RSS

Dar el cum a putut ?

25 Feb

Se spune că sfinţii vor judeca lumea, dar care sfinţi? Cei care au trăit pe vremea Mântuitorului sau cu sute de ani înaintea noastră? Nu, nicidecum. Ci acei sfinţi contemporani nouă, care au trăit aceleaşi vremuri pe care le-am trăit şi noi, în aceeaşi lume murdară şi plină de ispite, doar că ei au ştiut cum să moară faţă de cele pământeşti, să se dezlipeasă de toate „dulceţile” acestei lumi trecătoare şi să trăiască numai pentru suflet care este veşnic, nemuritor. Deşi au avut trup neputincios ca şi noi, au ştiut cum să şi-l sfinţească şi să rămână nepătaţi în aceeaşi lume de păcat în care am trăit şi noi. Sfinţii nu s-au născut sfinţi, ci au ajuns la starea de desăvârşire luptând neîncetat cu păcatul, o permanentă nevoinţă. Aşadar, aceşti sfinţi ne vor judeca pe noi.

Dar tare mă tem că nu numai ei ne vor judeca, ci şi oamenii. Care oameni? Oamenii simpli de lângă noi, colegii noştri, prietenii, vecinii sau chiar familia noastră. Cred că fiecare are la servici, la şcoală sau chiar în casă pe cineva vrednic de urmat, un model. Să ne gândim că acest „cineva” ne-ar putea fi martor la Judecata de Apoi. Cum aşa? Păi dacă el a putut să rămână curat, a putut să fie bun, să postească, să meargă la biserică, să se spovedească, să se împărtăşească, noi, trăind în aceeaşi lume murdară, loviţi de aceleaşi ispite, oare n-am putea să facem la fel? Cu siguranţă că da, cu atât mai mult că e şi el om neputincios ca şi noi. Când la Judecată vom încerca să ne scuzăm cu: „N-am ştiut, Doamne!” sau „N-am putut, Doamne!”, Dumnezeu ne va răspunde: „Dar el cum a putut, cum a ştiut?…” şi ni-l va pune în faţă ca martor pe acela „mic” şi „neînsemnat” pe care noi l-am nesocotit în viaţă, l-am desconsiderat sau chiar l-am batjocorit, socotindu-l nebun, deplasat …

O cântare religioasă spune aşa: „Ce oameni sfinţi sunt unii din cei cu tine acum / Şi tu să fii de dânşii, cât mii de ani de drum.” Şi e cât se poate de adevărat … Am trăit cu drepţi pe lângă noi, printre noi şi n-am ştiut, sau mai bine zis, n-am vrut să ştim, am ţinut ochii închişi ca să nu vedem, să nu primim lumina, adevărul şi ne-am complăcut minciunii şi întunericului.

Înfricoşător lucru trebuie să fie să ai ca martor la Judecata de Apoi din prietenii tăi de la servici, de la şcoală sau chiar din familia ta. Fiecare la locul de muncă, acasă sau în oricare alt colectiv, ar putea fi un model pentru ceilalţi şi implicit martor. Cu noi ar putea judeca Dumnezeu lumea. Dar mai bine să dea Dumnezeu să nu fim niciunul de mărturie, ci să fim cu toţii, tuturor spre mântuire!

Elena J.

Anunțuri
 
Scrie un comentariu

Scris de pe 25 Februarie 2013 în ELENA J.

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: