Mi-e dor de liniște și cer,
De ape cristaline,
De glasul vântului stingher
Din nopțile senine.
Mi-e dor de iarba verde crudă,
De vise ne-mplinite,
De stele care să-mi surâdă
Atunci când sunt privite.
Mi-e dor s-alerg spre infinit
Cu brațele întinse,
De îngerul ce s-a ivit
Să mi le las cuprinse.
Mi-e dor s-ascult tăcută,
Cu glas duios și rar
Bunica cum cuvântă
Din cărți povești cu har.
Mi-e dor lângă icoană
Să stau îngenuncheată,
Și să mă rog în taină
La Maica Preacurată.
Raluca Stavriu
Lumină pentru candela din suflet 