RSS

Cea mai mare nenorocire

04 Oct

Vreau să știu astăzi, degrabă, caci de-aceea nu am somn:
Care este cel mai mare, și mai greu necaz la om?

Și-au venit toți învățații, filozofi chemați de el,
Și cu multă-nțelepciune, i-au răspuns lui astfel:

Eu găsesc că sărăcia-i cea mai grea povară,
Să duci lipsă de bucate, masa mereu goală.

Boala este, împărate, o povară grea,
Să n-ai nicio speranță că mai scapi de ea.

La cel singur, împărate, viața nu-i ușoară,
Că el n-are cui să spună, viața lui amară.

Bătrânețea, împărate, e chiar foarte grea,
Moartea te pândește, viața vrea să-ți ia.

Știi tu oare, împărate, când e cel mai cumplit?
Atunci când vine moartea, iar sufletul ți-e nepregătit.

Elena J.

Anunțuri
 
Un comentariu

Scris de pe 4 Octombrie 2013 în ELENA J.

 

Un răspuns la „Cea mai mare nenorocire

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: