RSS

Arhivele lunare: aprilie 2014

De ce mai ales in sarbatori se intampla ispite ?

De ce mai ales în sărbători se întâmplă ispite?  – Nu ştii de ce? În sărbători Hristos, Maica Domnu­lui şi toţi Sfinţii se bucură şi  dăruiesc oamenilor binecuvântări, daruri duhovniceşti. Dacă părinţii împart daruri atunci când sărbătoresc copiii lor şi împăraţii fac graţieri atunci când li se naşte vreun fiu, sfinţii de ce să nu împartă şi ei daruri? Mai ales că bucuria pe care ei o dăruiesc ţine multă vreme şi ajută mult sufletele. De aceea diavolul, care ştie lucrul aces­ta, creează ispite pentru ca oamenii să fie lipsiţi de darurile dumnezeieşti şi să nu se bucure, nici să primească folos duhovnicesc din sărbătoare. Şi poţi vedea uneori cum într-o familie, atunci când toţi se pregătesc să se împărtăşească la vreo sărbătoare, diavolul îi face să se certe şi nu numai că nu se împărtăşesc, dar nici la biserică nu mai merg. Aghiuţă brodează astfel lucrurile, încât aceia să se lipsească cu totul de ajutorul dumnezeiesc. Aceasta se poate vedea şi în viaţa noastră călugărească. De multe ori aghiuţă, deoarece cunoaşte din experienţă că ne vom folosi duhovniceşte la sărbători, în ziua praznicului sau în ajun creează- ca un ispititor ce este – o ispită şi ne strică toată dis­poziţia. Se poate, de pildă, să ne facă să ne certăm cu vreun frate, după care ne aduce întristare, zdrobindu-ne sufleteşte şi trupeşte. Şi astfel nu ne lasă să ne folosim de sărbătoare prin doxologia dătătoare de bucurie. însă Bunul Dumnezeu ne ajută atunci când vede că nu am fost noi pricina ispitei, ci ea s-a făcut numai din invidia celui viclean. Şi ne va ajuta încă şi mai mult atunci când vom lua cu smerenie greşeala asupra noastră şi nu numai pe fratele nostru, dar nici măcar pe diavolul, urătorul de bine, nu-l vom judeca, deoarece treaba lui este să pricinuiască sminteli şi să împrăştie răutate, iar a omului, ca chip al lui Dum­nezeu, să răspândească pace şi bunătate.

Cuviosul Paisie Aghioritul

 
3 comentarii

Scris de pe 18 aprilie 2014 în ISPITE

 

Sf. Ioan Scararul: „Smerenia poate sa ierte multe pacate”

Sporirea şi creşterea omului în viaţa duhovnicească, mai mult decât prin alte fapte, se face prin smerenie, după cum ne învaţă unul din Sfinţii Părinţi: „Sporirea omului este smerenia, căci pe cât se pogoară cineva în smerenie, pe atât se înalţă în sporire” Sfântul Ioan Scărarul zice: „Smerenia poate să ierte multe păcate şi fără lucruri, dar lucrurile fără smerenie, dimpotrivă, sunt nefolositoare, şi nu numai atât, ci şi multe rele ne gătesc nouă. Precum sarea la toată hrana este trebuincioasă, tot astfel şi smerenia, la toate faptele cele bune. Deci, trebuie să ne smerim în minte necontenit, în supărări şi necazuri, căci aceasta, de o vom câştiga, ne face fii ai lui Dumnezeu şi, fără, lucruri bune, ne pune înaintea Lui. Căci fără ea toate lucrurile noastre sunt deşarte. Deci, Dumnezeu vrea schimbarea minţii noastre. În minte ne face buni şi în minte netrebnici. Această singură este de ajuns, chiar fără alt ajutor, să stea înaintea lui Dumnezeu şi să grăiască pentru noi.”  Sporirea şi creşterea omului în viaţa duhovnivească, mai mult decât prin alte fapte, se face prin smerenie, după cum ne învaţă unul din Sfinţii Părinţi: „Sporirea omului este smerenia, căci pe cât se pogoară cineva în smerenie, pe atât se înalţă în sporire” (Pateric, cap. 10)

Pr. Cleopa Ilie

 
5 comentarii

Scris de pe 18 aprilie 2014 în Uncategorized

 

Tacere, inima… se roaga Hristos !

Tăcere, inimă!… se roagă Hristos…Tăcere, inima mea… ascultă, se-aud şoapte… se roagă Hristos! Grădina Ghetsimani e plină de noapte. Nici frunzele nu freamătă, iar vântul şade neclintit printe crengi. Domnul Hristos stă cu chipul plecat rugându-se. Tăcere,…inimă… Pleacă-te, inima mea… că plânge Hristos! O lume întreagă plânge în lacrimile Lui. A adunat toată durerea lumii în inima Sa şi tot păcatul l-a luat pe umerii Lui nevinovaţi. Şi plânge orfanul şi văduva plânge în ohii Săi, iar tâlharul şi vameşul îşi plâng păcatul cu lacrimile Lui. Şi pe toate le primeşte Tatăl cu inimă blândă şi îngeri trimite să steargă chipul Fiului Său Iubit! Ascultă, sufletul meu… pleacă-te şi ascultă… tremură inima lui Hristos! Atâta batjocură are să primească Domnul! Atâtea palme vor lovi obrazul Său duios, atâtea mâini vor lua biciul să rănească Preacuratul Trup! Atâtea guri vor striga împotriva Lui… şi-atâţia spini Îi vor înţepa fruntea! Iar mâinile duioase şi preacuratele picioare vor fi ţintuite pe lemnul crucii. Şi pieptul Lui cu lance va fi împuns. Şi-atâţia Îl vor scuipa… Ascultă, suflete… tremură inima lui Hristos cu dragoste pentru răstignitorii Săi… Tăcere, inimă!… se roagă Hristos…

http://www.ortodoxiatinerilor.ro 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 18 aprilie 2014 în RUGĂCIUNE

 

Doamne, Iti multumesc pentru toate !

Doamne, îți mulțumesc pentru tot ceea ce am primit în viață, încă de când m-am născut. Deși am fost adesea și pentru lungă vreme supărat pe cei din jur și chiar pe Tine, acum încep să înțeleg că toate – și bune, și rele – sunt relative și că depinde doar de mine ce aleg să fac din ele.

Te rog să mă întărești în a vedea în orice interacțiune cu lumea și cu aproapele o șansă de a iubi mai mult, de a înțelege mai mult, folosind pentru aceasta fiecare clipă și fiecare eveniment din viața mea, dându-i rostul pe care Tu îl știi, deși adesea mie mi-e ascuns.

Toate sunt spre folosul meu, Doamne, orice piatră de poticneală poate fi unsă cu mirul harului Tău spre a deveni locul pe care să se sprijine scara văzută în vis de Patriarhul Iacob, cea pe care urcă și coboară îngerii Tăi. Ajută-mă, Doamne, să mă trezesc mereu și mereu, din somnul cel de tot felul, cu această nesmintită nădejde, sprijinindu-mă de Tine, Cel ce ești Piatra cea din capul unghiului. Amin!

Parintele Constantin Sturzu – Rugaciune http://www.ortodoxia.md/

 
2 comentarii

Scris de pe 16 aprilie 2014 în RUGĂCIUNE

 

Sa citim zilnic din Psaltire !

Îmi scrie un intelectual foarte tulburat: „Mă simt foarte rău. Cele dinafară toate îmi merg bine. Familia mea este unită în dragoste. Femeia mea este bună. Răul este că nu am pe nimeni căruia să îmi deschid inima. De aceea sunt mereu obosit sufleteşte. Femeia mea nu mă înţelegere. Copiii sunt mici. Ce-mi rămâne de făcut? Cum să mă eliberez de această durere sufleteasca?”

I-am răspuns sfătuindu-l să citească Psaltirea. Acolo, la Psalmul 93 va afla cuvintele: „Doamne, când s-au înmulţit durerile în inima mea, mângâierile Tale au veselit sufletul meu”. „Stăruie asupra acestui stih şi citeşte mereu toata Psaltirea. Şi cred că Domnul te va uşura”. A trecut puţin timp şi am primit o scrisoare de la el. „Am făcut ascultare. Am început să citesc Psaltirea. Dar nu înţeleg nimic.” I-am răspuns: „Stareţul Ambrozie a dat următorul răspuns într-o împrejurare asemănătoare: „Tu nu înţelegi, dar diavolii o înţeleg foarte bine şi fug departe de tine. Citeşte-o.” Şi deşi acum nu o înţelegi însă încet-încet vei începe să o înţelegi. Eu nu ştiu ce se va întâmpla, dar îţi repet: citeşte Psaltirea în fiecare zi câte puţin. Şi Domnul nu te va lăsa, ci va veni cu mila Sa, te va ajuta şi te va mângâia; pentru totdeauna. Amin”.

Staretul Varsanufie de la Optina, http://deveghepatriei.wordpress.com/

 
2 comentarii

Scris de pe 16 aprilie 2014 în RUGĂCIUNE

 

Masca sataniceasca

Sfântul Ioan Hrisostom învaţă şi mustră femeile creştine care se sulimenesc, zicându-le: „Dacă Lia aceea, femeia Patriarhului Iacob, cu toate că era urâtă din fire şi nu era iubită de bărbatul ei, precum sora sa Rahila, şi măcar că era crescută de păgâni închinători de idoli, cu toate aceste arătate deci şi adevărate pricini, n-a îndrăznit să pună dresuri pe faţă şi să-şi strice firescul caracter al feţei sale, ci l-a păzit întreg; cum tu creştină fiind şi având cap pe Hristos, îndrăzneşti a pune pe faţa ta această satanicească mască? Cum nu-ți aduci aminte că această faţă pe care o dregi cu suliman ai curăţit-o cu Sfântul Botez? Cum nu te gândeşti că aceste buze pe care le roşeşti acum, le-ai vopsit de atâtea ori cu Sângele Stăpânului Hristos, când te-ai împărtăşit? Să ştii că te-ai unit şi te-ai logodit cu Împăratul Hristos, care nu se bucură de aceste vopsele dinafară ale trupului, ci de frumuseţea cea dinăuntru a sufletului, care îi este foarte îndrăgită.

Protos. Nicodim Măndiţă

 
5 comentarii

Scris de pe 16 aprilie 2014 în FEMEIA

 

Timpul cheltuit pentru a spune neincetat rugaciunea mintii este cel mai de pret

Timpul cheltuit pentru a spune neîncetat rugăciunea minții este cel mai de preț dintre toate celelalte ceasuri acordate altor lucruri din viața duhovnicească. Pentru acest timp ne este dator Cerul. Pentru toate celelalte, noi suntem datornicii, pentru acest timp, însă, când noi îl cheltuim spunând rugăciunea neîncetată a minții, bineînțeles în mod plăcut lui Dumnezeu, în mod firesc, prin sentiment adânc de pocăință, cu lacrimi, datornicul este Hristos și Preasfânta Născătoare.

Totuși, până când omul ajunge să atingă această măsură a rugăciunii, măcar să repete, chiar și papagalicește, ca un mic mecanism, spunând rugăciunea „Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă!”, deoarece obișnuința aceasta ajută mult, și provoacă pagubă doar demonului. Probabil nici nu percepem ce se întâmplă în jurul nostru, înlăuntrul nostru, în lumea aceasta, dar diavolul percepe foarte bine. Avem de a face cu un vrajmaș deosebit de născocitor de rele și care le înțelege pe toate perfect. Nu trebuie să învețe carte, le știe, le înțelege și imediat intervine. La fiecare „Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă!” spus cum se cuvine, explodează ca o bombă atomică. Ne închipuim câte bombe atomice, în duh, explodează în inima lui neagră. Toate aceste lucrări ce sunt în Duhul Sfânt, pricinuiesc reacția de împotrivire la lucrarea duhovnicească. Dacă îl lovim, ne va lovi. Și un câine dacă îl lovești, te atacă chiar dacă este dintre cei casnici. Este firesc războiul și nu este ciudat, ba chiar are și cele mai incredibile forme ale războiului.

Până la unirea sufletului nostru cu persoana Mântuitorului, Rugăciunea lui Iisus o vom spune de când ne trezim și până ne culcăm, așa cu toate imperfecțiunile noastre. Nu se poate face în vremea somnului. Iar acest lucru îl adeveresc visurile: visurile murdare, rușinoase, visurile pline de pofte trupești, ce duc la scurgeri trupești, sau visurile înspăimântătoare, cele pline de fantezie sau cele pline de urâciune. Prezența acestora arată simplu că nu suntem într-o stare de rugăciune. Se bucură Hristos când cineva are asemenea cunoștință de sine și asemenea stare de judecată de sine și se statornicește duhovnicește prin pocăință și prin părere smerită despre sine.

Efrem Ieromonahul, Schitul Vatopedin Sf. Ap. Andrei „Cuvinte simple din Sfântul Munte”

 
6 comentarii

Scris de pe 14 aprilie 2014 în IISUS, RUGĂCIUNE

 

Iadul poate fi rezumat in doua vorbe: prea tarziu !

Dostoievski, în Fraţii Karamazov, spune că iadul poate fi rezumat în două vorbe: prea târziu! Numai amintirea morţii poate să ne motiveze să trăim astfel încât niciodată să nu fie cazul să ne confruntăm cu acest cuvânt înfricoşător, cu această evidenţă înfricoşătoare: „E prea târziu!” Cuvinte ce ar putea fi spuse, gesturi ce ar putea împlini o relaţie, nu mai pot fi făcute. Asta nu înseamnă că trebuie să abandonăm orice intenţie de a mai făptui ceva în acest sens; acestea se vor putea împlini altcumva, dar vor fi scump plătite, cu preţul unei mai mari frământări a sufletului.

Aş dori să ilustrez cu un exemplu, ca să fie mai pe înţeles. Cu mulţi ani în urmă, un bătrân de vreo 80 de ani a venit să mă vadă. Voia să-mi ceară un sfat, fiindcă nu mai putea continua să trăiască în starea de zbucium şi neîmpăcare ce-l stăpânise timp de 60 de ani. În timpul războiului civil din Rusia, el ucisese o fată pe care o iubea şi care îl iubea. Se îndrăgiseră mult şi intenţionau să se căsătorească, dar în timpul unui schimb de focuri ea a ţâşnit dintr-o dată, traversând linia de foc, şi a fost prea târziu ca el să oprească împuşcătura. Vreme de 60 de ani nu şi-a mai putut afla liniştea. Nu numai că pusese capăt unei vieţi care îi fusese infinit de dragă, dar curmase în plină floare firul vieţii nespus de preţioase a fetei pe care o iubea. Mi-a spus că s-a rugat, implorând iertare de la Domnul, spovedindu-se cu pocăinţă, primind dezlegare şi împărtăşindu-se cu Sfintele Taine, şi că făcuse tot ceea ce-i trecuse prin minte lui şi celor către care se îndreptase pentru sfat, dar tot nu-şi putea găsi pacea.

Sub inspiraţia harului şi mişcat de o profundă simpatie şi compasiune i-am spus: „Te-ai adresat lui Hristos pe Care nu L-ai ucis, unor preoţi cărora nu le-ai făcut nici un rău. De ce nu te-ai gândit însă niciodată să te adresezi şi tinerei fete pe care ai ucis-o, cerându-i iertare?” S-a arătat surprins. Oare Dumnezeu nu poate ierta? Nu este singurul care poate ierta păcatele oamenilor pe pământ? Desigur că aşa este. Dar i-am sugerat că dacă fata pe care o împuşcase îl iartă, ea ar putea chiar mijloci pentru el şi atunci Însuşi Domnul nu ar fi indiferent la cererea ei. I-am sugerat că ar trebui ca după rugăciunea de seară să stea şi să-i spună fetei durerea şi zbuciumul minţii şi a inimii pustiite, suferinţele pe care le îndurase în toţi aceşti 60 de ani, şi să-i ceară iertare, cerându-i apoi să mijlocească pentru el şi să-L roage pe Dumnezeu să-i trimită pace în inimă ca semn că a fost iertat. Aşa a şi făcut şi astfel a dobândit într-un sfârşit pacea sufletului. Deci ceea ce a rămas nerezolvat pe pământ, îşi poate găsi o dezlegare, şi ceea ce nu şi-a aflat iertare pe pământ, poate fi tămăduit mai târziu, dar cu preţul unor ani de durere şi remuşcări, de zbucium şi de lacrimi.

Mitropolitul Antonie al Surojului

 
5 comentarii

Scris de pe 14 aprilie 2014 în IAD

 

Omule, daca vrei slava, dispretuieste slava !

Smerenia este arta care te trimite la tine, să stai cu tine, smerit în tine. Ce se înţelege prin smerenie şi care sunt dezastrele mândriei? Procesul care a rânduit întreaga stare de lucruri, soarta întregii creaţii a lui Dumnezeu şi care a fost făcut printr-un act de mare smerenie, înfricoşându-se îngerii şi toate puterile cereşti, este Întruparea Mântuitorului. Sigur, Dumnezeu fiind, vă închipuiţi ce pogorământ, dincolo de orice putere de înţelegere, a făcut, pentru a lua chip de om. Actul ăsta era necesar să se facă, pentru că, printr-un act de mândrie nesăbuit, Lucifer a pretins că este Dumnezeu, că ar fi vrut să fie Dumnezeu. Şi numai prin două cuvinte: Eu sunt…” – atât a zis satana. Ar fi vrut să zică: Eu sunt Cel Ce sunt, adică Dumnezeu. Dar a căzut. Şi vă închipuiţi, s-a pedepsit în forma cea mai grozavă şi mai cumplită.

Că spune într-un loc: Dacă ai vedea un drac în adevărata lui urâciune, n-ai putea rezista să nu mori”. Se mai spune despre o sfântă, Ecaterina, că a văzut un drac, dar nu în adevărata lui urâciune. Şi a preferat să meargă toată viaţa pe jar, numai să nu mai vadă. Vă închipuiţi, atât e de grozav şi de urât. Lumea îşi închipuie că acolo, în suferinţe, în iad, va fi tot o conjunctură posibilă, dialogală, nu-ştiu-ce. Nu! Una dintre marile suferinţe de acolo este şi vederea dracilor!

Deci a fost necesar ca Mântuitorul să se smerească. Pentru că smerenia este singura forţă care poate elibera orice suflet şi orice popor, în toată creaţia lui Dumnezeu. Bunăoară, noi, ca să putem fi alături de Hristos, trebuie să purtăm aceiaşi identitate. Dacă El s-a smerit, El, Care a făcut cerul şi pământul şi Care a făcut tot ce există, sigur că, creaţia Lui va trebui să stea la dispoziţia Lui, smerită.

Un creştin cu viaţă bună, a bătut la uşa Mântuitorului să-i deschidă. Şi a întrebat: Cine este acolo?” Un creştin iubitor al Tău”. Nu se poate. Nu eşti pregătit. Nu-ţi deschid!”. Îngrijorat, foarte îngrijorat, şi-a dat seama de ce. Pentru că el trăise o viaţă creştină cum a ştiut el.

Trebuie să fac o paranteză: smerenia s-a cam raţionalizat. A trecut într-un fel de obicei speculat, după cum se spune: E smerit, mândruleţul!” S-a frământat el: Care ar putea să fie motivul pentru care nu mi-a deschis?” Şi, frământându-se, a intrat într-o smerenie autentică, căci nu e uşor să te frămânţi când nu te primeşte Hristos, mai ales pentru un om care crede şi trăieşte în Hristos, cu nădejdea veşniciei alături de Hristos. Şi s-a dus smerit şi a bătut la uşă. “Cine este acolo?”, “Tu eşti”, a zis credinciosul. Mântuitorul i-a răspuns: Dacă tu eşti Eu, intră!”

Pr. Arsenie Papacioc

 
2 comentarii

Scris de pe 14 aprilie 2014 în MANDRIE, SMERENIA

 

Sfaturile parintelui Marian Tudor (2)

* nu tineti animale de companie in casa (pentru pretuirea tuturor oamenilor napastuiti care nu au unde sa doarma si a celor 25 milioane de copii avortati anual in Europa)
* nu scrieti cu mana stanga si nu invatati copii asa ceva
* nu imbracati fetitele cu imbracaminte de baieti si invers
* fugiti de vrajitorie, descantece, homeopatie
* nu folositi niciodata cuvantul magic(caci inseamna satanic)
* fugiti de cultul modei
* fugiti de cultul fotbalului
* fugiti de cultul artei
* fugiti de cultul bioenergiei
* fugiti de avorturi (cu orice pret)
* spuneti lumii ca doar Hristosul ortodoxiei este Hristos-Dumnezeu Cel Adevarat
* nu participati la mitinguri in strada (ele sunt concepute tot de dusmanii Adevarului)
* nu va luati viata nici daca trebuie sa va chinuiti tot restul vietii
* dati viata pentru marturisirea lui Hristos-Dumnezeu la orice ora din zi si din noapte
* fugiti de superstitii sau horoscop/astrologie si nu recurgeti la jocuri de noroc (ca sa nu batjocoriti pronia divina)
* la miezul noptii sa faceti toti rugaciuni pentru lumea-ntreaga
* fugiti de teoria despre reincarnare
* fugiti de teoria despre predestinare (caci omul este asistat si proniat de Dumnezeire)
* spuneti lumii ca nu exista multivers si nici universuri paralele
* spuneti lumii ca Universul nu este infinit
* spuneti lumii ca toti zeii neamurilor sunt draci
* spuneti lumii ca trupul este haina sufletului nostru
* spuneti lumii sa nu se lepede de Adevarul-Hristos
* spuneti lumii sa nu accepte biocip in trupuri
* spuneti lumii ca Universul a fost creat pentru om nu omul pentru Univers
* spuneti lumii ca pamantul este in centrul intregului Univers
* spuneti lumii ca emisiunile si stirile sunt numai minciuni, mizerii si diversiuni (99%)
* spuneti lumii ca nu exista planete cu alte lumi in Univers
* spuneti lumii ca extraterestrii, stafiile, fantomele, moroii si strigoii sunt doar diavoli si diversiuni diavolesti
* spuneti lumii ca Hristos fiind Unul, Una este si Biserica Lui, invatatura Lui si Adevarul Lui
* atentionati lumea ca omenirea se afla in anul 2014 dupa nasterea lui Hristos-Dumnezeu (nu dupa altceva sau altcineva)
* spuneti lumii ca inafara Bisericii Adevarului, nimeni altcineva nu detine si nu administreaza Sfintele Taine
* incunostiintati lumea ca prin arhiereu ortodox si preot ortodox, Insusi Hristos-Dumnezeu savarseste Sfintele Tainele
* spuneti lumii ca prin intruparea lui Hristos-Dumnezeu-Mesia, neamul omenesc s-a inrudit cu Dumnezeu
* fugiti de operatiile estetice, celulele stem, mama surogat, tehnica in vitro, industria primirii de organe
* departati-va de toti ecumenisti, paganii si ereticii
* fugiti de sodomie
* debarasati-va de obiectele electrice si electronice
* nu credeti nimic din minciunile astronomiei
* mergeti mai des la duhovnic si cereti-i sa va citeasca rugaciunea mare de dezlegare (numita a duhovnicului sau arhiereului)
* nu va smintiti de faptul ca tot mai multi slujitori se vor lepada de Hristos-Dumnezeu (rugati-va pentru ei)
* spuneti lumii ca pamantul nu este planeta
* spuneti lumii ca se pregateste tiranizarea omenirii
* spuneti lumii ca numai omul este fiinta cu Chipul lui Dumnezeu
* spuneti lumii ca trupul trebuie supus sufletului (nu invers)
* spuneti lumii ca sufletul este indestructibil si nu poate fi topit, zdrobit, descompus, distrus sau desfiintat vreodata
* spuneti lumii ca sufletul dupa ce iese din corp, poseda cele cinci simturi, ratiunea, sentimentul, vointa si intreaga memorie
* spuneti lumii ca este anatematizat oricine schimba invatatura lui Hristos-Dumnezeu si oricine nu crede in El
* spuneti lumii ca Fiul lui Dumnezeu (Hristos-Dumnezeu) a fost din veci Dumnezeu, iar din momentul intruparii Sale, a devenit si Om pentru vesnicie
* spuneti lumii ca toate pacatele marturisite la duhovnic sunt iertate de catre Hristos-Dumnezeu, iar cele dosite si evitate se dubleaza
* spuneti lumii ca daca va sinucideti sau apucati sa muriti in erezie, va blocati sansele mantuirii
* spuneti lumii ca Sfantul Duh este tot o Persoana Dumnezeiasca alaturi de Tatal si Fiul
* spuneti lumii ca Dumnezeu nu are inceput si sfarsit, ci El izvoraste din El, prin El si cu El
* spuneti lumii ca de stam departe de Hristos-Dumnezeu, stam departe de sensul vietii si existentei noastre
* spuneti lumii ca Invierea noastra a tuturora la sfarsitul lumii, nu este optionala ci obligatorie
* spuneti lumii ca Hristos-Dumnezeu a dat apostolilor, episcopilor si preotilor puterea de a lega si dezlega pacatele (putere pe care n-a dat-o nici ingerilor)
* chiar de ati facut toate pacatele posibile nu deznadajduiti (ci plangeti sincer inaintea lui Hristos-Dumnezeu si spovediti-va inaintea duhovnicului personal)

http://duhovnic.wordpress.com/

 
32 comentarii

Scris de pe 11 aprilie 2014 în SFATURI