RSS

Arhivele lunare: octombrie 2013

Lucruri pe care trebuie sa le pazesti cu sfintenie (2)

Obișnuiește ca în fiecare dimineață să faci 3 închinăciuni înaintea lui Dumnezeu și să-I mulțumești că te-a învrednicit să vezi din nou lumina zilei și că inima ta încă mai bate. Puteai să fii bolnav sau chiar mort și să nu mai ai timp de pocăință. Iar seara, la fel, mulțumește că ai sfârșit-o cu bine, și pentru tot ajutorul și sporul ce l-ai primit și roagă-L să-ți primească osteneala pe care ai făcut-o în decursul acelei zile. Astfel, prin recunoștința și mulțumirea ta față de Dumnezeu, vei fi învrednicit pe mai departe de alte mari daruri și binecuvântări. Obișnuiește să te mulțumești cu cât ai, căci prin cârtire și nerecunoștință, Dumnezeu Se mânie și îți va lua și puținul pe care-l ai. Mulți râvnesc la traiul tău și și-ar dori să aibă ce ai tu, iar tu nu știi să apreciezi marea valoare a oamenilor / lucrurilor ce te înconjoară.

Când pleci de acasă, însemnează-te cu semnul Sf. Cruci, ia anaforă, agheasmă, unge-te cu mir pentru ca să fii păzit de tot ce este rău, de necazurile care s-ar putea abate asupra ta, și de toate duhurile necurate care sunt în văzduh, pentru că s-au înmulțit foarte mult vrăjitoarele și doar înarmându-te cu aceste sfințenii, vrăjmașul nu va avea nicio putere asupra ta. Fă semnul Sf. Cruci peste mâncare fie de e cumpărată ori primită, căci nu știi ce mâini au făcut-o, sau ce poate conține. De asemenea, însemnează-ți toate cele 5 simțuri cu semnul Sf. Cruci (poți chiar să le ungi cu agheasmă sau mir), și roagă-te să nu ți se întineze niciunul, să nu vezi / auzi cele deșarte sau pierzătoare de suflet. Roagă-te să nu smintești pe nimeni, și să nu fii smintit de către nimeni. Păzește-te de vorbăria în deșert care sărăcește sufletul, și caută să ai în minte o permanentă stare de rugăciune, înălțând cugetul către Dumnezeu prin scurta și preaputernica rugăciune: „Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă pe mine păcătosul.”, oriune te-ai afla: acasă, la servici, la școală sau pe stradă. După fiecare rugăciune de: „Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă pe mine păcătosul.”, primești în taină replică de la Dumnezeu: „Iertat să fii!”

Să te spovedești și să te împărtășești măcar de 4 ori pe an (în cele 4 posturi), iar dacă știi că duci o viață mai curată, obișnuiește să te spovedești și să te împărtășești cât mai des posibil – recomandarea Sf. Părinți, din 40 în 40 de zile. Iar în ziua în care te-ai împărtășit, frate creștine, să-ți tremure mădularele, căci Îl porți pe Hristos în tine, și pământul se cutremură când pășești tu. Așa de valoroasă și de puternică este Sf. Împărtășanie.

În rugăciunile tale, roagă-L pe Dumnezeu să-ți trimită Harul Său cel Sfânt care luminează toate, și cere-I să-ți dea înțelepciune și lumină ca să știi cum să procedezi în orice situație, și să nu greșești. Roagă-L să-ți țină mintea întreagă, ca să poți judeca drept. Mintea, rațiunea, disecernământul, dreapta judecată sunt mari daruri de la Dumnezeu și de mare folos.

Dacă ai căzut, ridică-te! Nu sta în păcat și nici nu deznădăjdui, căci acesta este scopul diavolului, să te facă să-ți pierzi nădejdea. Mergi și te spovedește. A cădea este omenește, dar a te ridica este îngerește. În toți oamenii sunt vii patimile, dar în oamenii harului ele sunt legate. Orice patimă poate fi înlocuită de o virtute prin care Dumnezeu e activ în om.

Tot ce faci, fă din dragoste și cu smerenie. Ține în ascuns lucrarea și nevoința ta lăuntrică, și acoperă faptele tale bune cu smerenie, pentru că altfel se răsuflă și se strică, iar așa nu plac lui Dumnezeu. Ia aminte căci cu cât te aprinzi mai mult în râvnă, cu atât și loviturile vor fi mai puternice, dar nu te teme, Dumnezeu nu te va lăsa.

Elena J. – din invataturile parintelui Visarion

Reclame
 
2 comentarii

Scris de pe 25 octombrie 2013 în ELENA J., SFATURI

 

Nemultumit de viata ta ?

Partea mai mare o păstrezi pentru tine,
Lucrurile grele ți le faci străine.
Tot ce e frumos, crezi că ți se cuvine,
Iar cele urâte, nu sunt pentru tine.

Haine ai chiar multe, dar niciodată de dat.
Ce-ți este-n zadar, aia n-ai păstrat.
Hrană ai destulă, trupul ți-e-mbuibat,
Cei săraci, de la tine, niciodată n-au luat.

Casa ta e caldă, mult te desfătezi,
Cei ce stau în frig, pe ei nu îi vezi.
Patul tău e moale, în el tu visezi,
Alții dorm în stradă, pe ei nici nu-i vezi.

Tu ai sănătate, ești chiar binecuvântat,
Alții n-au nici pace, le e sufletu-ncărcat.
Ai un loc de muncă, tu ai fost salvat,
Alții au și astăzi, mult de îndurat.

Tu ai bani cu sacul, faci ce vrei cu ei,
Alții toată viața o duc fără ei.
Ai multe hambare, pline cu ce vrei,
Cei săraci duc lipsă, anii lor sunt grei.

Ai făcut și carte, tu știi să citești,
Pe cei fără cultură, tu-i disprețuiești.
Ai putere multă, cu ea te fălești,
În cei slabi de fire, tu în ei lovești.

Ai și mulți prieteni, ești vestit în lume,
Alți-s fără faimă, nu au niciun nume.
Tu ești respectat și iubit de lume,
Alții sunt loviți și uitați de lume.

Ești nemulțumit de tot ce-ai lângă tine
Și cârtești într-una: „Alții o duc mai bine!”
Când vei înceta a mai cârti, creștine?
Maine poate Domnul va lua totul de la tine!

Elena J.

 
Un comentariu

Scris de pe 25 octombrie 2013 în ELENA J.

 

Scrisoarea unui copil sarac catre Dumnezeu

Bunului meu Dumnezeu,

Doamne, Îţi mulţumesc pentru cele două pături primite de la vecina Anca… datorită acestor pături, surioara mea nu este nevoită să îndure frigul atât de aspru. Este atât de frumoasă, ca un îngeraş; ea mă determină să continui lupta cu sărăcia, iar Tu îmi dai puterea necesară pentru a răzbi. Doamne, ştiu că Tu mi-ai trimis creionul prin intermediul acelui om bun, iar vântul a primit poruncă de la Tine să îmi aducă această foaie. Îţi mulţumesc, Bunule Dumnezeu!

Aseară Te-am văzut într-o icoană din biserica unde am intrat pentru puţin timp. Erai atât de blând şi de smerit încât mă simţeam stânjenit, iar zâmbetul Tău dulce… o, zâmbetul Tău mi-a cutremurat inima umplând-o de o dulceaţă de negrăit. Tare mult mi-ar plăcea să fiu acum cu Tine, dar nu o pot lăsa singură pe surioara mea. Îmi amintesc cu dor şi cu dragoste de poveştile pe care mama ni le spunea într-un grai atât de suav şi de frumos seara, înainte de culcare… erau poveşti duioase, cu oameni buni, cu oameni sfinţi, erau poveşti despre Tine, erau poveştile copilăriei mele care mi-au descoperit cel mai frumos dar: pe Tine, Dumnezeule.

Uneori mă simt singur. Ce prostuţ sunt, nu-i aşa? Ştiu că Tu eşti undeva, lângă mine şi mă priveşti cu iubire iar uneori, poate, mă strângi în braţe şi chiar dacă nu Te văd, inima mea Te simte sau ar trebui să Te simtă.. da, de aceea mă simt singur… inima mea nu Te poate simţi.

Dumnezeul meu, Îţi mulţumesc pentru fiecare bătaie a inimii, pentru bucuria de a trăi şi de a avea astfel şansa de a Te cunoaşte. Învaţă-mă, Te rog, să Te iubesc. Cu lacrimi în suflet, copilul Tău.”

http://deveghepatriei.wordpress.com/

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 23 octombrie 2013 în DUMNEZEU, SCRISOARE, SUFERINŢA

 

Invataturile Staretului Ambrozie de la Optina

1. A trăi înseamnă să nu fii mâhnit, să nu judeci pe nimeni, să nu superi pe nimeni şi cu toţi să fii respectuos.

2. Pentru mireni, rădăcina tuturor relelor este iubirea de argint, iar pentru călugări – iubirea de sine.

3. Tristeţea vine din îngâmfare şi de la diavol. Vine din îngâmfare când nu ni se face voia, când ceilalţi nu vorbesc despre noi aşa cum am vrea şi, de asemenea, vine din râvna de a depune eforturi peste puterile noastre.

4. Omul e ca un gândac: când e cald ziua şi e soare el zboară, se mândreşte şi bâzâie: „Toate pădurile şi luncile sunt ale mele! Toate luncile sunt ale mele, toate pădurile sunt ale mele!“. Iar când soarele dispare, când vine frigul şi bate vântul, gândacul îşi pierde îndrăzneala, se lipeşte de o frunzuliţă şi zice: „Nu mă împinge jos!“.

5. Neliniştea sufletească este simptomul mândriei ascunse şi demonstrează lipsa de experienţă şi de pricepere a omului.

6. Dacă cineva este neputincios cu trupul, dar a făcut multe păcate, acela să pornească pe drumul smereniei.

7. Înţelepciunea duhovnicească se câştigă prin smerenie, frică de Dumnezeu, menţinerea conştiinţei curate şi a răbdării în necazuri.

8. Casa sufletului este răbdarea, hrana sufletului este smerenia. Când în casă nu se găseşte hrană, atunci sufletul iese afară, adică din răbdare. Pe vechii creştini, vrăjmaşul îi ispitea prin chinuri, iar pe cei de azi – prin boli şi gânduri.

9. Fiţi dar înţelepţi ca şerpii (Matei 10,16). Şarpele, când trebuie să-şi schimbe vechea piele cu cea nouă, caută un loc îngust şi ferit de ochii lumii, care i se pare potrivit şi astfel îşi lasă pielea dinainte. Aşa şi omul, care doreşte să-şi scoată şubrezeala (omul vechi) trebuie să meargă pe calea îngustă a împlinirii poruncilor evangheliei.

10. Domnul, în Grădina Ghetsimani, a plâns pentru că ştia că nu mulţi se vor folosi de suferinţele Lui de pe cruce, ci mulţi prin rea voinţă se abat de la mântuire. Dacă cineva nădăjduieşte să ajungă acolo unde e Sfânta Treime, acela să se străduiască să nu piardă din vedere pe Hristos întrupat. Cei care ating despătimirea vor fi acolo unde e Sf. Treime, iar cei care obţin iertarea păcatelor se învrednicesc să locuiască înlăuntrul grădinii raiului şi contemplă chipul lui Hristos.

http://deveghepatriei.wordpress.com/

 
Un comentariu

Scris de pe 23 octombrie 2013 în SFATURI

 

VISUL STRABUN

După ce-a făcut Pământul şi pe toate le-a zidit,
Dumnezeu, Treimea Sfântă, sus, în Cer, S-a sfătuit:
Hai să facem din ţărână om, fiinţă gânditoare,
Înzestrat cu chip divin şi a Noastră-asemănare !

După ce l-a plăsmuit şi-i suflară duh de viaţă,
În Eden l-a pus stăpân şi pe Eva a-i fi soaţă.
Poruncind, le-a zis Stăpânul: Din toţi pomii să mâncaţi
Numai unul e oprit, de el nu v-apropiaţi !

Dar n-au ascultat porunca cei ce-au fost întâi zidiţi
Şi din Rai, Adam şi Eva, fost-au iute izgoniţi.
Supărat le-a zis Stăpânul: Tu Adame fii rob muncii,
Iar tu Eva fii plecată şi-in durere să-ţi naşti pruncii !

Dar din mila Sa cea mare pentru om, pentru zidire,
Le-a promis că prin femeie se va face izbăvire.
Mii de ani au aşteptat oamenii proorocia
Ca o maică şi fecioară să îl nască pe Mesia.

Dintre-atâtea miliarde de femei ce au trăit
Pe acest Pământ pe care Creatorul l-a clădit,
Numai una dintre ele a fost vrednică să nască
Pe Acel născut din Tatăl, pe Hristos – salvarea noastră.

Cum să nu o fericească pe Preasfânta Născătoare
Toate neamurile lumii ce au fost şi sunt sub soare ?
Căci, aşa, fagăduinţa, dată lui Adam în Rai,
S-amplinit prin Maica Sfântă şi-am scăpat de-un veşnic vai.

Nu doar neamurile toate pe Pământ o fericesc,
Ci tresaltă şi se-nchină tot soborul îngeresc.
Toţi în cânt şi bucurie o numesc Împărăteasă
Pe Maria, Maica Sfântă, ce-i a Tatălui aleasă.

Cu dor mare heruvimii, duhuri sfinte şi curate,
Când Te văd, Măicuţă Sfântă, bat din aripile toate.
Bucuroşi şi serafimii, în iubirea lor zeloasă,
Deschizânu-şi mari toţi ochii, te privesc ca pe-o crăiasă.

Gavriil, cerescul sol, aducând un crin în dar,
Îţi grăieşte: Precurată, plină eşti de sfântul har.
Tu între femei Marie binecuvântată eşti,
Venerată şi de oameni, şi de oştile cereşti !

Pe Preasfânta Născătoare şi natura o cinsteşte,
Pentru care se îmbracă cu flori dalbe şi-nverzeşte.
Florile înmiresmate, colorate după soi,
Spun: Măicuţa e o floare mai frumoasă decât noi !

Lacrima Măicuţii Sfinte, floarea care ne uimeşte
Cu parfumul ei de ceară, lăcrimând uşor grăieşte:
Sunt o floare minunată ce pe oameni îi vestesc
Că Măicuţa plânge-ntruna pentru neamul omenesc !

Dar şi Mâna Maicii Sfinte înflorită-n pragul serii,
Ce întrece în mireasmă tot mirosul primăverii,
Strigă tare din grădină, de iubirea ei aprinsă:
Mâna Maicii Preacurate către voi mereu e-ntinsă !

Păsărelele din cântec se opresc cu dor s-asculte
Vocea blândă şi duioasă, glasul Maicii noastre Sfinte.
Fulgii jucăuşi de nea, spun şi ei cu glas vioi:
Mai curată şi mai albă eşti Măicuţă decât noi !

Salcia mereu plecată spune, vrând să Ţi se-nchine:
Eşti Măicuţă Preacurată mai smerită decăt mine !
Râul, marea şi oceanul, dealul, muntele, câmpia,
Tainic strigă căte lume: Fericiţi-o pe Maria !

Soarele trecând pe cale, luminând strălucitor,
Când Te vede, Maică Sfântă, se ascude după nor
Şi de-acolo strigă tare, cu a razelor cuvinte:
Sunt orbit de strălucirea aurei Măicuţii Sfinte !

În nespusa lui iuţeală fulgerul învins îţi spune:
O, Marie, Maică Sfîntă, eşti mai iute decât mine !
Când copiii Tăi te cheamă să le vii în ajutor,
Când Te roagă şi-Ţi zic mamă, mă întreci în al Tău zbor !

Ploaia ce nu conteneşte ca să cadă pe câmpii
Spune tristă şi tăcută: Pentru toţi ai Tăi copii,
Pentru neamurile toate, pentru neamul Tău cel sfânt,
Verşi mai multe lacrimi Maică decât mine pe Pământ !

Focul straşnic scânteind, înteţit într-o făclie,
Spune tare: Mă simt ars de iubirea Ta, Marie !
Vântul ce călătoreşte peste munte, peste mare,
Şi el spune: Fericită eşti Preasfântă Născătoare !

O, Măicuţă Preacurată, visul pământesc străbun,
Tu eşti cel mai nobil suflet, tu eşti tot ce-a fost bun
Ce-a putut ca să ofere lumea, cei de pe Pământ,
Cerului, Lui Dumnezeu, Creatorului Cel Sfânt.

Venerându-Te pe Tine, noi cei care Te iubim,
Ce-Ţi purtăm recunoştinţă şi din inimi mulţumim,
Slavă, cinste şi-nchinare Îi aducem ne’ncetat
Dumnezeului Cel Mare, Celui care ni Te-a dat !

Iftinoiu R.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 23 octombrie 2013 în MAICA DOMNULUI

 

Pierzand, am invatat sa pretuiesc

Am pierdut o jucărie din copilărie, dar am păstrat amintirea persoanei care mi-a dat acel cadou cu dragoste necondiţionată.
Am pierdut privilegiile şi fanteziile copilăriei, dar am câştigat oportunitatea de a creşte şi de a trăi liber.
Am pierdut multe persoane pe care le-am iubit şi încă le iubesc, dar am câştigat afecţiunea şi aptitudinea de a lua exemplu din viaţa lor.
Am pierdut momente din viaţă pentru că am plâns în loc să zâmbesc, dar am descoperit că dacă semeni dragoste culegi dragoste.
Am pierdut în viaţă multe lucruri de mai multe ori. Dar prin aceste “pierderi”, astăzi am înţeles valoarea “câştigului”, pentru că totdeauna este posibil să te lupţi pentru ceea ce iubeşti şi pentru că totdeauna este timp să o iei de la început.
Ai suferit mult în viaţă ? Ai făcut-o ca să înveţi.
Ai plâns mult ? Ai făcut-o ca să îţi speli sufletul.
Ai multe resentimente ? Este o lecţie despre iertare.
Uneori te simţi singur ? Este aşa pentru că ţi-ai încuiat uşa.
Te simţi izolat ? Priveşte în jurul tău şi vei vedea oameni care aşteptă să le zâmbeşti pentru a se apropia de tine.
Astăzi este o zi excelentă pentru a începe un nou proiect de viaţă. Priveşte mai sus, doreşte-ţi ce este mai bun; viaţa ne aduce ceea ce dorim. Dacă ne gândim la puţin, puţin vom avea. Dacă ne gândim cu tărie la ceva mai bun şi acţionăm în acest sens, ce este mai bun va veni în viaţa noastră.
Astăzi este marea zi a curăţeniei mentale. Dă la o parte tot ceea ce te leagă de trecut, tot ceea ce îţi face rău. Curăţeşte-ţi inima, pregăteşte-o pentru o nouă viaţă, o nouă iubire, pentru că noi suntem fiinţe pasionale. Suntem capabili să iubim de mai multe ori pentru că noi suntem manifestarea iubirii.

Ciocarlan B.

 
Un comentariu

Scris de pe 23 octombrie 2013 în DRAGOSTEA, IUBIREA

 

Oameni pe care s-ar putea sa-i intalnim pentru ultima data

În fiecare zi ne luăm rămas bun de la oameni dragi şi de la oameni cu care interacţionăm, fără a ne gândi că s-ar putea să îi întâlnim pentru ultima dată. Uneori ne luăm rămas bun în fugă, lăsând pe “altă dată” lucruri pe care ne-am dori să le spunem şi amânând să facem acel gest frumos în semn de recunoştinţă, pe care ne tot propunem să îl facem. Câteodată ne despărţim supăraţi, iritaţi, cu priviri urâcioase şi cuvinte reci… Ar trebui să ne despărţim mereu cu iubire şi să ne regăsim cu o bucurie imensă, recunoscători că avem din nou şansa să fim împreună…

Copilul tău, care azi pleacă la şcoală şi care te-a supărat, este cel mai minunat copil din lume, este comoara ta, este raţiunea ta de a fi… Zâmbeşte-i când pleacă de acasă şi încurajează-l cu cuvinte frumoase, dă-i încredere şi fă-l să se simtă iubit şi preţuit.

Omul tău iubit, care are atâtea minusuri, căruia trebuie să-i aminteşti mereu şi să îi reproşezi lucruri, este omul cu care îţi împarţi viaţa, cu bucurii şi tristeţi, este omul care îţi stă alături şi când aveţi şi când nu aveţi… Ia-ţi rămas bun de la el cu o îmbrăţişare strânsă şi spune-i neapărat “te iubesc”… trebuie să audă asta, chiar dacă ştie.

Părinții tăi, unii uituci şi cicălitori, alţii prea severi, sunt oamenii pentru care tu eşti cel mai important, oamenii care muncesc şi care fac sacrificii pentru tine… Nu te răsti la ei, nu îţi pierde răbdarea, vorbeşte-le cu iubire şi respect, nu te purta ca un străin şi ia-ţi rămas bun de la ei lăsându-le în inimi puţin din căldura şi dragostea ta.

Colegul “nesuferit”, care îţi încurcă planurile, vânzătoarea, taximetristul, vecinii curioşi şi uneori răutăcioşi, sunt oameni, ca şi tine, oameni care au probleme de viaţă, dureri şi temeri omeneşti care nu se văd… Nu te supăra pe ei, fii tu mai puternic şi mai bun şi ia-ţi rămas bun de la ei cu un zâmbet şi cu cuvinte frumoase.

Cu orice rămas bun pe care ţi-l iei de la cineva să-i laşi puţin din frumuseţea şi bunătatea ta… Ia-ți rămas bun, astfel încât, dacă nu mai revezi pe cineva să nu ai sufletul încărcat cu regrete, iar acel om să știe că l-ai prețuit și că l-ai iubit…

Irina B.

 
2 comentarii

Scris de pe 21 octombrie 2013 în DRAGOSTEA