RSS

Cand am deschis, era tarziu …

19 Iun

Am auzit pe mulţi spunând:
„Iisus nu sfărâmă zăvorul.
El bate însă-ncet şi blând,
dar tu deschizi, nu Salvatorul!”

Odată însa-n viaţa mea,
Iisus vârând prin uşă mâna,
mi-a zis: „Eu, totuşi, pot intra,
căci Eu sunt Domnul, tu ţărâna!”

Dar n-a intrat. Şi-am plâns cu-amar,
ne-nțelegând: de ce nu vine?
Dar El n-a vrut ca un tâlhar
să tragă fierul pus de mine…

Când i-am deschis, era târziu.
El dispăruse-n umbra serii.
Orașu-ntreg părea pustiu.
Şi m-au lovit pe drum străjerii.

Abia în zori ne-am întâlnit
în Ghetsimani, pe o cărare…
El, Cel nemărginit,
iar eu… ţărâna cu zăvoare…

O, frate drag, Iisus e blând,
El stă la uşa ta şi bate.
El poate s-o sfărâme-oricând!
Dar dragostea din El… nu poate…

Costache Ioanid

Anunțuri
 
Un comentariu

Scris de pe 19 Iunie 2013 în CREŞTINUL, DRAGOSTEA, DUMNEZEU, OMUL

 

Un răspuns la „Cand am deschis, era tarziu …

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: