RSS

Maicutei mele …

27 oct.

I-am scris măicuţei mele, scrisoare în ajun,
Dar, printre lăcrămioare, ce aş putea să-i spun?
Că firul ierbii, frunza, s-au vestejit sub brume
Şi tinerii măicuţă, s-au rătăcit prin lume!

Pe uliţa pustie, cad frunzele duium
Şi vântul… numai vântul, le-mprăştie pe drum.
Abia de-ţi mai apare în cale vreun fecior,
În rest bătrânii, singuri, cu suflet ars de dor.

Şi păsările toate s-au dus, s-au dus… Pustii
Sunt satele , pădurile… În serile târzii,
Se mai aude-un greier, şi croncănit de ciori!
Pe sus, văzduhul vânăt cu cerul plin de nori.

Pe-acolo cum e mamă, e primăvară poate…
Şi-s floririle-nflorite. Lumină-i în CETATE?…
Ţi –am tot trimis scrisoare, spre stele şi spre lună…
De ce nu vine nimeni, de-acolo, să ne spună?

De ce mă înspăimântă, tăcerea ta de sus?…
La ultima scrisoare, n-am mai primit răspuns.
Şi, vine iarăşi iarna… Şi iarăşi tu, nu eşti,
Să ne mângâi, măicuţă… Şi să ne spui poveşti!

Mariana Adascalitei

Reclame
 
Scrie un comentariu

Scris de pe 27 octombrie 2014 în MAMA

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: