RSS

De vorba cu un fericit

10 Oct

După o zi obositoare, încercări eșuate, speranțe spulberate, dezamăgiri, m-am dus într-un parc să mă așez pe o bancă și să-mi adun gândurile. Lângă mine, un om cam la 50 de ani, stătea și el pe bancă, nu spunea nimic, doar privea în jur, asculta și se relaxa. Când mă uit mai bine la acest om, i-am putut citi imediat fericirea și mulțumirea de pe chip. Zâmbea continuu. Dar mai mult decât buzele, îi zâmbeau ochii, chipul întreg, până și din respirația degajată i-am simțit mulțumirea interioară. Însăși tăcerea lui vorbea. Un timp, n-am îndrăznit să-l întreb nimic, priveam dezorientată în jur, iar din când în când îi mai întâlneam privirea. Faptul că acest om zâmbea continuu, deși nu se întâmpla nimic în jur, m-a enervat puțin, pentru că mă întrebam în sinea mea ce tot vede, mi-a stârnit curiozitatea, m-am îndreptat către el și i-am spus: „Sunteți fericit!”. La afirmația mea a început să zâmbească și mai tare. Cred că abia aștepta să întâlnească pe cineva, pe un oarecare, să-i poată mărturisi trăirile lui, să aibă cu cine împărți fericirea. După o pauză scurtă, a început să povestească cu un entuziasm și o poftă de viață:

„Eu am ieșit la pensie de curând, aveam bani suficienți să duc împreună cu soția mea un trai decent, ba chiar mai mult, dar eram veșnic nemulțumit de tot ce mă înconjura: oameni, lucruri, situații, stare materială, mă irita totul. Îmi plângeam de milă, de plictiseală, de rutina zilnică. Mă consideram sărac și nefericit. Mă irita până și vremea de afară, soarele care ardea prea dogoritor sau ploaia care mă uda și mă ținea închis în casă. Mă certam și mă contraziceam cu vecinii, mă enervau știrile, eram nemulțumit și de ce-mi gătea soția… Vroiam mai mult, vroiam altceva. Dar ce altceva așteptam, nu știu să-ți spun pentru că eu le aveam de fapt pe toate. Chiar și starea de sănătate era mulțumitoare, până într-o zi când s-a întâmplat un accident de pe urma căruia am zăcut în spital luni de zile, până mai acum o săptămână. Acolo am trăit experiențe îngrozitoare, acolo am aflat și eu ce este cu adevărat suferința. Am început să tânjesc după tot ce aveam acasă: după patul meu, după sănătate, după libertatea de a face orice, oricând, după vecinii mei enervanți, după tocănița soției pe care o consideram sărăcăcioasă. Am considerat-o o pedeapsă din partea lui Dumnezeu pentru nemulțumirea mea continuă, și totodată o îndurare a Lui față de nebunia mea, de a-mi lua vălul de pe ochi și de a mă trezi la realitate.

Doream acum să mă plimb dar nu îmi mai permitea starea de sănătate. Doream acum să ies să mă ude ploaia, dar patul mă ținea imobilizat lângă el. Doream acum să mai port discuții în contradicție cu vreun vecin, dar camera de spital răsuna din cauza goliciunii, doar asistentele ce mai veneau să mă viziteze, însă și acestea de a mă doza cu pastile și injecții. Doream acum să-mi gătească soția, nu să-mi aducă alții la pat. Mi-era acum poftă de tocănița de acasă, dar eram nevoit să țin regim cu supe fără sare, fără gust.

Și așa am suferit în acea „închisoare” luni de zile. Acum m-am refăcut total, sunt din nou în casa mea, fac zilnic aceleași activități ca înainte, dar nu mă mai plictisesc niciodată. Acum profit de orice mică ocazie, mă bucur de fiecare zi, trăiesc cu poftă viața și mai ales mă las udat sub fiecare nouă ploaie. Acum totul e altfel, simt că viața e frumoasă, și mă consider un om cu adevărat fericit.”

Și mi-am zis în sinea mea: „Și eu am parte de aceste binecuvântări și bucurii mărunte în fiecare zi și nu le văd, nu știu să le prețuiesc, să mă bucur de ele. Mă plâng de atâtea nimicuri fără să fiu îndreptățită. Oftez că viața e grea, dar nu știu ce este adevărata suferință. Și eu sunt un om fericit! Trebuie să fiu pentru că am toate motivele.” Prețuim libertatea, sănătatea, prietenii după ce nu îi mai avem. Oare chiar trebuie să ajungem să pierdem întâi ca să valorăm?

Elena J. https://luminapentrucandeladinsuflet.wordpress.com/

Anunțuri
 
3 comentarii

Scris de pe 10 Octombrie 2015 în ELENA J.

 

3 răspunsuri la „De vorba cu un fericit

  1. evtodiev

    10 Octombrie 2015 at 15:59

    Off topic:
    Primul episod din ciclul “Biserica în istorie” al Mitropolitului Ilarion Alfeev https://www.youtube.com/watch?v=4nyaXLniYpQ

     
  2. florin m

    10 Octombrie 2015 at 22:52

    Cat adevar!

     
  3. Constanta

    14 Octombrie 2015 at 21:06

    Din pacate, trebuie, de multe ori, sa pierdem, ca sa constientizam comorile de care beneficiem!
    Iarta-ne Doamne!

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: