RSS

Inima, imparateasa tuturor trairilor sufletesti si trupesti

01 mai

Rostul nostru cel mai adânc trebuie să fie îndumnezeirea inimii noastre. Să devină dumnezeiască ! Să devenim „desăvârşiţi precum şi Tatăl nostru Cel din ceruri, desăvârşit este.”

Mulţi se îngrijesc să se arate înafară buni, cuviincioşi, cinstiţi, evlavioşi dar de inimă nu se îngrijesc aproape deloc, să o aibă curată, bună şi sfântă. Câţi sunt însă aceia care se străduiesc să le rânduiască pe cele dinăuntrul lor, cele care nu se văd, pe care nu le vede lumea, numai de Dumnezeu ştiute ? Cele ascunse în inima omului ?

Ortodoxia ne învaţă să ne îngrijim întâi de inima noastră şi mai apoi de purtare, de făptuire. Poate nici nu trebuie să ne îngrijim de acestea. Dacă rânduim ca inima să ne fie bună şi sfântă, atunci de la sine şi faptele noastre vor fi bune. Dacă însă vom lăsa să ni se înrăiască inima, atunci, firesc, ni se vor înrăutăţi şi faptele. Căci din inimă ies faptele omului. „Să curăţăm întâi partea dinăuntru a nostră ca să devină mai apoi suport ar curăţirii exterioare.”

Inima este simţirea. Inima este voinţa omului. Inima este mintea omului. Inima este acestea trei la un loc, toate într-o unire nedespărţită. Păcatul sparge această unitate a inimii şi abate mintea spre cele trupeşti şi pământeşti. „Rostul raţiunii este să aibă cunoaşterea lui Dumnezeu. Rostul voinţei este de a se ţine de voia lui Dumnezeu. Rostul sentimentelor este de a-L dori şi a-L iubi pe Dumnezeu.”

Din profunzimile inimii răsar gândurile bune sau rele. Şi atunci când spunem că trebuie să fim atenţi la gândurile noastre, înţelegem că trebuie să le întâmpinăm acolo unde se nasc, în inimă, şi dacă sunt rele să le dezrădăcinăm la timp până nu încolţesc.

„Atunci când sinele omului înclină către cele de jos şi pământeşti, tot atunci se strâmbă şi inima acestuia.”

Inima este împărăteasa tuturor trăirilor sufleteşti şi trupeşti. „Ea domneşte peste toate cele ale trupului şi atunci când harul cucereşte întreaga inimă, împărăţeşte şi asupra tuturor gândurilor.” „Căci unde este comoara ta, acolo va fi şi inima ta.”

Dacă vrei cu adevărat să te uiţi cu sinceritate şi smerenie înăuntrul inimii tale şi să cercetezi relele care există acolo, atunci sigur o vei vedea aşa cum este şi ţi se va deschide înainte calea curăţirii ei. Cu harul lui Dumnezeu şi cu strădania ta vei scoate tot răul şi inima ta se va curăţi.

Dumnezeu cere inima noastră: „Dă-Mi Mie, fiule, inima ta…” îi spune omului, cerându-i inima spre a-I fi Lui tron, spre a se sălăşlui acolo ca Împărat. Însă pe un tron nu încap doi împăraţi, doi cârmuitori. Pe tronul inimii va locui ori Dumnezeu, ori păcatul. Acest tron doreşte să-l cucerească diavolul.

Domnul ne cere să-L iubim din inimă. Ce să facă cu darurile noastre, cu jertfele noastre, dacă vede că inima am dat-o altcuiva ? Ce să facă El cu faptele noastre bune dacă le facem obligaţi de lege, sau mai grav, ca să fim lăudaţi de oameni, să dobândim o poziţie bună în societate ?

Dacă omul nu-L iubeşte pe Dumnezeu din inimă, faptele bune vin dintr-o evlavie uscată, dintr-o inimă bolnavă. „Nu au atâta însemnătate faptele şi osteneala noastră, cât are starea inimii noastre împreună cu ce doreşte ea.”

Adevărata valoare a legăturilor cu aproapele nostru se manifestă prin ce şi cum simţim pentru acesta în inima noastră. Nu prin ce spunem cu buzele sau ce facem cu mâinile pentru el. Virtuţile valorează cu adevărat pe cât izvorăsc din inimă, pe cât sunt de curate şi nu ipocrite. Fiindcă este posibil să ne arătăm virtuoşi fără să avem inima virtuoasă.

De mult preţ este fecioria. Dar care feciorie ? Întâi fecioria inimii şi apoi fecioria trupului. Domnul ne povăţuieşte să nu ne pierdem fecioria inimii cu gânduri viclene şi murdare. „Căci, care este folosul celui ce îşi păstrează trupul feciorelnic, însă inima nu ?”

Pe Dumnezeu nu-L păcălim căci El cunoaşte adâncul inimii noastre. El este cunoscătorul inimilor. Zice despre Sine: „Eu sunt Cel Care cercetez rărunchii şi inimile.”

Nu căuta să te arăţi oamenilor bun, cinstit, evlavios … atât timp cât viclenia zace şi mocneşte în interiorul tău ! Astfel i-a mustrat Domnul pe cei falşi: „Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici ! Căci semănaţi cu mormintele cele văruite, care pe dinafară se arată frumoase, înăuntru însă sunt pline de oase de morţi şi de toată necurăţia. Aşa şi voi, pe dinafară vă arătaţi drepţi oamenilor, înăuntru însă sunteţi plini de făţărnicie şi de fărădelege.”

Inima are ochi, şi odată curăţită poate vedea limpede care este binele şi care este răul, care e folosul şi care e paguba, care este adevărul şi care e minciuna.

„Inima este cea care cuprinde şi cârmuieşte toate simţurile. Este rădăcina lor. Dacă rădăcina este bună şi ramurile vor fi bune, adică dacă inima e bună, şi simţurile vor fi curate.”Inima cea curată „este în stare să vadă în sinele său oglindirea lui Dumnezeu.”

Cu cât este mai curată inima, cu atât mai multă cunoaştere dobândeşte. Sf. Scriptură spune: „Înţelepciunea se sălăşluieşte în inimile celor drepţi.”

Astfel se ruga David: „Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule…” Curăţirea inimii se face cu puterea Duhului Sfânt. Pe cât de desăvârşit este curăţită inima, pe atât rodeşte dragostea.

După ce semne se va cunoaşte că a ajuns inima la curăţie ? „Când ajunge să-i creadă pe toţi oamenii buni şi să nu îi pară nici unul necurat şi pângărit, atunci omul este cu adevărat curat cu inima.”

„Ţinta poruncii este dragostea din inimă curată, din cuget bun şi din credinţă nefăţarnică.”

Pricinile duhovniceşti nu strică inima, nu o robesc patimilor, aşa cum se întâmplă cu bucuria pricinuită de cele materiale.

„Intră tu, cela ce vrei să ai inima curată, şi înaintează către cugetul tău robit păcatului şi priveşte mai jos decât cugetul, mai adânc decât gândurile tale, în vistieria grăitoare a sufletului tău… …priveşte deci şarpele răului care se târăşte şi se cuibăreşte înăuntru. Este un adânc de neînţeles inima omului. Şi de vreme ce îl vei omorî, atunci să te lauzi în Domnul că ai inima curată.”

„Adânceşte-te acum în inima ta, ieşind din împărăţia păcatului şi vei găsi acolo, înăuntrul tău, scara pe care păşind vei putea să urci la cer.”

„Păzeşte-ţi INIMA mai mult decât orice, că din ea ţăşneşte viaţa ! ”

Reclame
 
Scrie un comentariu

Scris de pe 1 mai 2013 în INIMA

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: