Ţara mea e Vârful Omu şi peştera Urşilor, e Nadia Comăneci dar şi Florin Salam, ţara mea e Valeriu Gafencu şi Gheorghe Gheorghiu Dej, ţara mea e Horea, dar şi ţăranii ce l-au trădat pe câţiva bănuţi. Ţara mea e Transfăgărăşanul toamna, dar şi sticlele de PET din parcări, ţara mea e Mănăstirea Cozia, dar şi şoselele de centură noaptea, ţara mea e maşina de 250000 euro a băiatului deştept, dar şi covrigii cumpăraţi din gară în aşteptarea unui personal murdar şi rece. Ţara mea e România. Din care au emigrat puţini, mulţi sunt plecaţi doar la lucru până-şi fac o casă în sat şi apoi vor reveni coborându-şi visele şi geamantanele din autocar. Ţara mea e România. Cu romi cu tot, cu unguri cu tot și cu toți antinaționaliștii. Ţara mea e România. Cu îngeri şi demoni, cu sfinţi şi ţoapele de la TV, cu copii fugiţi de-acasă şi cu copii cuminţi, cu familii puternice şi cu familii la tribunal. Ţara mea e România. La mulţi ani România ori unde te-ai afla!
Vladimir P.
Un răspuns la „Tara mea de 1 Decembrie”