RSS

Aveam, candva

22 aug.

Aveam, cândva, o lacrima şi-un dor
Şi nu lăsau durerea să mă doară.
Le aşezam pe-al inimii pridvor
Când Te chemam în fiecare seară.

Tu de pe Sfânta Cruce coborai
Şi înnoptai în inimă la mine,
În lacrimă cu drag Te oglindeai
Iar dorul mi-l astâmpărai cu Tine.

Ai mei doi ochi priveau, îngenuncheaţi,
Cum, dimineaţa, strălucea pridvorul
Când ne trezeam, de Har îmbrăţişaţi,
eu, chip de lut, Tu, lacrima si dorul.

De-atunci o port în suflet, nepătată,
Icoana Sfintei noastre Veşnicii,
Şi numai gândul revederii-odată
Îmi uşurează Crucea, zi de zi.

Reclame
 
Scrie un comentariu

Scris de pe 22 august 2014 în DUMNEZEU

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: