Când gândesc la România,
Ce-am lăsat-o pentru bani,
Mă apucă nostalgia,
Căci de-atunci trecut-au ani.
Deși am multă plăcere,
Și dolari mulți adunați,
Cum să mă-ndulcesc de ele,
Dacă nu sunt lângă frați ?
Am bucate, am mașini,
Le câștig ușor pe toate,
Rătăcind printre străini,
Eu de pace tot n-am parte.
Îmi e dor de-a mea căsuță,
De colaci, de mămăligă,
Cozonac, o sărmăluță,
Pâinea-n vatră să se frigă.
Parc-aud clopote sunând,
Întâlnind creștini pe cale,
„Doamne-ajută”-mi spun zâmbind,
Răsunând frumos în vale.
Iar pe ulița din sat,
Cu flăcăi de-odinioară,
Să merg iar la colindat,
Ajungând târziu în seară.
Vreau să mă întorc Acasă,
Chiar de-oi fi din nou sărac,
Să stau cu ai mei la masă,
Amintiri iar să desfac.
Elena J.
Elena J.
26 aprilie 2014 at 18:46
Studenta romanca la Londra: „Dumnezeu a fost ucis in Occident. Vreau sa ma intorc Acasa !” https://luminapentrucandeladinsuflet.wordpress.com/2013/07/25/student-roman-la-londra-dumnezeu-a-fost-ucis-de-occident-vreau-sa-ma-intorc-acasa/
Elena J.
28 aprilie 2014 at 19:27
Willy S
30 aprilie 2014 at 23:25
Frumos spus – acelasi sentiment cu siguranta il traim majoritatea celor ce am plecat din tara noastra.