RSS

Despre recunostinta

18 Noi

Într-un sat sărman trăia o mamă văduvă şi avea un singur fiu. Acesta a căzut în păcatul furtului. Într-o zi a furat nişte păsări şi în vremea aceea furtul era aspru condamnat, cu mulţi ani de închisoare. Fiind prins şi condamnat la închisoare, mama avea dreptul să plătească o sumă de bani ca să fie eliberat. Biata bătrână neavând cu ce plăti, muncea din zi şi până-n noapte diferite munci grele, ca să-şi câştige bani sş-şi poată elibera feciorul de la închisoare. Ce nu face o mamă pentru copilul ei!? Plângea, şi cu lacrimi şiroaie pe obraz muncea pe la toţi străinii, ca să câştige bani. După ce a plătit datoria, băiatul a scăpat de la închisoare. Când a venit acasă şi a văzut-o pe mama lui cu lacrimi în ochi, i-a sărutat mâinile. Când priveşte mai bine la mâinile mamei, le vede jupuite, cu bătături şi zgârieturi, căci amândouă mâinile erau pline de răni sângerânde.

Băiatul se îngrozi şi cu lacrimi în ochi o întrebă: „Ce e cu mâinile tale, scumpa mea mamă, de ce sunt aşa de rănite?” Iar mama răspunse: „Mâinile acestea, băiatul mamei, au muncit din zi până-n noapte, să strângă bănişorii pe care i-am plătit ca să fii salvat tu de la închisoare!” Atunci băiatul, cu multă căinţă, a căzut în genunchi şi cu lacrimi şiroind pe obraz plângea, iar cu mâinile lui mângâia mâinile mamei, rănite pentru nebunia şi păcatul lui, şi zicea: „O, scumpa mea mamă, de acum nu voi mai greşi şi voi fi un copil ascultător şi recunoscător până la moarte!”.

Asemenea acestor mâini sunt mâinile sângerânde, rănite de piroane ale Scumpului nostru Mântuitor, Iisus Hristos, care au fost străpunse pentru păcatele noastre, pentru nebunia noastră, pentru ca să ne salveze de la închisoare, căci eram condamnaţi pe veci în temniţele iadului. Să facem şi noi cum a făcut copilul acestei mame. Să îngenunchem în faţa Crucii lui Iisus şi cu lacrimi să-l rugăm să ne ierte păcatele noastre.

Anunțuri
 
2 comentarii

Scris de pe 18 Noiembrie 2014 în NECREDINTA

 

2 răspunsuri la „Despre recunostinta

  1. ricamihai13

    20 Noiembrie 2014 at 8:28

    din păcate sunt tot mai multe mâini bătătorite și tot mi puține lacrimi de recunoștință….

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: