RSS

Murim…ca maine

27 feb.

E-aşa de trist să cugeti că-ntr-o zi,
poate chiar mâine, pomii de pe-alee
acolo unde-i vezi or să mai steie
voioşi, în vreme ce noi vom putrezi.

Atâta soare, Doamne, atâta soare
o să mai fie-n lume după noi;
cu mii de anotimpuri şi de ploi,
cu zori din care şiruie răcoare…

Şi iarba asta o să mai răsară,
iar luna tot aşa o să se plece,
voioasă, peste apa care trece
noi sigur n-o să fim a doua oară.

Şi-mi pare aşa de rău că se mai poate
găsi atâta vreme pentru ură,
când viaţa nu-i decât o picătură
între acest moment şi celălalt.

Şi-mi pare neînţeles şi trist
că nu privim la cer mai des,
că nu culegem flori, că nu iubim,
noi, care-atât de repede murim…

Magda Isanos

 
Un comentariu

Scris de pe 27 februarie 2012 în VEŞNICIE

 

Un răspuns la „Murim…ca maine

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat: