Nu există alt ajutor mai necesar, mai folositor şi mai mare pentru războiul trupesc decât rugăciunea neîntreruptă, spusă cu evlavie, credinţă şi cucernicie. Tocmai de aceea apostolul Pavel ne porunceşte: „Rugaţi-vă neîntrerupt”, pentru a ne păzi nevătămaţi de săgeţile ascuţite ale celui viclean, pe care le îndreaptă necontenit spre noi. De cel ce se roagă neîntrerupt şi conştient, vrăjmaşul nu se apropie, fiindcă îi e teamă! Când cineva păcătuieşte, spune Sfântul Vasile cel Mare, o face pentru că nu-L are pe Dumnezeu aproape. Aşadar, atunci când diavolul sau femeia îţi bagă în minte pofta cea ruşinoasă, să spui cu bărbăţie şi furie: „Înapoia mea, satană. Cum voi face păcatul, de vreme ce Dumnezeu mă vede?”. Să repeţi aceste cuvinte de fiecare dată când se apropie de tine; căci diavolul este foarte neruşinat şi scârbos. Să te rogi la Dumnezeu să-ţi dea smerenie, fiindcă smerenia îţi este de mare ajutor.
Părintele Filothei Zervakos
calinakimu
27 iunie 2014 at 11:43
„Vrasmasul” daca nu are loc in tine, daca nu-i faci loc prin modul cum gandesti si te manifesti…n-are nici o putere. Cand acesta capata putere…TU i-o dai…esti una cu el…
Rugaciunea in sine nu inseamna repetarea unor vorbe, a unor citate, a unor cuvinte bine ticluite. Rugaciunea este o STARE DE A FI…Fii tu insuti rugaciune, adica compasioneaza cu Existenta, cu INTREGUL, cu TOT ceea ce este VIATA…si cum TOTUL este viata…fii NORMAL si vrasmasul n-are treaba cu tine…