RSS

Unde ajung pomenile facute din fudulie

09 Sep

Se zice că pe la Bobotează dracii ies din ape, pentru a se feri de crucile şi agheasma aruncate de preoţi. Într-una din zilele Ajunului Bobotezei, un cioban îşi purta oile la câmp, pentru a mai economisi din furajele pentru iarnă. Deodată vede cum un lup fugea mâncând pământul chiar în direcţia sa. Îşi pregăti ghioaga şi asmuţi câinii, că se sperie bietul lup de moarte. Nici bine nu plecă lupul, că în preajma sa se auzi o voce:
– Mi-ai salvat viaţa, ciobanule.
Ciobanul privi în jurul său, dar nu văzu nimic.
Deodată, în faţa sa apăru ceva ce semăna a om, dar de sub căciulă îi ieşea două corniţe.
– Parca-i fi diavol, omule, i se adresă ciobanul.
– Păi ăsta şi sunt, îi răspunse diavolul şi-i mulţumi încă odată că l-a scăpat de lup. Pasămite, numai lupul îl putea vedea pe drac în preajma Bobotezei, înfulecându-l.
– Să ştii că dacă vreodată în viaţă vei fi la necaz, să nu eziţi să mă chemi. Mi-ai salvat viaţa şi îţi sunt dator, îi mai spuse diavolul, după care dispăru.
Anii au trecut, iar ciobanul ajuns la un mare necaz. Numai aşa îşi aduse aminte de păţania cu dracul:
– Oare unde-o fi Aghiuţă al meu, că tare nevoia aş avea de ajutorul lui, îşi zise în gând ciobanul.
– Aici sunt stăpâne, se auzi vocea diavolului, care se şi arătă.
Ascultând necazul ciobanului, dracul zise:
– Mi-ai salvat viaţa, te voi salva şi eu de la necaz. Acum, că ne-am întâlnit, te rog să-mi fii oaspete.
Şi-l duse dracul pe cioban, la locuinţa sa de sub talpa iadului, unde aşternu o masă înfricoşătoare. Numai pitulici grase înăduşite în ou de aluat, sardele muiate în ulei de Tesalia de se topesc în gură, fileu de somon afumat, farfurii cu caviar de Manciuria şi salată de icre, apoi piftie de curcan, cocoş, rât şi picioare de porc, claponi rasol, raţe pe varză, sarmale în cuib de rândunică umplute cu carne de mistreţ în amestec cu căprioară, peşte la cuptor şi ştiucă umplută, purceluşi de lapte la proţap, azimă albă precum zăpada, pâine pufadă de secară de nu mai ştia bietul cioban din care să se înfrupte mai întâi. Pentru toate aceste feluri de mâncare, dracul aduse şi vinul potrivit. Vinuri dulci, acrişoare sau seci, care să taie din grăsimea mâncărurilor.
– Bine, bine văd că ai numai mâncăruri de lux, dar nu văd unde cultivaţi sau creşteţi toate aceste bucate şi animale?
– Nici nu-i nevoie, îi răspunse dracul. Sunt pe pământ atât de mulţi oameni care fac pomeni din fudulie şi de a părea mari în ochii altora, că nu dovedim noi să mâncăm. Pentru că toate aceste pomeni ajung la noi, nu la cei cărora le sunt destinate.

Traina Calancia

Anunțuri
 
3 comentarii

Scris de pe 9 Septembrie 2013 în MANDRIE, POMANA

 

3 răspunsuri la „Unde ajung pomenile facute din fudulie

  1. laurentiu

    13 Septembrie 2013 at 21:51

    Dracul acela parca ar fi un djin din cultura islamica.

    http://ro.wikipedia.org/wiki/Djinn

    http://en.wikipedia.org/wiki/Jinn

    Chiar si ospatul pantagruelic seamana cu lumea de apoi a musulmanilor, unde te infrupti la nesfarsit cu friptura de berbec si pilaf. In versiunea de fata exista ceva chiar mai apetisant, „rât şi picioare de porc”. *:)) laughing

    De unde e textul? Mi-as da cu parerea ca este vorba de o traducere dintr-o cartulie greceasca („sardele muiate în ulei de Tesalia”) de popularizare a credintei …

     
  2. ines

    14 Septembrie 2013 at 22:34

    Atentie la ce postati. Acesta nu este un text ortodox, ci unul daunator pt suflet.
    Cel care a compus aceasta istorioara, menita sa ne invete sa nu cautam slava desarta si lauda de la oameni atunci cand facem pomeni, a uitat, poate, ca in crestinism ingerii cazuti (dracii) nu pot fi mancati de animale, nici nu pot muri in sensul in care mor oamenii si animalele (moartea ca despartire a sufletului de trup). De asemenea, ei insisi nu mananca hrana grosiera, acele mancaruri de soi descrise cu lux de amanunte, ca sa para mai credibil. Se poate intelege acea hrana si intr-un sens figurat, dar atunci cum de ar fi mancat din ele ciobanul? Sunt niste inadvertente logice in aceasta povestioara. N-am spus ca este neaparat de inspiratie islamica, am facut doar o analogie. Autorul foloseste niste imagini specifice unui mediu mai putin cult, cum ar fi credinta de pe la sate cum ca cei adormiti mananca la modul fizic din mancarea data de pomana. O conceptie grosiera despre viata de apoi o au musulmanii, care vad raiul ca un fel de viata lumeasca de huzur, cu mancare si femei din belsug. (La Ion Creanga, in „Ivan Turbinca”, asa arata iadul!) Ce zice teologia crestina? „împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci dreptate şi pace şi bucurie în Duhul Sfânt.” (Romani 14, 17) „Răspunzând, Iisus le-a zis: Vă rătăciţi neştiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.
    Căci la înviere, nici nu se însoară, nici nu se mărită, ci sunt ca îngerii lui Dumnezeu în cer.”
    (Matei 22, 29-30)
    i
    Mai sunt si alte idei introduse subtil. Omul nu trebuie sa stea de vorba cu diavolul. El nu este prietenul omului si niciodata nu vrea binele omului.

    Iarasi, este introdusa subtil, fara a fi numita, vrajitoria, care il face pe om robul diavolului.

    Ajutorul trebuie cautat numai la Dumnezeu. El doreste si poate face bine omului si este singurul care-i poate mantui sufletul.

     
    • Elena J.

      15 Septembrie 2013 at 12:29

      Sunt de acord cu tot ce sustineti, insa trebuie sa interpretam istorioara la modul figurat si sa extragem morala ce vrea a fi transmisa …

       

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: