare catre un prieten de altadata

  1. Marian

    11 Noiembrie 2015 at 15:21

    Scrisoarea poate fi interpretata in mai multe feluri. Cand am citit prima parte a scrisorii parca stateam de vorba cu mine, cel de altadata. In ce ne trasnformam cu trecerea fiecarui an, cu fiecare situatie pe care o traim, cu neimpliniri si regrete, cu frustrari interioare, cu frici care vor sa puna stapanire pe noi. Cine suntem, ce dorim, cum de am ramas asa de singuri pe langa noi, de ce nu ne mai bucura mai nimic. Stie cineva spre ce ne indreptam, eu oare unde o sa ajung?

     
  2. Cristian-Daniel

    11 Noiembrie 2015 at 19:15

    Un mare adevar scurt si la obiect

     
  3. florin m

    28 Noiembrie 2015 at 23:30

    Citind scisoarea ma gandeam si la mine, la cele petrecute cu mine candva… Am ramas in fata dragostei cumva responsabil? ma intreb! Aveam o iubire a mea in anii puri ai liceului. In ultimul an, am plecat in vacanta la tara, cand am venit cautam sa-mi revad dragostea mea. Eram la Cenaclul „Junimea tanara” pe atunci, incepusem sa scriu cate putin, aveam pentru cine…
    Intr-o zi vad colegele ei vorbind despre ea,despre noi, o caut acasa, o gasesc deja casatorita cu un sot langa ea, cu un copil…
    Au incercat ei sa ma „inveseleasca” nu au mai avut de ce. Unde a fost cuvantul ei de dragoste soptit in pas pe aleilee din parc, dupa o noua sedinta… Timpul a trecut…
    Acelasi am ramas acelasi cu gandul la ce a fost. In singuratatea mea nu am mai caut o alta fericire. Poate am gresit, dar nu am de ce!

     
    • Elena J.

      29 Noiembrie 2015 at 18:00

      E adevarat ca in dragoste ne dedicam cu totul, dar daca vedem ca sperantele ni s-au spulberat, e bine sa mergem mai departe si sa nu ne oprim in loc. Aceasta melancolie, amintirile mananca din noi, ne rascolesc si ajung chiar sa ne distruga daca nu indreptam gandurile catre Dumnezeu. In dragoste de cele mai multe ori este suferinta, dar daca Dumnezeu considera ca ne-ar fi de folos o jumatate in drumul spre mantuire, ne-o trimite, daca nu, randuieste sa ramanem singuri.

       

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: