RSS

Arhivele lunare: martie 2013

Cum trebuie sa tinem Postul Pastelui

1. Înfrânează-te de la mâncare, băutură şi de la orice plăcere trupească!
2. Nu ţine ură, vrăjmăşie sau invidie în inimă; mergi şi te împacă cu cei ce ţi-au greşit! Iartă din toată inima ta pentru ca şi Domnul să te ierte pe tine!
3. Spovedeşte-te cât mai grabnic la preot! Mărturiseşte toate păcatele, greşelile şi patimile! Ai grijă: Păcatul cel mai mare este acela care te stăpâneşte pe tine!
4. Nu te certa, nu blestema, nu înjura! Cei care înjură se aseamănă celor ce au scuipat faţa lui Hristos în timpul patimilor Sale.
5. Roagă-te în fiecare zi, dimineaţa şi seara, după puterile tale! Roagă-te şi pentru duşmani ca Domnul să aducă pace şi înţelegere între toţi.
6. Fă milostenie după puterile tale! Dă de pomană acolo unde sunt văduve, orfani, săraci, familii nevoiaşe sau cu mulţi copii!
7. Întoarce la credinţă pe un păcătos şi neştiutor, dă-i un sfat bun, îndeamnă-l la o faptă bună, vino împreună cu el la Biserică!
8. Mergi şi vizitează un bolnav, un muribund, un infirm sau un neputincios; uşurează suferinţa lui după puterile tale!
9. Pomeneşte-i pe cei morţi după rânduielile Bisericii!
10. Ai grijă să nu te mândreşti cu postul tău şi cu nimic din ceea ce faci bun, ci în fiecare zi să-ţi spui: „Slugă netrebnică sunt, pentru că nu am făcut decât ceea ce eram dator să fac!”

http://deveghepatriei.wordpress.com/2013/03/18/cum-trebuie-sa-tinem-postul-pastelui-doamne-ajuta-si-mantuire/

Reclame
 
2 comentarii

Scris de pe 18 martie 2013 în PACATE, POCAINTA, POST

 

Despre Biserica, eretici, feciorie si casatorie

Au şi ereticii fecioare, dar n-aş putea să le numesc fecioare. Mai întâi pentru că nu sunt curate, căci nu sunt logodite cu un singur bărbat, aşa cum vrea fericitul nuntaş al lui Hristos, Pavel, când zice: “V-am logodit cu un singur bărbat ca să vă înfăţişez fecioară curată lui Hristos”(2). Deşi cuvintele lui Pavel sunt spuse despre Biserică luată în întregime, totuşi ele se adresează şi fecioarelor.[…] A doua pricină e următoarea: au renunţat la căsătorie pentru că socotesc un lucru rău căsătoria. Iar o dată ce au legiuit că este rea căsătoria, s-au lipsit prin însăşi această legiuire de cununile fecioriei. Cei care se abţin de la rău n-au dreptul la cununi; singurul lor drept este de a nu fi pedepsiţi.

Este drept că Dumnezeu vrea ca toţi oamenii să nu se căsătorească. Martor este Pavel, prin care vorbeşte Însuşi Hristos: “Vreau, spune Pavel, ca toţi oamenii să fie ca şi mine”(10), să trăiască în înfrânare. Mântuitorul însă pe noi ne cruţă; ştie că “duhul este osârduitor, iar trupul neputincios”(11); din pricina aceasta n-a transformat dorinţa Sa într-o poruncă constrângătoare, ci ne-a lăsat să facem ceea ce vrem: să trăim în feciorie sau să ne căsătorim. Dacă fecioria ar fi fost o poruncă, o lege, nu s-ar fi bucurat de nici o cinste cei care-şi păstrează fecioria, ci ar fi auzit din gura Domnului: “Aţi făcut ceea ce eraţi datori să faceţi!” (12), şi nici n-ar fi fost iertaţi cei care se căsătoresc şi nu-şi păstrează fecioria, ci ar fi fost pedepsiţi, ca nişte călcători de lege.

Cum? Nu sfătuieşti şi tu, nu îndemni şi tu pe oameni să nu se căsătorească?

– Da, asta o fac, pentru că sunt convins că fecioria este treapta superioară căsătoriei. Spunând aceasta nu osândesc căsătoria, n-o pun între faptele rele, dimpotrivă o preţuiesc nespus de mult. Căsătoria este un post al castităţii pentru cei care se folosesc de căsătorie cum trebuie. Căsătoria nu dă voie firii omeneşti să se sălbăticească. Căsătoria pune traiul legiuit între un bărbat şi o femeie ca un zid de apărare de care se sfărâmă toate valurile poftei, prin acest trai legiuit dobândim multă linişte şi o păstrăm. Sunt unii oameni care n-au nevoie de siguranţa dată de căsătorie; în locul ei, aceştia îşi potolesc înverşunarea prin posturi, privegheri, culcări pe pământ şi prin multe alte nevoinţe pustniceşti. Pe astfel de oameni îi sfătuiesc să nu se căsătorească, dar nu-i opresc să se căsătorească.

Sf. Ioan Gură de Aur

 
Un comentariu

Scris de pe 16 martie 2013 în CASATORIE, FECIORIE

 

Chemarea lui Iisus

Voi, care nu ştiurăţi ce-i binele în viaţă
Şi nici căldura sfântă ce inima dezgheaţă,
Voi, care în durere aţi suspinat şi-aţi plâns
Şi cântul fericirii în inimi vi s-a stins,
Veniţi, Stăpânul lumii, Iisus, va cheamă-ntr-una
Şi mâinile-Şi întinde s-astâmpere furtuna.

Voi, pentru care viaţa n-a fost decât un chin
Şi zâmbetul durere, iar râsul un suspin,
Voi, ce-aţi ascuns trecutul sub lespezile reci
Şi plângeţi fericirea ce aţi pierdut în veci,
Veniţi cu ochii-n lacrimi, dar cu privirea sus,
Găsi-veţi mângâiere la sânul lui Iisus.

Voi toţi, care în viaţă aţi căutat uitarea
Păcatelor în cupă, ce v-o întinse desfătarea
Şi surzi aţi fost la glasul ce cobora de sus,
Azi, până mai e vreme, vă-ntoarceţi la Iisus;
Spuneţi-I Lui durerea şi El vă va-ntări,
Povara vieţii voastre cu El veţi împărţi.

Voi, care nu ştiurăţi ce-i adevărul viu
Şi-n aiurare spuneţi că cerul e pustiu,
Sătui de-nţelepciune, o, voi ce vă trudiţi
Să dărâmaţi şi-n urmă nimic să nu clădiţi,
Rugaţi-vă, şi-atunci ca să simţiţi nu-i greu
Şi-n cer, şi-n jurul vostru, şi-n voi pe Dumnezeu.

Oricare-aţi fi în pace, veniţi, veniţi la El,
Pe nimeni niciodată n-a izgonit defel;
Cu mila vă primeşte şi braţele-Şi întinde,
În dragostea-I cerească Iisus pe toţi cuprinde;
La pieptul Lui cel dulce iubindu-l vă-ncălziţi,
Iisus este-nvierea, veniţi la El, veniţi!

Pr. Arsenie Boca

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 16 martie 2013 în Uncategorized

 

Daruind altuia ceea ce nu ai, le vei dobandi si pentru tine

Chiar dacă nu ai credinţă, dând-o altora, o vei avea şi tu. Căutând-o pentru altul, o vei dobândi. Pe aproapele tău trebuie să-l ajuţi cu ceea ce nu ai. Nu din prisosul, nu din puţinul tău, ci din neavutul tău. Dăruind altuia ceea ce nu ai – credinţă, lumină, încredere, speranţă – le vei dobândi şi pentru tine. Trebuie să-l ajuţi cu ceea ce nu ai. Dând ce nu ai, dobândeşti şi tu ceea ce ai dat altuia. Nu-i aşa că e minunat? Dai de băut însetatului apa pe care poate nu o ai nici tu, dai de mâncare înfometatului hrana care şi ţie-ţi lipseşte, îmbraci pe cel gol cu o îmbrăcăminte după care jinduieşti şi tu…Nu-i acesta secretul vieţii călugăreşti? Iată paradoxul creştin în toată plinătatea, puterea şi splendoarea lui. Iată ce ne cere Hristos: ce pare absolut imposibil! Să dai ceea ce nu ai! Dar iată şi făgăduinţa nebună, răscolitoare, cutremurătoare: dând ceea ce nu ai, dobândeşti, tu, ceea ce ai dat din golul fiinţei tale. Darul suprafiresc făcut altuia se reflectă asupră-ţi şi te plineşte pe tine, te înavuţeşte, te preface, te încreştinează.

Să dăm, aşadar ce nu avem, cum şi El, Dumnezeu fiind, ne-a dăruit moartea Sa de om muritor. Să piară din noi orice frică, nesiguranţă, deznădejde: călugărul e chemat să dea altora credinţa şi lumina chiar dacă lui îi lipsesc. Şi să nu se îngrijoreze: dând va dobândi.

Nicolae Steinhardt 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 15 martie 2013 în DRAGOSTEA, IUBIREA, OMUL

 

Nemultumit de viata ta ?

Credem că pentru a fi fericiţi, avem nevoie de foarte mult…Ne zbatem pentru a exista, ne consumăm pentru nimicuri… Suntem nemulţumiţi de cum arătăm, râvnim după ceea ce nu avem…Credem că viaţa noastră e grea, că nu e frumoasă…Eşti nemulţumit de viaţa ta? În timp ce tu ai amintiri frumoase, alţii nu au decât un trecut dureros. În timp ce tu ai prieteni, alţii trăiesc în singurătate. În timp ce tu te bucuri de căldura unui cămin şi de iubirea unei familii, alţi copii sunt lipsiţi de căldura sufletească. În timp ce tu eşti privit cu respect, altul este privit cu milă sau cu dispreţ. În timp ce tu ignori tot ce e frumos în jur, alţii ar vrea să vadă, dar sunt orbi. În timp ce tu îţi petreci sărbătorile acasă, înconjurat de familie, alţii sunt singuri, pe străzi. În timp ce tu te plângi de copilul tău, alţii ar da orice ca să poată avea un copil. În timp ce ţie nu îţi place la şcoală, alţii ar da orice pentru şansa la educaţie. În timp ce tu adormi cu planuri pentru mâine, altul nu speră să se mai trezească. În timp ce tu ţi-ai pierdut răbdarea şi te cerţi cu omul de lângă tine, alţii ar da orice pentru a întoarce persoanele dragi înapoi. În timp ce tu eşti nemulţumit de casa ta, alţii nu au o locuinţă. În timp ce tu eşti liber şi poţi face ce vrei, alţii au pierdut şansa la libertate. În timp ce tu te plângi de o banală durere, alţii află că mai au doar puţin timp de trăit. În timp ce tu dormi liniştit, alţii îşi petrec nopţile chinuiţi de frământări. În timp ce tu trăieşti, alţii abia supravieţuiesc. Priveşte în jur şi fii recunoscător pentru tot ceea ce ai. Nu uita că după fiecare furtună, urmează un curcubeu.

Irina B.

 

Chiar daca …

Chiar dacă bunătatea este considerată naivitate, tu nu înceta să fii bun. Chiar dacă nu primeşti după cât oferi, tu nu înceta să dăruieşti. Chiar dacă în iubirea ta pentru Dumnezeu vei fi considerat nebun, tu nu înceta să-L iubeşti. Chiar dacă te vor judeca şi te vor critica, tu nu renunţa la crezul tău. Chiar dacă ai căzut, să nu încetezi să lupţi să te ridici. Chiar dacă lumea e murdară, tu să fii neîntinat. Chiar dacă viaţa nu este atât de uşoară, tu nu înceta să speri şi să zâmbeşti. Chiar dacă oamenii dărâmă, tu nu înceta să construieşti. Chiar dacă nu ai putere întotdeauna să mângâi, tu nu înceta să încurajezi. Chiar dacă nu ai suficient nici pentru tine, tu să fii milostiv mereu. Chiar dacă ai fost înşelat, tu să fii cinstit întotdeauna. Chiar dacă oamenii au uitat ce ai făcut pentru ei, tu nu înceta să faci bine. Chiar dacă jertfa ta nu este preţuită, tu nu înceta să te jertfeşti. Şi chiar de vei rămâne singur pe drum, tu nu renunţa la luptă. Tu să rămâi bun, sincer și cinstit întotdeauna.

Elena J.

 
2 comentarii

Scris de pe 8 martie 2013 în ELENA J.

 

Un popor degradat

E problema fiecăruia ce face cu viaţa lui, mai grav e atunci când cineva strică viaţa altcuiva, încercând să-l facă după chipul şi asemănarea lui anormală. Şi tupeul merge până acolo încât anormalul să-şi ceară „drepturile”. Dreptul la ce? „Dreptul” la a mutila sufleteşte un copil? „Dreptul” la a batjocori sfânta taina a cununiei? „Dreptul” de a forma o „familie” anormală în care „mama” şi „tata” sunt două persoane de acelaşi sex? „Dreptul” de a pune păcatul în locul virtuţii? Şi lista ar putea continua … Devenim un popor de sălbatici şi devenim încetul cu încetul un popor de nesimţiţi… Poluarea nu este doar a apelor şi a aerului şi a pământului. Există şi o poluare a spiritului, şi care se petrece şi în vremea noastră. Este o degradare a simţului moral în societatea noastră.  

Există medii în ţara noastră care încurajează pornografia, vulgaritatea, violenţa, iar unul dintre agenţii cei mai puternici ai acestei poluări spirituale şi vizuale este televiziunea. Să nu credeţi că am ceva împotriva televiziunii, această invenţie modernă, am şi eu televizor acasă, am şi telefon, am şi calculator pe care lucrez. Nu sunt împotriva modernităţii şi a modernizării. Obiectul industrial în sine este neutru din punct de vedere moral. Un cuţit nu este nici bun, nici rău. Valoarea morală i-o dai tu, cel care o foloseşti: ca să tai cu cuţitul anafora la Sfântul Altar, sau să înjunghii un om. Aşa şi cu televiziunea, ea în sine nu e rea, dar este folosită rău în această aşa-zisă democraţie (demonocraţie), în care libertatea este prost înţeleasă. Nu este liber cel care poate să spună tot ce vrea! Este liber cel ce spune ceea ce trebuie, şi ceea ce este cuviincios, cel care zideşte!

 IPS Bartolomeu Anania

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 6 martie 2013 în Uncategorized