Cine ocărăște pe Dumnezeu, pe Sfinți, lucrurile și persoanele sfințite, adică înjură (suduie) de cele sfinte, acela hulește pe Dumnezeu; păcatul lui este fără iertare și se cheamă păcat drăcesc. Față de acest păcat, toate celelalte păcate par ușoare, fiindcă hulitorul își azvârle ocara împotriva lui Dumnezeu (IV Regi 19, 22).
„Ocărârea unui bun conducător de stat”, spune Fericitul Augustin, „este o nelegiuire, a înjura, însă, chiar pe Bunătatea cea desăvârșită este înspăimântător!”.
„Tu, cel ce-ți deschizi gura împotriva Atotputernicului”, strigă îngrozit Sf. Efrem Sirul, „nu te temi că ar putea fi trimis foc din cer să te mistuiască?”.
Dumnezeu pedepsește îngrozitor pe hulitori, nu numai în viața viitoare, ci și în aceasta pământească. De pildă, Baltazar, răpitorul sfintelor vase din templul din Ierusalim, a fost ucis și împărăția lui dărâmată, chiar în noaptea când a îndrăznit să se folosească la beție de aceste sfinte lucruri (Dan. 5).
Senaherib, împăratul sirian, hulind pe Dumnezeu, a murit ucis chiar de mâna fiilor sai (IV Regi 19).
Irod Agripa, împăratul iudeilor, îngăduind sa fie asemănat cu Dumnezeu, a murit ros de viermi (Fapte 12, 23) etc.
„Nu vă amăgiți, Dumnezeu nu Se batjocorește” (Gal. 6, 7).
Batjocoritorul își ascute singur sabia care-l va lovi (Sf. Ioan Gura de Aur, Omilia XIX la Matei 3, op. cit., vol. VII, p. 242).
Dacă celui ce ocărăște pe fratele său îi este rânduit „focul cel veșnic” (Matei 5, 22), dar pe aceia ce hulesc nu pe neamurile lor, ci chiar pe Dumnezeu, ce chin îi așteaptă?
Într-o zi, Fericitul Ieronim, fiind întrebat pentru ce înfruntă cu atâta asprime pe un hulitor de Dumnezeu, a răspuns: „Câinele latră să-și apere stăpânul – atunci pot eu tăcea când Dumnezeul meu este suduit? Omoară-mă, dar de tăcut nu voi tăcea”.
Când s-a cerut Sfântului Policarp, episcopul Smirnei (+167), să tăgăduiască pe Hristos, el a răspuns: „Iată, se împlinesc optzeci și șase de ani de când îl slujesc, fără ca El să-mi fi făcut vreodată vreun rău. Deci, cum aș putea huli pe Dumnezeul și Mântuitorul meu?”
http://blogortodox.blogspot.ro/
Lumină pentru candela din suflet 
Elena J.
27 ianuarie 2014 at 16:08
Grozava este moartea hulitorilor:
RazaDeSperanta
27 ianuarie 2014 at 17:12
Fara iertare este acest pacat? Da ,dar tot in Sfanta Scriptura spune ca nu este pacat pe care Dumnezeu sa nu-l poata ierta…
RazaDeSperanta
27 ianuarie 2014 at 17:31
SI mai am o intrebare: la Sfanta Liturghie, noi primim Sfanta Impartasanie? Adica nu sunt pregatit deloc pentru a o lua…
Elena J.
27 ianuarie 2014 at 20:29
Hula este pacat impotriva Duhului Sfant si nu are iertare nici aici, nici in veacul viitor. La Sf. Liturghie ne impartasim cu totii in chip tainic, asa spune Pr. Cleopa, insa practic, ne impartasim din mana cea sfintita a preotului cand ne da in lingurita Trupul si Sangele Domnului.
RazaDeSperanta
27 ianuarie 2014 at 21:14
Deci, daca cineva din aceasta viata l-a hulit pe Dumnezeu,dar regreta din suflet ( ba chiar va aplica si invataturile crestinismului ortodox) numai are nicio sansa?
Elena J.
28 ianuarie 2014 at 14:56
Asa scrie in Sf. Scriptura: „Orice pacat si orice hula se va ierta oamenilor dar hula impotriva Duhului nu se va ierta. Celui care va zice cuvant impotriva Fiului Omului se va ierta lui; dar celui care se va zice impotriva Duhului Sfant nu i se va ierta lui, nici in veacul acesta, nici in cel ce va sa vina (Mt. 12, 31-32).”
Carmen
18 august 2015 at 22:13
Un parinte a spus intr-o conferinta ca un om care in trecut a injurat de cele sfinte se aseamana cu cei care s-au lepadat de credinta ortodoxa, prin urmare a pierdut darul Sfantului Duh primit la Botez prin Mirungere. Daca se pocaieste, este iertare dar ii va trebui facuta din nou mirungerea. Domnul sa-i ajute si sa-i lumineze pe cei care fac acest pacat, Domnul nu se lasa batjocorit (Gal 6,7) dar doreste ca fiecare suflet sa se mantuiasca si la cunostinta Adevarului sa vina (1 Tim 2,4). Dumnezeu dragoste este (1 Ioan 4,8).
RazaDeSperanta
29 ianuarie 2014 at 12:08
AM inteles:d
Orlando222225
4 februarie 2020 at 0:51
Se iarta si hula, hula impotriva Duhului Sfant este altceva, nu o simpla injuratura, este o attudine de impotrivire constanta si continua, nu un cuvant scuipat la intamplare. https://www.youtube.com/watch?v=_dE8emB68FY
Maria
28 octombrie 2015 at 11:59
Am facut doua intreruperii de sarcina,Dumnezeu ma va ierta?
Elena J.
28 octombrie 2015 at 14:04
Daca vede pocainta sincera a omului, Dumnezeu iarta orice pacat, dar sa ne para rau, sa nu mai facem, sa ne spovedim si sa facem anumite fapte bune si canoane pe care ni le dau duhovnicii pentru iertarea acestor pacate. Parintele Visarion Iugulescu asa sfatuia pe femeile care facuse avorturi: sa se spovedeasca, sa-si planga pacatul, sa boteze prunci, sa imbrace copii si orice fel de milostenie sufleteasca si trupeasca in numele copilului avortat. Cati copii avortati, atatia copii trebuie botezati. Sau cu cat mai multi, cu atat mai bine, dar fiecare-si cunoaste posibilitatile materiale. Doamne ajuta!
Cornel
16 mai 2017 at 2:54
Oare cat putem sta nepasatori chiar daca nu injuram?Sa judecam singuri,daca-L respectam pe Dumnezeu nu se cuvine sa luam atitudine in fata unui pacat asa de mare?Vedem in general ca ,asprimea legii si oprobiul public dau multe rezultate.La porunca legii omul merge si la razboi,iar inainte nu-ti permiteai nici sa te saruti in public de gura lumii.
Conform operelor ,,Pacatul injuraturilor” de parintele Nicodim Mandita si ,,Lupta contra hulei” de preacuviosul Filothei Zervagos,mai intai trebuie actionat cu dragoste si rugaciune,pentru ca vinovatii sa constientizeze pacatul.Daca nici in urma rugaciunii si sfatului dat cu dragoste nu vor sa inceteze,trebuie sa existe o lege aspra care sa-i pedepseasca.Daca exista legi care protejeaza persoanele publice si simbolurile nationale,recunostinta nu impune sa existe si o lege care sa condamne profanarea a ce e mai sfant?Mai apoi se spune ca daca nici cu pedeapsa nici cu frumosul nu se invata minte,asemenea persoane trebuie repudiate de societate si biserica.
Cornel
9 ianuarie 2018 at 23:47
Să ne facem,va rog,puțin timp, sa analizam cine e Dumnezeu în comparație cu noi și ce a făcut El pentru noi.Daca zicem că avem credință în El,cum putem noi ca societate să permitem așa de mult blasfemia împotriva Lui?Că doar atâtea drepturi și pretenții le avem apărate prin legi și norme de conviețuire socială. Nu zic să impunem cuiva ce să creadă, dar oricum trebuie să nu permitem ca nelegiuiții sa aducă afront asupra a ceea ce e mai sfânt.Altfel cum putem aștepta mila și ajutorul lui Dumnezeu dacă nu voim sa-I arătăm recunoștința?