RSS

Izgonirea lui Adam din rai

29 feb.

Lui Dumnezeu Îi era cu putinţă să facă pe om să nu păcătuiască. Totuşi, pentru ca nestricăciunea să fie şi fapta voinţei lui, îi dă poruncă de a se atinge de toţi pomii din rai, afară de pomul cunoştinţei binelui şi răului. Poate că Dumnezeu i-a îngăduit să cugete asupra tuturor făpturilor săvârşite de puterea dumnezeiască, dar nu i-a îngăduit defel să cugete asupra fiinţei lui Dumnezeu.

Grigorie Teologul spune că pomii din rai sunt ideile dumnezeieşti, iar fructul este contemplaţia. Cu alte cuvinte, spune Grigorie Teologul, Dumnezeu i-a îngăduit lui Adam să cerceteze şi să cugete asupra tuturor celorlalte stihii ale lumii şi asupra însuşirilor lor, iar prin aceasta să slăvească pe Dumnezeu. Aceasta este adevărata desfătare.

Poate că Dumnezeu i-a îngăduit să cerceteze şi firea Sa omenească, dar nu i-a îngăduit deloc să cerceteze care este fiinţa lui Dumnezeu, de unde şi cum a adus totul la fiinţă din nefiinţă. Adam însă a lăsat la o parte toate celelalte stihii ale lumii şi a început să cerceteze cele cu privire la Dumnezeu, iscodind cu de-amănuntul firea dumnezeiască. Fiindcă era încă nedesăvârşit şi prunc în astfel de lucruri, a căzut, pentru că Satana prin Eva l-a ispitit cu gândul de a ajunge Dumnezeu. Iar marele şi dumnezeiescul Hrisostom spune că pomul acela are o îndoită putere. El spune că pomul raiului a fost pe pământ şi gândeşte că e şi spiritual şi material, după cum era şi Adam. Amândoi, şi raiul şi Adam, erau la mijloc între stricăciune şi nestricăciune.

Prin această interpretare se păstrează şi sensul literal al Scripturii şi totuşi, nu se rămâne numai la litera Sa. Alţii spun că pomul acela era smochin, pentru motivul că îndată ce au cunoscut că sunt goi s-au acoperit întrebuinţând frunze de smochin. De aceea şi Hristos l-a blestemat, ca unul ce a fost pricină călcării poruncii.

Smochinul are într-adevăr o oarecare asemănare cu păcatul. Mai întâi, dulceaţa; apoi, asprimea frunzelor şi lipiciunea din pricina laptelui lui. Sunt unii care spun că pomul acela simbolizează împreunarea şi cunoaşterea lui Adam şi a Evei. Dar interpretarea aceasta nu este dreaptă. Aşadar, Adam, după ce a călcat porunca, după ce s-a îmbrăcat cu trup muritor şi şi-a primit blestemul, a fost izgonit din rai. Dumnezeu a poruncit ca sabia de foc să păzească poarta raiului. Adam, stând în faţa raiului, plângea că a fost lipsit de atâtea bunătăţi din pricină că n-a păzit postul.

Prin Adam s-a împărtăşit tot neamul aceloraşi necazuri ca şi el, până la Cel care ne-a creat, ne-a ridicat din nou la vechea vrednicie. I-a fost milă de firea noastră pângărită de Satana, S-a născut din Sf. Fecioară şi vieţuind într-un chip nespus de curat, ne-a arătat calea cea adevărată prin fapte cu totul potrivnice celor ale lui Adam, adică prin post şi smerenie, şi a biruit cu măiestrie pe cel care ne-a înşelat. […]

Prin urmare, am pătimit atâtea, pentru că Adam n-a postit o singură dată. De aceea se pune acum, la începutul Sf. Post de 40 de zile, pomenirea lui Adam, pentru ca aducându-ne aminte ce mare rău a adus nepostirea lui Adam, să ne străduim să primim postul cu multă bucurie şi să-l păzim spre a dobândi cu ajutorul lui ceea ce n-a reuşit Adam, adică îndumnezeirea. Să plângem cu amar, să postim, să ne umilim până ce ne va cerceta Dumnezeu; căci fără acestea nu căpătăm cu uşurinţă ce-am pierdut.

Trebuie să se ştie că acest sfânt şi mare Post este ca o zeciuială a întregului an. Pentru că din lene nu ne place să postim totdeauna şi să ne îndepărtăm de rele; Sfinţii Apostoli şi dumnezeieştii Părinţi au rânduit acest post ca un fel de seceriş. În chipul acesta vom şterge acum, zdrobindu-ne inima şi umilindu-ne prin post toate faptele noastre cele rele ce le-am săvârşit în cursul întregului an, de aceea trebuie să-l păzim cu mai multă grijă. […]

Însă, mai mult decât pe celelalte trebuie să cinstim Postul acesta de 40 de zile din pricina Sfintelor Patimi şi din pricină că Hristos a postit acest Post şi S-a preaslăvit. Moise a postit 40 de zile şi a primit Legea, la fel şi Ilie şi Daniel şi toţi câţi au fost plăcuţi înaintea lui Dumnezeu. Şi Adam arată că postul e bun prin aceea că a fost izgonit din rai pentru că n-a postit. Deci, pentru această pricină a fost aşezată la începutul Postului Mare pomenirea izgonirii lui Adam din rai.

                                                   (Sinaxar în ziua de lăsatul secului de lapte, brânză, ouă şi peşte. Triod)

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 29 februarie 2012 în POST

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat: