RSS

Patima curviei

13 nov.

Din patru lucruri se înmulţeşte curvia trupului: din somnul pe nesăturate, din glume, din împodobirea trupului și din osândirea aproapelui. (Avva Isaia)

Neprihănit este cel ce nici măcar în somn nu mai simte în sine vreo mişcare cât de slabă a desfrânării. Neprihănit este cel ce a dobândit o totală insensibilitate faţă de trupuri, oricare le-ar fi frumuseţea, iar regula şi definiţia desăvârşitei purităţi constă în aceasta: a avea aceiaşi atitudine către cele însufleţite şi cele neînsufleţite, raţionale şi cele lipsite de raţiune.

Cel care a dobândit neprihănirea să nu-şi închipuie cumva că a câştigat-o prin forţe proprii, căci este cu neputinţă ca cineva să-şi biruiască firea. Unde s-a biruit firea, este vădit că acolo-i de faţă Cel mai presus de fire.

Începutul curăţiei este neconsimţirea gândurilor spurcate şi când în timpul somnului apar scurgeri necauzate de imagini tulburătoare. Mijlocul este marcat de mişcări fireşti cauzate de îndestularea bucatelor dar neînsoţite de închipuiri obscene şi izbăvire de orice scurgeri. Iar sfârşitul este moartea trupului faţă de aceste mişcări, înainte de moartea gândurilor (gândurile se mai pot ivi în minte dar trupul nu mai reacţionează deloc).

Cel ce a alungat câinele acesta cu ajutorul rugăciunii se aseamănă celui ce luptă cu un leu, dar cel ce îl înfrânge pe acesta cu împotrivirea în cuvânt se aseamănă celui ce-şi urmăreşte duşmanul. Cel care respinge dintr-o dată năvala lui, deşi se află încă în trup, s-a sculat din sicriu.

Dacă semnul adevăratei purităţi este dispariţia închipuirilor din timpul somnului sau insensibilitatea faţă de ele, apoi culmea desfrânării este aceea de a avea scurgeri treaz fiind în urma gândurilor care ne umblă prin minte.

În general vorbind, căderile la cei începători provin întotdeauna din desfătarea cu mâncări, la cei de mijloc, din mândrie, de care e adevărat, nu sunt scutiţi nici cei dintâi, iar în cei ce se apropie de desăvârşire, numai din osândirea aproapelui.

Când diavolul voieşte să arunce două persoane într-o legătură de ruşine, după ce cearcă slăbiciunea ambelor părţi, deîndată aruncă focul patimii acolo unde ştie că prinde mai repede.

Să ne ferim de pipăit şi atingere căci negreşit ne vom pângări trupeşte, nimic nefiind mai primejdios decât acest simţ. Maica faptei este atingerea, precum a acesteia vederea şi a acesteia auzul şi mirosirea. Deci, dacă cineva nu vine condus de acestea la atingere ci cade mai degrabă cu gândul, nu vine la faptă; mai bine zis nu se năpusteşte spre fapta rea de aceea să fugim începând chiar de la privire.)

Negreşit, nimeni nu trebuie să se atingă cu mâinile sau cu un alt mădular, chiar de-ar fi rude apropiate; şi nu numai aceasta, dar nici măcar să nu ţinem dezgolit vreun mădular al nostru, mai ales dacă cineva este războit de trup. Nici să nu ne scărpinăm, căci atingerea e maica păcatului.

Aducerea aminte de moarte să se culce şi să se scoale cu tine, tot aşa şi rugăciunea lui Iisus, căci nu vei afla alte ajutoare mai mari ca acestea în somn. Când ne întindem pe aşternut trebuie să fim cu multă grijă pentru că în timpul somnului mintea singură fără de trup se luptă cu demonii prin gândurile ce-au străbătut-o în timpul zilei, iar dacă gândurile ce ne-a preocupat au fost îndreptate spre plăcerile trupeşti, mintea va fi o trădătoare a cauzei sale însăţi şi a trupului.

Nimeni să nu se învoiască a se gândi ziua la nălucirile sale din timpul somnului, căci intenţia demonilor este aceea de a ne pângări starea de veghe cu cele visate.

În vremea războiului desfrânării de un real ajutor este: sacul, cenuşa, starea în picioare de toată noaptea, foamea, limba arsă de sete, aşezarea în coşciug şi înainte de toate umilinţa. De neapărată trebuinţă este ajutorul unui părinte sau a unui frate sârguincios căci ar fi o minune să se poată mântui din ocean o corabie singură.

Cel ce nu se depărtează de pricinile patimilor, e atras cu voie şi fără voie de păcat iar pricinile păcatului sunt acestea: vinul, femeile, bunăstarea şi propăşirea trupului; nu pentru că acestea sunt prin fire păcat, ci pentru că firea înclină prin ele spre făptuirea păcatului. De aceea omul trebuie să se păzească cu sârguinţă.

Multe sunt chipurile în care lucrează şarpele poftei trupeşti: celor necercaţi le insuflă să guste numai din acea dulceaţă şi pe urmă să înceteze; pe cei cercaţi îi stârneşte ticălosul la aducere aminte. Mulţi din cei dintâi sunt războiţi din necunoaşterea răului, dar ceilalţi suferă războaie ca unii ce-au trecut deja prin tina acestei urâciuni, dar de multe ori se întâmplă şi dimpotrivă.

Găsim la părinţii care lămuresc lucrurile în chipul cel mai amănunţit şi un alt înţeles subţire al gândurilor viclene un impuls care apare brusc şi nu-i lasă timp de gândit celui atacat, dezlănţuind cu putere în el focul păcatului. Nimic nu apare cu o mişcare atât de surprinzătoare şi rapidă mai greu de observat ca aceasta a curviei, care-şi face prezenţa în suflet chiar şi numai de la o simplă amintire asupra căreia mintea nu apucă să stăruie. Dacă a reuşit cineva să înţeleagă o astfel de subtilitate prin ajutorul lacrimilor să ne înveţe şi pe noi cum se poate curvi numai dintr-o singură privire, din pipăit, dintr-o atingere neatentă de cineva sau din ascultarea vreunei melodii fără chiar a avea timp să cugete câtuşi de puţin. (Este vorba despre gânduri sau imagini care urcă dintr-o dată şi pe nesimţite din regiunile inferioare ale sufletului, din “subconştient” pentru a dezlănţui o patimă. Robirea urmează însoţirii şi cere timp şi un mod de dezvoltare dar uneori este unită cu răpirea şi se produce repede, fără a mai fi nevoie de obişnuinţă, fără timp şi fără un teren deja pregătit. Ea aduce vătămarea prin simple gânduri şi simţiri în vremea în care suntem răpiţi.)

Gândurile pătimaşe se nasc din simţurile trupului, din amintirea experienţelor pătimaşe anterioare, printr-o vedere plăcută, printr-o atingere a vreunui trup, prin mirosirea unei bune miresme, prin auzirea vreunui glas dulce. Să înveţe acestea cel ce poate în Domnul, căci ele sunt foarte folositoare şi trebuincioase celor ce se îndeletnicesc cu făptuirea prin cunoştinţă, dar pentru cel ce luptă în simplitatea inimii acestea nu-i sunt de folos căci cunoştinţa nu este a tuturor. Cu toate acestea nici fericita simplitate nu o au toţi ca pavăză faţă de vicleniile dracilor.

Demonul acesta pândeşte şi observă cu atenţie vremurile prielnice mai mult decât ceilalţi căutând ticălosul să ne războiască mai ales atunci când nu putem să ne rugăm şi trupeşte împotriva lui. Este de folos celor ce n-au dobândit încă adevărata rugăciune a inimii să-şi chinuie trupul întru rugăciunea cea exterioară: întinderea mâinilor, lovirea pieptului, ridicarea ochilor întru curăţie spre cer, murmurul gemetelor şi deasa plecare a genunchilor. Neputînd deseori face acestea din pricina persoanelor care sunt de faţă, demonii tocmai atunci se reped şi ne războiesc, neavînd încă tăria să le rezistăm prin statornicia minţii şi prin puterea nevăzută a rugăciunii, vrând nevrînd începem să slăbim în faţa lor. retrage-te atunci în grabă într-un loc ferit şi aici ridică privirile spre cer, întinde-ţi mâinile în formă de cruce fără a le mişca pentru ca prin această înfăţişare să ruşinezi pe Amalic şi să-l biruieşti. Strigă către Cel ce te poate mântui, nu prin cuvinte pretenţioase, ci prin vorbe smerite. Începe mai întâi de toate cu: Miluieşte-mă că neputincios sunt”şi atunci vei simţi puterea Celui Preaînalt şi vei izgoni în chip nevăzut pe cei nevăzuţi, prin ajutor nevăzut. Cel ce s-a obişnuit să se roage astfel îl va putea izgoni repede chiar şi numai cu sufletul singur pe vrăjmaş căci al doilea lucru este darul dat de Dumnezeu lucrătorilor celui dintâi, lucru care este conform dreptăţii.

Cine a biruit trupul? Cel ce şi-a zdrobit inima; dar cine şi-a zdrobit inima? Cel ce s-a tăgăduit pe sine, căci cum nu se va zdrobi cel ce a murit voii sale?

Există un demon care atunci când ne întindem în pat ne săgetează cu cugete păcătoase şi josnice pentru ca descurajându-ne că avem astfel de gânduri spurcate să nu ne mai ridicăm la rugăciune împotriva lui şi astfel adormind în gânduri murdare să avem visuri întinate.

Dacă desfrânarea stă în aceea că cel stăpânit de ea se înfierbântă şi după animalele necuvântătoare, firea nepătimirii are faţă de toate o simţire ca faţă de cele neînsufleţite.

Caută păstorule virtutea fără de care nu va putea vedea nimeni pe Domnul şi fă-i pe fiii tăi să o câştige înainte de toate pe aceasta, izbăvindu-i pe ei cu totul de vederea oricărei feţe netede şi asemănătoare celor femeieşti.

Dacă păzim trupul nepătat de atingerea femeii, dar inima noastră se uneşte cu gândurile spurcate, nu avem nici un folos.

FILOCALIA

Reclame
 
6 comentarii

Scris de pe 13 noiembrie 2013 în DESFRÂNARE

 

6 răspunsuri la „Patima curviei

  1. Adryan

    14 noiembrie 2013 at 16:17

    „Din patru lucruri se înmulţeşte curvia trupului: din somnul pe nesăturate, din glume, din împodobirea trupului și din osândirea aproapelui. (Avva Isaia)”

    Mi-a sarit in ochi din prima. Din somnul pe nesaturate ??? Adica daca nu dormi destul ?
    Pai sfintii aia care se chinuiau saracii sa privegheze si chiar foloseau tot felul de improvizatii ca sa nu adoarma (se legau cu parul de tavan sau legau un clopotel asa incat sa sune cand si-ar fi pierdut echilibrul) ar fi fost desfranatii desfranatilor. Poate din somnul pe saturate. Dar despre mancare nimic? Aceasta sa fi zis oare avva Isaia ?

    Am dat un search
    https://www.google.ro/search?q=Din+patru+lucruri+se+%C3%AEnmul%C5%A3e%C5%9Fte+curvia+trupului&ie=utf-8&oe=utf-8&rls=org.mozilla:en-GB:official&client=firefox-a&gws_rd=cr&ei=g9GEUqiQJsrAtQb–oEo#q=%22Din+patru+lucruri+se+%C3%AEnmul%C5%A3e%C5%9Fte+curvia+trupului%22&rls=org.mozilla:en-GB%3Aofficial
    si am constatat ca in afara de citatul dat de tine mai exista 2 variante:
    Unul pe filocalie.ro (care char si dpdv logic este gresit caci desi vorbeste de 4 lucruri enumera doar 3)
    „Din patru lucruri se înmulţeşte curvia trupului: din somnul pe nesăturate, din glume şi din împodobirea trupului. (Avva Isaia)”
    si inca o varianta care cred ca e cea corecta:
    „Din patru lucruri se înmulţeşte curvia trupului: din somn până la saţiu, din mâncare până la saturare, din glume şi împodobirea trupului”
    Evident ca si osandirea aproapelui poate duce la desfranare dar … asta e pt cei ce se apropie de desavarsire (dupa cum scrie intr-un alt paragraf) deci mult mai rara.

    Doamne ajuta

     
    • Elena J.

      14 noiembrie 2013 at 17:21

      Citatul despre care vorbesti apartine lui Avva Isaia, iar textul este preluat din Filocalie, deci nu este scris de catre mine. Si cred ca nu ai inteles bine expresia „somn pe nesaturate”. Adica sa dormi fara masura, nu cum ai inteles tu, ca nu dormi destul. Si da, am vazut si eu ca zice de 4 lucruri cand de fapt enumera 3, de aceea am cautat intr-o carte si am gasit aceasta varianta completa. “Războiul curviei porneşte asupra omului din aceste cauze: din desfătări, din îmbuibări, din somn prea mult, din mândrie, ori din faptul că ai vorbit şi ai osândit pe cineva când l-ai văzut că păcătuia. Cel care îi cleveteşte şi îi osândeşte pe alţii să se aştepte la războiul curviei şi la cădere mare.” Toate fac trimitere la ce spune de fapt Avva Isaia… Numai bine, Doamne ajuta !

       
      • Adryan

        15 noiembrie 2013 at 23:30

        Imi pare rau dar cred ca stapanesc destul de bine limba romana.
        Ce zici tu adica somnul fara masura este somnul pe saturate , nu pe nesaturate.

         
  2. Elena J.

    16 noiembrie 2013 at 12:20

    Mai, mai, te contrazici singur. „Somn pe saturate” este cand dormi si te saturi iar „somnul pe nesaturate” este cand dormi si totusi nu te saturi, adica fara masura, fara limita, care e mult mai grav decat omul saturat. Tu intelegi gresit expresia pentru ca iei mot-a-mot cuvintele si de aceea. Se ia asa „pe nesaturate”. Si mai sunt astfel de expresii: „pe negandite”, „pe nesimtite”, „pe neasteptate” … in care „ne” se traduce cu „fara” : „A venit la mine pe nesimtite.” adica fara sa-l fi simtit, si asa mai departe. Sincer, nici nu m-am gandit ca aceasta expresie poate fi inteleasa si altfel pentru ca exista o diferenta clara intre cele doua, una e cu masura, alta e fara masura. Iar citatul acela al lui Avva Isaia este supra vehiculat, nu te-ai gandit ca daca ar fi fost gresit ar fi vazut altii inaintea ta mai demult ? Deci expresia este absolut corecta in contextul acelui citat. Intreaba si tu pe altii si te vei convinge.

     
    • Adryan

      16 noiembrie 2013 at 13:34

      Ok, am vazut acum ca exista aceasta expresie cu sensul dat de tine,
      „nu te-ai gandit ca daca ar fi fost gresit ar fi vazut altii inaintea ta mai demult ?”
      De ce e absolut obligatoriu ?

       
      • Elena J.

        16 noiembrie 2013 at 16:12

        Pentru ca este un citat cunoscut si totodata vechi si nu s-ar fi vehiculat la ora actuala asa, cu greseli.

         

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: