RSS

Bunica

26 mart.

O sfanta din icoane cu fata zambitoare,
Cu ochii de carbune, cu parul ca de nea,
De-o bunatate rara, cu inima deschisa,
Curata ca si crinul. Asa-i bunica mea.

O, cum o vad si-acum, cu furca-n brau infipta,
O vad si simt cum trece prin mine un fior,
Caci parca-aud si-acum povestea cu craiese
Si fusul la ureche cum sfaraie usor.

Aceasta poezie iti este inchinata,
Bunica scumpa, tie, din tot sufletul meu.
Esti sacra pentru mine si te asigur buno,
Ca vie si mareata ramane-vei mereu.

Nicolae Labis

Reclame
 
4 comentarii

Scris de pe 26 martie 2014 în PARINTI

 

4 răspunsuri la „Bunica

  1. Elena J.

    26 martie 2014 at 17:01

     
  2. calinakimu

    2 aprilie 2014 at 10:50

    Eu am avut neasemuitul privilegiu sa fiu crescut in primii 7 ani de catre bunica mea. Spun in mod intentionat crescut si nu „educat”.Asa a fost sa fie…tatal meu fiind inchis de catre comunisti ca fost ofiter, mama a trebuit sa munceasca iar eu sa raman cu bunica. Bunica avea o masina de cusut la care lucra pentru prietenele ei…Cu banii strasi, de Craciun, insotita de fica ei cea mare, de matusa mea, colinda pe la familile sarace unde lasa darurile cumparate din agoniseala muncii ei. Nici bunicul si nici altcineva, in afara de fata ei…nu stia ce face bunica. Noi am aflat dupa moartea ei. Pana atunci fica ei nu a avut voie sa spuna nimanui.
    Singurul ei criteriu educational…a fost iubirea. Cand mergeam cu ea la cumparaturi, niciodata nu lua numai o paine…Cealalta paine o dadea vreunui sarman. Cand eu o intrebam de ce o da(?!), ea imi raspundea ca NU o da. O s-o aibe „dincolo”, ca painea ramane a ei pentru totdeauna…Cand mai cleveteau vecinele intre ele si-i spuneau bunicii ca una sau alta a spus cine stie ce minciuna rautacioasa despre ea…bunica spunea…”sarmana” Aurica, sau cum o mai chema pe clevetitoare. Ea nu „vedea” raul, pentru ea raul…NU exista. Eu…sunt un produs al ei, sau asa imi place sa cred…Intreaga viata mi-a fost marcata de PREZENTA ei blanda, discreta si iubitoare…Calinakimu…inseamna in greceste…Calinasul meu…pe mine chemandu-ma Calin.Ea era grecoaica venita din Grecia dintr-o familie de oameni dedicati credintei. Fratele ei era calugar la muntele Athos. In jurul ei emana atata iubire…incat totul devenea senin…
    Nu ma pot gandi la ea fara sa mi se umple ochii de lacrimi…
    Sfintii sunt printre noi…

     
    • Elena J.

      2 aprilie 2014 at 18:20

      Foarte frumos 🙂 …

       

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: