RSS

Nimeni nu ma crede, nimeni nu ma-ntreaba

25 Feb

Nimeni nu mă crede, nimeni nu mă-ntreabă,
De ce plâng uscate, firele de iarbă?
De ce, stă pe-o cruce, scris numele mamei…
Ce dureri ascund, în căuşul palmei?

Vântul, de ce-i slobod şi ne- îngrădit.
De ce-i palid cerul, către asfinţit?…
Roua, de ce-i rece, timpul, de ce curge…
Dorul greu de mama, de ce, mă ajunge?

Pasărea când cântă, de ce, mă-nfioară…
Cum ar fi, să fie veşnic primăvară?
Cine ţine norul, plin de apă sus…
Copilul din mine, unde stă ascuns?

Cum adoarme pruncul, când il pui la sân
Şi, de ce copiii… copii nu rămân?
De ce floarea-n floare… şi se vestejeşte?
Când o strig pe mama, de ce, nu –mi vorbeşte?

De ce gându-mi umblă, prin văzduh, hoinar
Şi, orice speranţă, pare în zadar…
De ce, când se -nnoadă lacrimile-n barbă,
Nimeni nu mă crede, nimeni nu mă-ntreabă?…

Mariana Adascalitei

Anunțuri
 
Scrie un comentariu

Scris de pe 25 Februarie 2015 în SUFERINŢA

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: