RSS

Ce pacat …

18 Aug

Sunt uși pe care le închidem și uși care ne sunt închise.
Sunt drumuri pe care le abandonăm și drumuri care ni se închid. Sunt clipe pe care le irosim și momente care ne pierd pe noi.
Sunt provocări pe care nu le luăm în seamă și oportunități care trec pe lângă noi.
Sunt mii și mii de lucruri mărunte în viața noastră care ne pot face fericiți dar pe lângă care trecem în fiecare zi, nebănuind nici o secundă ce pot ascunde.
Sunt oameni pe care îi gonim din viața noastră și oameni care ne gonesc la rându-i.
Sunt vorbe pe care le arunci la întâmplare fără să ști în sufletul cui nimeresc.
Sunt întrebări la care nu avem răspunsuri și răspunsuri la care nu avem întrebări.
Suntem niște fire trase în direcții opuse de mâini nevăzute, niște trupuri goale și singuratice care caută dar nu știu ce.
Suntem nimic fără cel care ne-a creat, viața ne este goală, rece și singuratică, sufletul aleargă neîncetat după o hrană pe care tot noi i-o refuzăm.
Sunt zeci de semnale care ne atrag atenția asupra vieții plăpânde pe care o ducem, dar nici unul nu ajunge atât de aproape de noi ca să realizăm încotro ne îndreptăm.
Sunt lucruri mai importante de făcut, bani mai mulți de câștigat, vise tot mai exotice de îndeplinit.
Sunt alte chestii mai prețioase care bruiază legătura cu realitatea în care trăim.
Noi înșine suntem zgomotul care împiedică iubirea lui Dumnezeu să ne găsească în lume.
Suntem propriile noastre obstacole în întâlnirea cu El.
Ce păcat că nu putem face liniște.
Ce păcat că nu ne putem auzi propriile suflete cum strigă neputincioase.
Ce păcat că închidem uși fără să verificăm cine se află în dreptul lor.

http://dincolo-de-vise.blogspot.ro/

Anunțuri
 
3 comentarii

Scris de pe 18 August 2014 în SFATURI

 

3 răspunsuri la „Ce pacat …

  1. preot-duhovnic

    18 August 2014 at 21:16

    ce pacat ca majoritatea oamenilor nu stiu ca suntem vesnici…

    ” Dumnezeu nu poate uita in veci nici o persoana si daca nu o poate uita, o si mentine in existenta. Pentru Dumnezeu, de fapt, nici o persoana cu care a stat in relatie nu mai inceteaza de a exista.

    In aceasta se arata, insa, si valoarea data omului de Dumnezeu prin creatie; desi l-a facut din nimic, l-a facut in asa fel, ca vede in el o faptura demna de a o trata ca pe un egal. Dar e mare taina ca existentele create de El pot, si sa nu tinda spre El, ci sa-si inchipuie ca pot spori singure intr-o nemarginire a fiintei lor proprii. Iar Dumnezeu, voindu-le libere, a hotarat sa le creeze, contand si pe aceasta eventualitate.

    Deci sufletul a fost creat pentru viata vesnica, pentru ca Hristos sa locuiasca in el. Dar chiar daca el ramane gol de Hristos, el tot exista in veci, ca sa stie pentru ce mare vrednicie a fost zidit si sa ramana vesnic intr-un regret pentru lipsirea de ea, deci sa ramana intr-o suferinta vesnica pentru despartirea de Dumnezeu, in Care se afla.

    Nu mai e in iad o nadejde a viitorului, nici credinta ca putem repara ceva din trecut. Am uitat de Dumnezeu si Dumnezeu nu ne mai poate ajuta. Nu-i mai putem iubi pe altii si altii nu ne mai pot iubi pe noi. Nu mai gasim nimic vrednic de iubit unii pe altii. Suntem singuri pentru veci. Si stim ca vom fi singuri pentru veci. Existenta noastra e redusa la monotonia eterna a inchiderii in superficialitate si singuratate. Nu ne putem comunica nimanui si nimeni nu ni se poate comunica. Iar intrucat in iad vom fi cu trupul, chinul singuratatii, al nemangaierii, al neincrederii dureroase va fi intensificat la maximum si in trupul nostru prin raceala, nepasare si neincredere. ”

    Pr. Profesor Doctor Dumitru Staniloae

     
    • Elena J.

      18 August 2014 at 21:25

      Multumim, voi publica intr-un articol viitor.

       
  2. preot-duhovnic

    19 August 2014 at 23:24

    * majoritatea romanilor ortodocsi nu cred ca sunt constienti si vesnici dupa moarte. Majoritatea romanilor ortodocsi nu cred ca sunt neam cu Fiul lui Dumnezeu. Majoritatea romanilor ortodocsi cred ca mormantul e ultima realitate si ultimul adevar. Majoritatea romanilor ortodocsi cred ca locul cu verdeata si de odihna este mormantul. Majoritatea romanilor ortodocsi care merg la biserica regulat considera ca venind la slujba, sunt feriti de transnete, de viata scurta, de boli si de nereusite. Ei vin doar pentru o utilitate strict pamanteasca, biologica si lumeasca, necrezand ca ei vor exista si dupa moarte, la fel de constienti. Ei cred ca dupa moartea biologica a omului Dumnezeu continua sa existe, dar omul nu. Intrebati-va rudele, apropiatii, prietenii si colegii!

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: