RSS

„E smerit, mandruletul”

21 Iul

Noi am vrea să fim vorbiți numai de bine, să fim lăudați, și să ne cunoască toți ca fiind oameni buni, drepți, cinstiți, harnici, diplomați, învățați… Și avem pe deasupra impresia că suntem și modești. Însă adevărata smerenie nu constă în a spune: „Sunt nevrednic!” ci în a le da dreptate celor care îți spun în față: „Ești nevrednic!” Dar dacă încearcă cineva să ne îndrepteze și ne spune un cuvânt mai dur, imediat sare mândria din noi, ca un instinct animalic, ca un reflex, caci nu vrem să mai auzim nimic de acea persoană care a încercat să ne îndrepte, o urâm toată viața.

Ce este de apreciat la sfinții nebuni pentru Hristos, e că au avut tăria să-și calce peste mândria personală, peste imaginea proprie și s-au lăsat batjocoriți, bătuți, scuipați și acuzați pe nedrept de multe nelegiuiri, ei primindu-le pe toate cu răbdare, fără de cârtire, cu bucurie și dragoste. Și ce slavă au acum în cer! Pe cât au fost de disprețuiți și urâți, pe atât i-a ridicat Dumnezeu în slava cea mai mare. Căci puțini sunt sfinții care s-au învredncit să vadă toate cerurile: Sf. Andrei cel nebun pentru Hristos (cu ucenicul său Epifanie), căruia Maica Domnului i-a încredințat și Sfântul său Acoperământ. Ce cinste! Unui nebun. Da! Unui neînsemnat.

De regulă, într-o viață suferi, ești defăimat iar în cealaltă te bucuri, te desfătezi, ești slăvit. Ordinea ți-o alegi singur, depinde cum vrei: să fii slăvit și iubit de toți în lume, dar pentru aceasta să pierzi slava veșnică, sau să alegi să fii necunoscut printre oameni dar cunoscut printre sfinți. Dumnezeu nu pedepsește și nici nu răsplătește de două ori. Ori aici –  pe pământ, ori dincolo – în cer. Ori dacă ți-ai primit slava pe pământ, de la oameni, să nu mai aștepți slavă și dincolo.

Iar diavolul tot aceasta urmărește. Să te ademenească cu o slavă trecătoare pe aici, ca să te facă s-o pierzi pe cea de dincolo – veșnică. Diavolul întâi înalță apoi smerește, pe când Dumnezeu întâi smerește apoi înalță. Și tot Domnul ne spune: „Oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa.”

Să lăsăm, așadar, mândria cea amăgitoare, slava cea trecătoare, și să învățăm smerenia cea curată și frumoasă care are puterea să înalțe sus, sus de tot. Să nu mai punem atâta importanță pe ce spun oamenii, părerea lor despre noi – fie bună, fie rea – să fim surzi, morți față de lume, și să ne luptăm să fim văzuți bine în ochii Domnului, să fim pe placul Lui, nu al oamenilor. Oamenii oricum vorbesc, dar e vai nouă când toți ne vor vorbi de bine.

Elena J.

 
5 comentarii

Scris de pe 21 Iulie 2014 în ELENA J., MANDRIE, SMERENIA

 

5 responses to “„E smerit, mandruletul”

  1. GHEORGHE

    22 Iulie 2014 at 21:02

    Cred ca este cea mai periculoasa dintre sectele, asazis, crestine.DOAMNE AJUTA!

     
    • Iacoboaie Radu

      23 Iulie 2014 at 19:15

      Mai sunt mormonii, foarte apropiați de iehoviști, la fel de periculoși, conduși tot din SUA…
      Ca de obicei, instituția care conduce Biserica Ortodoxă Română preferă să tacă. Are ea alte probleme mai importante probabil. Nu știu de existența unui corp misionar ortodox, care să ia atitudine în fața invaziei sectarismului, care face tot mai mult prozelitism. Sectarii profită din plin de îngăduința și toleranța BOR. Ce putem face noi? În plus, sunt mulți preoți ecumeniști sau nu, care smintesc credincioșii prin atitudinile lor neortodoxe. Ei au o mare misiune și au harul preoției, dar ar trebui să le pună în valoare, să-și folosească talanții și să apere valorile creștine și naționale, identitatea noastră și să nu permită sectanților să înșele credincioșii slabi în credință… Dumnezeu să ne întărească!

       
  2. GHEORGHE

    24 Iulie 2014 at 16:28

    @Iacoboaie R.,
    „cand va fi momentul?”.Atunci cand a hotarat Dumnezeu.Niciodata Dumnezeu nu si-a uitat slujitorii(sfintii)asteptand momentul in care va avea prin cine sa o faca.Sf.Stefan cel Mare si Sfant a fost canonizat dupa 500 ani.Numai Dumnezeu stie de ce anumite lucrari se fac cu intarziere.DOAMNE AJUTA!

     
    • Iacoboaie Radu

      24 Iulie 2014 at 19:19

      Ștefan cel Mare a fost considerat sfânt încă din timpul vieții sale. Românii s-au rugat la mormântul său și la icoanele lui. Era normal să fie trecut și în calendar și sărbătorit pe 2 iulie în fiecare an.
      Dumnezeu face minuni și ne descoperă sfinți, la a căror sfinte moaște să ne închinăm, dar hotărârea canonizării o iau cei în drept s-o facă: Sfântul Sinod al BOR și Patriarhul. Este o întreagă procedură deși lucrurile sunt mult mai simple și oamenii au evlavie deja față de sfinții închisorilor comuniste. Vezi cazul părintelui ILIE LĂCĂTUȘU, cazul lui VALERIU GAFENCU, părintele GHEORGHE CALCIU-DUMITREASA și alții…
      Dar oare sunt cinstite cum se cuvine moaștele Sfântului Ilie Lăcătușu? Nu. Patriarhia nu dorește acest lucru. Oamenii totuși se duc în cimitirul Giulești…
      Dumnezeu ne dă, dar nu ne pune în traistă! – spune o zicală românească adevărată.

      De fapt, EXISTĂ INTERESE MARI ȘI OBSCURE PENTRU A NU FI CINSTIȚI SFINȚII ÎNCHISORILOR COMUNISTE, PENTRU CA OAMENII SĂ NU CONDAMNE COMUNISMUL ȘI SĂ NU AFLE TOT ADEVĂRUL…

       

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: