RSS

Tanguirea sufletului

22 dec.

„Cuvintele mele sunt foarte plăcute pentru ceilalţi, însă faptele mele stârnesc dezgustul. Pe alţii îi învăţ rânduiala bună, iar însumi, nenorocitul de mine, mă dedau patimilor. Toate zilele mele au trecut şi au pierit în păcate, şi nici măcar o singură zi n-am slujit dreptăţii. De-abia am început să mă pocăiesc cu hotărârea de a nu mai păcătui, că a venit cel viclean şi m-a vânat, fiindcă mă urăşte. Vai mie, că de bunăvoie cad în cursa lui. Dacă ies să mă plimb, fac pe dreptul şi înţeleptul. Dacă văd că altul păcătuieşte, râd şi-l batjocoresc. Vai mie, că vor fi date în vileag şi fărădelegile mele, şi atunci voi fi ruşinat. Mai bine nici nu m-aş fi născut ! Atunci nu m-ar fi stricat lumea aceasta trecătoare; nevăzând-o, nu m-aş fi făcut vinovat, nu m-aş fi spurcat cu păcatele  şi nu m-aş fi temut de răspunsul pe care îl voi da lui Dumnezeu, de Judecată şi de muncile cele veşnice. Îndată ce făgăduiesc că mă voi pocăi, mă întorc şi cad în aceleaşi păcate. Mă bucur de vremea petrecută în păcat, şi pe deasupra cred că fac un lucru vrednic de laudă. Vai mie! Voia mea vicleană mă bagă în păcat, dar când păcătuiesc îl învinuiesc pe satana. Vai mie, că singur sunt pricina păcatelor mele! Cel viclean nu mă poate sili să păcătuiesc; păcătuiesc fiindcă aşa vreau.

Nu am nicio însemnătate, însă gândesc lucruri mari despre mine însumi; mint fără încetare, dar mă mânii pe mincinoşi; îmi spurc templul truplui cu gânduri de curvie, dar îi judec pe curvari cu asprime; îi osândesc pe cei căzuţi, măcar că însumi cad fără încetare;  îi osândesc pe grăitorii de rău şi pe hoţi, însă eu însumi sunt şi hoţ, şi grăitor de rău. Umblu cu priviri luminoase, măcar că sunt necurat cu totul.

În biserici şi la mese vreau să fiu pe locul de frunte. Mă strădui să par plăcut înaintea femeilor, măreţ înaintea străinilor, înţelept şi chibzuit în faţa alor mei, desăvârşit în faţa celor cu minte; cu cei evlavioşi mă port ca un preaînţelept, iar pe cei lipsiţi de minte îi dispreţuiesc ca pe nişte dobitoace. Dacă sunt jignit, mă răzbun; dacă se cere ceva de la mine pe drept, încep să mă judec, iar pe cei care îmi spun adevărul îi socot vrajmaşi. Când sunt dat în vileag mă mânii, dar nu simt supărare când sunt linguşit.

Nu vreau să-i dau celui vrednic cinstire, dar însumi pretind cinstiri, cu toate că sunt nevrednic. Nu vreau să mă ostenesc, dar dacă cineva nu îmi face hatârul, mă mânii. La lucru nu mă duc cu ceilalţi, dar dacă cineva nu-mi ajută îl vorbesc de rău. Când fratele este în nevoie, îl lepăd de la mine, dar când am eu nevoie, mă duc la el. Pe bolnav îl urăsc, dar când sunt bolnav vreau să mă iubească toţi. De cei mai mari nu vreau să ştiu, pe cei mai mici îi dispreţuiesc.

Dacă mă înfrânez de la mâncăruri, mă înec în semeţie şi îngâmfare; dacă sunt neadormit la rugăciune sunt biruit de întărâtare şi de mânie; dacă văd virtute în cineva, nu-l bag în seamă. La arătare sunt smerit cugetător, însă în suflet mă semeţesc; la arătare sunt neagonisitor, însă de fapt sufăr de lăcomia averilor. Pe scurt, la arătare m-am lepădat de lume, însă de fapt mă tot gândesc la cele lumeşti. Aşa este viaţa mea! Câte răutăţi aduc împotriva mântuirii mele! Iată cu ce mulţime de păcate se osteşte vrăjmaşul deasupra mea – şi cu toate acestea, eu ticălosul, mă silesc să capăt faimă de Sfânt. Trăiesc în păcate, însă doresc să fiu cinstit ca Drept. 

Plăcute sunt, lume, vremurile tale şi anii tăi, însă trec ca fumul. Te asemeni unui vis ce piere, şi zilele tale sunt ca o umbră; seara ta trece repede, dimineaţa ta nu e îndelungă; ceasurile tale aleargă către sfârşit, care de care mai repede…Grăbeşte-te, păcătosule, să primeşti iertare, până când mai străluceşte pentru tine lumina zilei.”

Psaltirea Sf. Teofan Zăvorâtul

Reclame
 
2 comentarii

Scris de pe 22 decembrie 2012 în PACATE, SUFLET

 

2 răspunsuri la „Tanguirea sufletului

  1. Mark

    22 decembrie 2012 at 16:15

    Cat adevar in aceste cuvinte! Asa facem toti, desi avem aceleasi pacate si neputinte, la noi nu ni se par mari sau chiar nu le vedem, insa cand le fac ceilalti repede mai criticam, pacatele altora le punem chiar sub lupa iar la ale noastre privim printre degete.

     
    • Elena J.

      22 decembrie 2012 at 17:16

      Asa este, si stii zicala lui Emil Cioran: „Am toate defectele celorlalţi şi totuşi ceea ce fac aceştia mi se pare inadmisibil.”

       

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: