RSS

Arhivele lunare: martie 2015

Despre pacatele cu gandul

Avem noi oare înțelepciunea de a priveghea la hotarul minții împotriva gandurilor? Înainte de toate ar trebui să înțelegem cât este de folositor acest lucru pentru noi și pentru cei de lângă noi, apoi prin rugaciune și exercițiu să stăm de veghe astfel încât să nu fim păcăliți căci ce grâu bagi în moară așa făină iese. Depinde ce măcinăm în moara minții și sufletului nostru. Sfântul Nicolae Velimirovici ne arată câteva repere în scrisoare sa către:

Monahului Avacum despre păcatele cu gândul – Sfântul Nicolae Velimirovici

Mă întrebi dacă sunt primejdioase păcatele cu gândul. Ca monah, tu o știi cel mai bine. Știi că oarecare dintre bărbații sfinți a zis că esența monahismului stă în curățirea minții de gândurile rele. Știi și că Biserica numără trei feluri de păcate: cu lucrul, cu cuvântul, cu gândul. De aceea ne și rugăm Părintelui minunilor pentru cei răposați, ca să le ierte toate păcatele, fie cu lucrul, fie cu cuvântul, fie cu gândul. Iar că Dumnezeu dă în vileag și gândurile păcătoase, citești în Evanghelie: „Și văzând Iisus gândurile lor, a zis: Pentru ce cugetați cele rele în inimile voastre?” Satana nici nu a păcătuit altfel decât cu gândurile trufașe. De aceea a și fost lepădat dinaintea feței lui Dumnezeu și prăvălit în iad.

Gândurile rele sunt sămânța a tot răul. Din această sămânță cresc cuvintele păcătoase, dorințele păcătoase și faptele păcătoase. Adu-ți aminte de altă pildă a lui Hristos, despre semănător: „Un om a ieșit să semene în țarina sa. Iar când oamenii dormeau, a venit vrăjmașul lor și a semănat neghină printre grâu.” Dumnezeu seamănă gânduri bune în sufletul fiecărui om. Dacă cineva se lenevește și nu străjuiește asupra sufletului său ca asupra unei țarine semănate, este ca adormit. Și în timp ce el doarme astfel, vine duhul rău, vrăjmașul lui Dumnezeu și al omului, și seamănă în suflet neghină, adică gânduri rele. Iar de la gândurile rele până la cuvintele rele și faptele rele nu e mare depărtare ca de la sămânță până la rădăcină. Adică nu e nici o depărtare între ele, ci toate stau într-o legătură organică unele cu celelalte.

Ca atare, să străjuiești asupra ta. Închide-ți mai des ochii și, precum spune sfântul Nichita Stithatul; „cearcă gândurile care plutesc pe marea minții”.

În regulile monahismului, nevoința cea mai însemnată este dezrădăcinarea gândurilor rele până ce nu cresc, și se fac mari, și pun stăpânire pe suflet, și trec pănă la urmă și în faptă. Strivește-le de piatră. Precum spune Psalmistul: „Fiica Babilonului, ticăloasa, fericit cel ce va apuca și va zdrobi pe pruncii tăi de piatră!”

Pricepi înțelesul duhovnicesc al acestor spuse? Babilonul este împărăția diavolului, iar copiii lui sunt gândurile rele. Piatra este Hristos. Fericit, așadar, cel ce va zdrobi de la început răul în sine și îl va sfărâma de piatra veșnică, Hristos. De vreme ce cunoaștem lucrul acesta și tu și eu, nu ne rămâne decât să facem întocmai. Bucură-te în Domnul!

Sfântul Nicolae Velimirovici

Reclame
 
Scrie un comentariu

Scris de pe 20 martie 2015 în PACATE

 

Daca as fi un bob de grau

Dacă aş fi un bob de grâu, aş aştepta cuminte
Ca să mă coc, răbdând smerit în arşiţa fierbinte.

Apoi, legat cu fraţi de-ai mei, la moară de m-ar duce
De pietre m-aş lăsa sfărmat, s-ajung făină dulce.

Cînd m-aş vedea trecut de sită, asta mi-ar fi dorinţa:
Cu rugă de m-ar frământa, plângând, prescurăriţa.

Iar de m-ar pune în cuptor, oricât de-ncins să fie,
O Doamne, ce frumos aş creşte, s’ajung la Liturghie!

Când preotul se roagă-n taină, îngenunchind sfios,
M-aş preschimba, prin Duhul Sfânt, în Trupul lui Hristos.

Şi dacă toate s-ar plini, un dor mi-ar mai rămâne:
Ca toate boabele de grâu să fie doar o pâine.

Monahia Nicodema Stoica

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 20 martie 2015 în IMPARTASANIE

 

Despre cei ce recurg la terapiile alternative de vindecare – Sf. Nicodim Aghioritul

Două conferințe panortodoxe au definit ca ”magice” metodele așa-numitelor terapii alternative.Metodele terapeutice ”neortodoxe”, potrivit Asociației Medicilor din Atena, cunoscute la scară mai largă ca terapii alternative, readuc vraciul în societatea contemporană.

În ultimii ani, grupurile oculte și parareligioase folosesc ”metodele terapeutice neortodoxe” și alte tehnici oculte pentru a-și răspândi concepțiile prin intermediul ziarelor și periodicelor, prin emisiuni la radio și televiziune, furnizând produse prin corespondență, prin magazine de hrană sănătoasă, prin practici terapeutice ”religioase”, prin botanologie, homeopatie, psihoterapie etc. Cele mai multe dintre aceste metode și tehnici se bazează pe o viziune asupra lumiiincompatibilă cu credința și viața ortodoxă și implică în procedeele lor misticismul oriental, magia și satanismul și concepțiile antihristice ale ”Noii Epoci”.

(Din concluziile celei de-a IX-a Conferințe Panortodoxe(Θ’ Πανορθόδοξης Συνδιάσκεψης) despre ”Terapiile alternative”.)

”În toate manifestările magiei, indiferent de forma acestora, avem de-a face cu o intensă prezență a duhurilor demonice și cu lucrarea acestora în așa-numiteleterapii alternative, precum Reiki[1], angeloterapiaterapia șamanică și altele, chiar dacă acestea de obicei se autopromovează, pentru a înșela oamenii, ca neutre din punct de vedere religios și pur terapeutice”.

(Din concluziile celei de-a XXII-a Conferință Panortodoxă(ΚΒ’ Πανορθοδόξου Συνδιασκέψεως) despre ocultism.)

Cuviosul Nicodim Aghioritul:”Numai Dumnezeu tămăduiește cu adevărat”

”Omule fără minte, alergi la vrăjitori ca să te tămăduiești? Și chiar crezi că diavolul va tămădui cu adevărat boala ta? Acela ”de la început a fost ucigaș de oameni” (Ioan 8:44) și a omorât tot neamul oamenilor. Cum să se facă el acum doctorul tău? Nu ai văzut că demonii nu au putut să îi vindece nici pe vrăjitorii lor de rănile pe care li le-a pricinuit Moise în Egipt (Ieșire 9:11)? Și acum te vor face bine pe tine? Astea-s lucruri de tot râsul! Căci pentru diavol nu există nimic mai dulce decât să îl asuprească pe om în orice chip. Mai ușor este focului să dea răcoare și flăcării zăpadă, decât să vindece diavolul cu adevărat. Nici nu poate, nici nu vrea, nici nu știe cum să tămăduiască. Dar, și dacă presupunem că poate și vrea și știe, totuși, dacă nu îi îngăduie Dumnezeu, singur nu poate face nimic.

Să crezi, deci, frate, că doar Dumnezeu este singurul doctor al sufletelor și al trupurilor. Vrăjitorii și demonii nu tămăduiesc în mod real, ci închipuit. Dar și dacă vor să îți tămăduiască trupul, prin îngăduința lui Dumnezeu, să știi că îți tămăduiesc trupul pentru a-ți omorî sufletul. Cum? Trăgându-te de la credința lui Hristos și convingându-te să crezi în ei. Care este deci folosul tău, dacă aici pe pământ ai o sănătate trecătoare, iar acolo vei fi în focul cel veșnic? Piară o asemenea sănătate! Piară o asemenea viață!

Diavolul, frații mei, este un pescar prea viclean. Pune o mică momeală și vrea să prindă un pește mare. Cu bucurie vă dă puțină sănătate, numai și numai ca să vă lipsească de rai, ca să vă arunce în focul cel veșnic! Cum puteți, așadar, ca pentru cea mai mică problemă să Îl părăsiți pe prea dulcele Hristos – creatorul, mântuitorul, adevăratul vostru doctor – și să mergeți la blestematul diavol – ucigașul și asupritorul vostru? Cum aveți inimă să disprețuiți atâția sfinți, care sunt prieteni și binefăcători și vindecători ai voștri, și să alergați la vrăjitori și la demoni, care sunt cei mai neînduplecați dușmani ai voștri?

Chiar credeți că ceea ce face o bătrână rea și smintită, o țigancă, o vrăjitoare, nu poate să facă și Hristos, cu atât mai mult? Chiar credeți că Crucea, aghiazma și alte căi sfinte de tămăduire ale credinței noastre sunt mai prejos decât petalele, cărbunii vrăjitoarelor și decât talismanele demonice? Ah, făpturi nerecunoscătoare! Ah, neam necredincios și cu inima împietrită! Câtă dreptate are Hristosul nostru să îi pară rău și să strige cu mâhnire dimpreună cu Prorocul Isaia: ”Ascultă, cerule, şi ia aminte, pământule, că Domnul grăieşte: Hrănit-am feciori şi i-am crescut, dar ei s-au răzvrătit împotriva Mea” (Isaia 1:2).

Ca să nu se mâhnească așadar Iisus din pricina voastră, ca să nu apăreți și voi ca niște nemulțumitori în fața acestui mare Binefăcător al vostru, vă rog, frații mei, nu mergeți la vrăjitori, la vrăjitoare și la țigănci. Și când vă îmbolnăviți, să alergați la Hristos cu credință vie și să cereți de la El tămăduirea voastră. Pentru că El este Tatăl vostru cel iubitor. Și dacă v-a dat boala, v-a dat-o ca să pună la încercare răbdarea voatră, ca să vă încununeze mai mult și să vadă dacă Îl iubiți cu adevărat. Să alergați și la Doamna Născătoarea de Dumnezeu, care îi tămăduiește pe bolnavi și îi mângâie pe cei întristați. Să alergați, în sfârșit, la toți Sfinții și să îi rugați cu căldură. Așa veți dobândi adevărata voastră vindecare.

Iar dacă însă nu dobândiți mult dorita sănătate, și dacă Dumnezeu vă lasă să suferiți, înseamnă că este spre folosul sufletului vostru, și iarăși trebuie să stați cu bărbăție și tari în credință. De mii de ori să preferați moartea, decât să alergați la vrăjitori și să vă lepădați astfel de Hristos!”

——————————

[1] Reiki este un sistem de terapie energetică în care nu se folosește energia personală a terapeutului, ci “energia universală” (jap. rei = spirit universal; ki = energie).

Biroul Antieretic al  Sfântei Mitropolii a Kifissiei, Amarusiu și Oropu

Traducere Tatiana Petrache (G.O.)

https://graiulortodox.wordpress.com/2015/03/14/236-ce-spune-sfantul-nicodim-aghioritul-despre-cei-care-recurg-la-metode-magice-terapiile-alternative-de-vindecare/

 
2 comentarii

Scris de pe 17 martie 2015 în NEW AGE

 

SINODIKON – De ce nu se rosteste randuiala Duminicii Ortodoxiei pe la romani? De ce nu se actualizeaza periodic cu noile erezii?

«Anatema celor care fac rugaciuni in comun cu ereticii si prolifereaza panerezia ecumenista. Anatema!(se zice de 3 ori)
Anatema masonilor si masoneriei! Anatema! (se zice de 3 ori)

Anatema papistasilor! Anatema!
Anatema penticostalilor! Anatema!
Anatema yoginilor! Anatema!
Anatema bioenergeticienilor si homeopatilor! Anatema!
Anatema iehovistilor! Anatema!
Anatema celor ce practica karate, rei ki, acupunctura! Anatema!
Anatema ghicitorilor si inselatilor vrajitori! Anatema!
Anatema mormonilor! Anatema!
Anatema celor ce l-au primit pe papa in Biserica si nu s-au pocait de aceasta! Anatema!
Anatema baptistilor! Anatema!
Anatema celor care fac rugaciuni in comun cu ereticii si prolifereaza panerezia ecumenista. Anatema!
Anatema masonilor si masoneriei! Anatema! (se zice de 3 ori)

Anatema celor ce spun ca noi crestinii ortodocsii ne-am inchina la acelas “dumnezeu” la care se inchina papistii, protestantii, evreii si musulmanii! Anatema!

Tuturor ereticilor Anatema!

Anatema= in afara granitelor Bisericii- in afara invataturii Bisericii Ortodoxe- taiati din Trupul lui Hristos, lipsiti de comuniunea cu sfintii si Biserica, in mana satanei.»

https://saccsiv.wordpress.com/2012/03/06/sinodikon-de-ce-nu-se-rosteste-randuiala-duminicii-ortodoxiei-pe-la-romani-de-ce-nu-se-actualizeaza-periodic-cu-noile-erezii/

 
3 comentarii

Scris de pe 17 martie 2015 în NEW AGE, ORTODOXIA

 

Pacatul inaspreste inima

Mai înainte de toate sileşte-te să ajungi la demascarea de sine, aşa încât în adâncul inimii tale să se rostească: „Sunt vinovat!” Aici se va purta lupta cu îndreptăţirea de sine, altfel spus cu dezvinovăţirile pentru căderile şi păcatele proprii.

Omul care face muncă de jos se înăspreşte ca urmare a muncii sale: şi inima se înăspreşte în omul care se dă pe sine la munca de jos în folosul păcatului şi patimilor, care adună roşcove şi se hrăneşte cu ele. Ca atare, ea nu se înmoaie lesne atunci când trebuie s-o aducem la pocăinţă. Iată încă o osteneală, şi o osteneală mai însemnată: fiindcă în lucrarea pocăinţei totul depinde de simţămintele inimii!

Purcezând la această lucrare, mai înainte de toate sileşte-te să ajungi la demascarea de sine, aşa încât în adâncul inimii tale să se rostească: „Sunt vinovat!” Aici se va purta lupta cu îndreptăţirea de sine, altfel spus cu dezvinovăţirile pentru căderile şi păcatele proprii. Pentru a le alunga, îndepărtează din luarea ta aminte totul, lasă-te singur cu Dumnezeu-Judecătorul şi mustră-te fără ascunzişuri: „Ai ştiut că nu se cade să păcătuieşti, şi ai păcătuit; ai fi putut să te înfrânezi şi să fugi de păcat, şi nu ai întrebuinţat spre bine stăpânirea de sine pe care ţi-a dat-o Dumnezeu; şi conştiinţa te ameninţă, dar tu ai înăbuşit cu dispreţ acest glas al lui Dumnezeu către tine”.

După aceea, adu-ţi aminte de locurile, timpurile şi împrejurările în care ai păcătuit, şi din toate acestea scoate mărturiile care pot face inima ta şi conştiinţa ta să se pătrundă de simţământul vinovăţiei: „Sunt vinovat! Nu am nici o îndreptăţire!” În acest fel, treci de la un păcat la altul şi de la o aşezare sufletească necurată la alta, şi la suma tuturor adaugă ca pe o semnătură spusa: „Sunt vinovat!”

Sf. Teofan Zăvorâtul

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 17 martie 2015 în PACATE

 

Tanarul si duhovnicul sau

Un tanar l-a intrebat pe duhovnicul sau:

-As vrea sa cunosc cat mai multe despre credinta si religie. Am citit multe carti, dar nu stiu care sunt adevarate si care nu. Unele spun intr-un fel, celelalte altfel, eu ce sa mai cred ?

-Fiule, cea mai mare ispita este cea care iti incearca credinta cu tot felul de idei frumos spuse, dar golite de duh. Ti-ar placea ca cineva sa-ti daruiasca un mar tare frumos, dar cand vrei sa-l mananci sa vezi ca inauntru-i tot viermanos si stricat ? Ar mai fi marul acela bun de ceva ? Asa sunt si unele carti: tin mintea ocupata cu tot felul de idei, dar nu hranesc si sufletul.

Citeste cat mai mult, dar cauta sa fii asemenea albinelor, ce trec din floare in floare si culeg doar nectarul, nu si alte lucruri inutile. Culege si tu, la randul tau, nectarul cartilor, cauta ce-i folositor in ele si, de vei sti sa gasesti adevarul in carti, vei sti sa-l gasesti si in viata.

Paganii spun ca religia, credinta nu este logica. Dar, de fapt, credinta este mai presus de logica. Mintea noastra judeca dupa cele lumesti si nici pe acestea nu-i in stare sa le cuprinda. Cele ceresti nu pot fi gasite astfel. Nu cauta cu mintea ceea ce trebuie sa cauti cu sufletul, fiindca cele ale sufletului numai cu sufletul le poti afla. Si tine minte: degeaba citesti despre credinta, daca nu traiesti in credinta!

“Fara Dumnezeu nu este posibil a-L cunoaste pe Dumnezeu.”

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 17 martie 2015 în SFATURI

 

De ce nu mergi la biserica ?

In biserica cei ce se bucura isi sporesc bucuria. In biserica se gaseste veselia celor amarati, bucuria celor necajiti, alinarea celor chinuiti, odihna celor osteniti. Pentru ca Hristos spune: ” Veniti la mine toti cei osteniti si impovarati  si Eu va voi odihni pe voi. ” Ce este mai de dorit decat acest glas? Ce este mai dulce decat aceasta chemare? La ospat te invita Domnul cand te cheama la biserica. Te imbie sa te odihnesti dupa ostenelile tale. Iti daruieste alinare in dureri, pentru ca te despovareaza de greutatea pacatelor. Cu desfatarea duhovniceasca tamaduieste mahnirea si cu bucurie intristarea.

Cu toate acestea, putini sunt cei care vin la biserica. Ce lucru intristator! La dansuri si distractii alergam cu sarguinta. Neghiobiile cantaretilor le ascultam cu placere. De cuvintele imorale ale actorilor ne desfatam ore in sir, fara sa ne ingreuiem. Numai atunci cand vorbeste Dumnezeu incepem sa cascam, sa ne scarpinam si ne apuca ameteala. Dar si la hipodrom,  desi nu exista acoperis care sa-i apere de ploaie pe spectatori, alearga cei mai multi ca niste nebuni, chiar si atunci cand ploua cu galeata sau vantul bate cu putere. Nesocotesc si vremea rea  si frigul si distanta. Nimic nu-i poate tine la casele lor. Cand este insa vorba sa mearga la biserica ii impiedica chiar si o ploaie marunta. Si, daca-i intrebi cine este Amos si Avdie sau care este numarul prorocilor si al apostolilor, nu pot sa-si deschida gura. Insa despre cai, cantareti si actori pot sa-ti spuna si cele mai mici amanunte. Cum este cu putinta asa ceva?

Praznuim pomeniri de Sfinti si apoape nimeni nu vine la biserica. Se pare ca distanta ii arunca pe crestini in trandavie sau mai degraba nu distanta si numai trandavia ii impiedica. Pentru ca, asa cum nimic nu-l poate impiedica pe cel care are intentie buna si ravna sa faca ceva, tot astfel, pe cel nepasator, lenes, delasator, toate il pot impiedica.

Mucenicii si-au varsat sangele pentru Adevar, iar tu te ingreuiezi de o distanta atat de mica? Aceia si-au jertfit viata pentru Hristos, iar tu nu vrei sa te ostenesti nici un pic? Domnul a murit de dragul tau si tu il dispretuiesti? Praznuim pomeniri de Sfinti si tu te ingreuiezi sa vii la biserica preferand sa stai acasa? Si totusi trebuie sa vii ca sa vezi cum diavolul este biruit, Sfantul biruieste, Dumnezeu se slaveste si Biserica triumfa.

” Dar, sunt pacatos, spui si nu indraznesc sa privesc la chipul Sfantului” . Tocmai pentru ca esti pacatos, vino ca sa te faci drept. Sau poate ca nu stii ca si cei care stau inaintea Sfantului Jertfelnic sunt pacatosi. Pentru aceasta a iconomisit Dumnezeu ca preotii sa fie razboiti si ei de anumite patimi, ca sa fie ingaduitori cu neputinta omeneasca si sa-i ierte pe ceilalti.

” Dar, de vreme ce nu am implinit cele pe care le-am auzit la biserica, imi va spune cineva, cum pot sa vin iarasi?” Vino sa asculti din nou cuvantul dumnezeiesc si incearca acum sa-l implinesti. Daca-ti pui alifie peste o rana si nu se vindeca in aceeasi zi nu vei pune oare si ziua urmatoare? Daca taietorul de lemne care vrea sa taie un stejar, nu reuseste sa-l doboare din prima lovitura de secure, nu loveste si a doua si a cincea si a zecea oara? Fa si tu la fel.

Poate imi vei spune ca te impiedica sa vii la biserica saracia si nevoia de a lucra. Insa si acesta este numai un pretext. Sapte zile are saptamana. Dumnezeu a impartit aceste sapte zile dandu-ne noua sase iar pentru EL lasand doar una. Asadar nu vrei sa-ti lasi treburile nici macar in aceasta singura zi?

Si de ce spun eu o intreaga zi? Fa si tu in aceasta zi ceea ce a facut vaduva din Evanghelie. Aceasta a dat milostenie doi bani si a luat mult har de la Dumnezeu. Imprumuta si tu doua ore lui Dumnezeu, mergand la biserica si vei aduce in casa ta, castigul a nenumarate zile. Daca insa nu primesti sa faci aceasta, vezi ca nu cumva prin aceasta purtare a ta sa pierzi osteneala multor ani. Fiindca Dumnezeu, atunci cand este dispretuit, stie sa-ti risipeasca banii pe care i-ai adunat lucrand duminica.

De ai gasi inca si o visterie plina de aur si din pricina ei ai lipsi de la biserica, paguba tot ar fi foarte mare pentru ca cele duhovnicesti sunt mai presus decat cele materiale. Lucrurile materiale, chiar daca ar fi multe si ar curge din abundenta de pretutindeni, nu le luam in cealalta viata, nu le ducem cu noi in ceruri, nu vor fi cu noi la infricosatul divan al Domnului, ci de multe ori, chiar inainte de a muri ne parasesc. Dimpotriva comoara duhovniceasca pe care o dobandim in biserica nu poate nimeni sa ne-o ia si ne urmeaza pretutindeni.

” Da, spune un altul, dar pot sa ma rog si acasa.” Te inseli pe tine insuti, omule. Desigur, este cu putinta sa te rogi si acasa. Insa este cu neputinta sa te rogi precum in biserica, unde se afla multimea Parintilor si unde strigatul rugaciunii se inalta intr-un glas catre Dumnezeu. Nu te asculta atat de mult Domnul cand il rogi singur, pe cat te asculta atunci cand il rogi impreuna cu fratii tai, pentru ca in biserica exista mai multe conditii duhovnicesti decat acasa. Aici exista unirea, si buna intelegere intre crestini, legatura dragostei, rugaciunile preotilor. Tocmai pentru aceasta preotii sunt cei care conduc slujbele, ca sa intareasca prin rugaciunile lor mai puternice, rugaciunile mai slabe ale poporului si astfel sa urce impreuna la cer.

Atunci cand ne rugam fiecare deosebi suntem slabi. Cand insa ne adunam toti impreuna, atunci devenim mai puternici si atragem intr-o masura mai mare milostivirea lui Dumnezeu. Odata, Apostolul Petru se afla in temnita, legat in lanturi. S-a facut insa rugaciune fierbinte de catre adunarea credinciosilor si indata a fost slobozit. Asadar, ce ar putea fi mai puternic decat rugaciunea impreuna, care a ajutat chiar si unui stalp al bisericii ca acesta?”

fragment din: MERSUL LA BISERICA – Sfanta Manastire Paraklitu

 
2 comentarii

Scris de pe 14 martie 2015 în BISERICA